De-a lungul timpului, prin sistemele religioase, filozofice, politice, economice şi sociale, fiinţa umană a încercat

să-şi modifice comportamentul, în dorinţa de a ajunge la o lume a păcii, armoniei şi bucuriei. Deşi ne dorim cu toţii aceleaşi lucruri, modul în care credem că putem ajunge la ele diferă de la un sistem la altul, de la un grup la altul.
           Lumea în care trăim este evident departe de ceea ce spunem că ne dorim. Este o lume conflictuală, violentă, o lume în care nevoile primare ale multora dintre noi nu sunt satisfăcute nici măcar la nivel minimal. Simplul fapt de a renunţa la înarmare ar asigura intregii omeniri resursele necesare pentru un trai decent.
            Chiar daca au atins vieţile multora la nivel individual, creând o înfrăţire şi acceptare în interiorul propriului grup, la nivel planetar sistemele religioase produc mai degrabă separare decât unitate. Nu faptul că avem credinţe religioase diferite cauzează probleme, ci credinţa că doar drumul nostru este cel bun, că doar noi stim ce vrea Dumnezeu generează conflicte. Diverse sisteme economice şi politice încearcă  să aducă bunăstarea şi fericirea, dar, după cum putem observa,  nici ele nu sunt  funcţionale. Sistemele totalitare au eşuat în încercarea de a crea “omul nou”, comportamentul persoanelor modificându-se doar atâta timp cât au fost constrânşi să o facă.
              Fiecare crede că sistemul său religios, politic, economic, social este mai bun şi că dacă fiecare ar urma acel model, lumea ar arăta altfel. Dar aşa să fie oare?  În ce măsură spiritualitatea (suma valorilor culturale şi a celor mai sacre credinţe) determină felul cum inţelegem viaţa? Credinţele noastre despre Viaţă sunt influenţate de către credinţele noastre despre Dumnezeu. Chiar in state laice sau la persoane care sunt atee, ideea de moralitate, de ceea ce e bine si rău, derivă din aceste credinţe religioase.
               Desigur fiecare dintre noi descrie realitatea în felul său, putând aduce argumente că varianta sa este cea “corectă”, cea “adevarată”. Este ca în parabola cu mai mulţi orbi ce descriu elefantul în moduri diferite, în funcţie de ce parte a acestuia ating.  Ceea ce credem că este adevarat,  ceea ce credem despre noi, despre Viaţa sau despre Dumnezeu determină acţiunile noastre.  
               De aceea, toate comportamentele sunt generate de credinţe şi nu putem schimba cu adevărat comportamentul fără să schimbăm credinţele ce stau la baza lor. Dar suntem noi creatorii propriei noastre realităţi? Noile descoperiri din fizica cuantică au aratat că noi, ca observatori, influenţăm la nivel subatomic ceea ce observăm. Ele au aratat că observatorul nu este separat de ceea ce observă, că modelul unei lumi în care suntem separaţi unii de alţii, o lume în care conştienta este separată de manifestare, este necesar a fi revizuit.  Datorită faptului că suntem creatorii propriei noastre realităţi, credinţele se vor reflecta în realitatea noastră, ceea ce ne va întări convingerea  că ele sunt adevărate.              
               Viaţa ni se va înfăţisa asa cum o vedem, adică a crede înseamna a vedea.  Acest lucru este uşor de sesizat în momentul când  circumstanţe asemănătoare sau identice sunt privite diferit de mai multe persoane.
               Conştientizarea faptului că actualele noastre credinţe ne determină comportamentul, ar avea o enorma implicaţie. Dacă până acum trăiam starea de a fi ca o reacţie la ceea ce facem, adică   ceea ce trăiam ca experienţă interioara era dat de exteriorul nostru, suntem invitaţi ca venind dintr-o percepţie schimbată să modificăm realitatea exterioară. Astfel  are loc o schimbare de paradigmă, a face pentru a fi este înlocuit de a fi pentru a face. În acel moment, cuvintele spuse de Gandhi:  “Fii tu schimbarea pe care doreşti  să o vezi in lume”, vor deveni pentru noi un mod de viaţă.
               Putem alege felul cum privim, putem alege să vedem pace unde e război, să vedem iubire unde e ură, toleranţă unde e intoleranţă. Iar acest lucru va schimba lumea, deoarece violenţa şi conflictul din exterior sunt doar o reflecţie a luptei şi a violenţei din propria noastra minte. Pentru ca pacea să se  instaureze în lume este necesar să avem pace în noi, să depaşim dualitatea minţii, dualitatea contrariilor. Iar pacea dinăuntrul nostru nu va veni ca urmare a unei lupte, ca urmare a unui efort, a unei impuneri, deoarece ea nu are legatură cu ceea ce facem, ci cu ceea ce suntem.   
              Lupta actuală a umanitatii cu foametea, cu războiul,  nu face decât sa mărească violenţa şi conflictul. Cu cât opunem mai multă rezistenţă unui lucru, îl facem mai real. Soluţia pe care o avem la îndemână este ca în loc de a opune rezistenţa la ceea ce nu vrem,  să ne îndreptăm atenţia spre ceea ce vrem. Să vedem abundenţa, pacea, sănătatea, să avem atitudini şi iniţiative pro si nicidecum contra. În acest fel, fiind creatorii propriei realitaţi, aceste percepţii schimbate se vor reflecta automat în gândurile şi acţiunile noastre, deci şi în experienţele noastre.
              Observăm eroarea prin care omenirea nu a reuşit să-şi modifice comportamentul, deoarece nu a realizat că acesta derivă din credinţe, că actualele noastre credinţe bazate pe separare şi superioritate nu sunt funcţionale, că nu ne duc spre o lume a păcii şi înţelegerii, a acceptării şi iubirii.
               Actualele noastre credinţe, prin care ne vedem separaţi de Dumnezeu, separaţi unii de alţii, nu vor mai putea susţine mult timp viaţa aşa cum o stim. De prea mult timp luptăm unii impotriva altora. De prea mult timp luptăm împotriva naturii, iar consecinţele în schimbarea climei sunt evidente. Progresul tehnologic care nu este dublat de evoluţie spirituală face oricând posibilă autodistrugerea noastră .După  atâtea milenii înca ne războim unii cu alţii, încă o bună parte a umanitaţii suferă şi moare de foame, încă credem că prin violenţă vom ajunge la pace şi iubire.
                 
         Daca ceea ce dorim este să modificăm lumea si direcţia în care ea se indreaptă, atunci există cinci lucruri pe care le putem alege acum, cei cinci paşi spre pace:

1. Putem alege să recunoaştem că unele din vechile noastre credinţe despre Dumnezeu si despre Viaţă nu mai functionează.
2. Putem alege să recunoaştem că există ceva ce nu înţelegem despre Dumnezeu si despre Viaţă, lucru care odată înţeles va schimba totul.
3. Putem alege să fim dispuşi să ni se prezinte o noua înţelegere despre Dumnezeu si despre Viaţă, înţelegere care ar putea aduce un nou mod de a trăi pe această planeta.
4. Putem alege să fim suficient de curajoşi pentru a explora si examina aceasta nouă înţelegere si, dacă ea corespunde cu adevarul şi cunoaşterea noastră interioară, să ne extindem sistemul de credinţe, pentru a o include.
5. Putem alege să ne trăim viaţa ca pe o demonstraţie a celor mai măreţe şi grandioase credinţe ale noastre – şi nu ca pe o negare a lor.