Sau, daca formulam mai dramatic, este posibil ca daca noi nu ne extindem intelegerea noastra si ideile  primitive despre Dumnezeu si Viata in perioada imediat urmatoare , ne vom putea trezi  pana la urma cazuti  intr-un colt din care nu vom mai avea scapare?

‘Conversatii cu Dumnezeu’ ne-a spus ca umanitatea a fost odata pe cale de a se distruge si a disparea. Abea de a supravietuit o mica parte , pentru a se regenera si a o lua  de la capat. Suntem astazi din nou la un astfel de punct de cotitura? Am ajuns din nou la intersecția în care teologia se întâlnește cu cosmologia,  cu sociologia, cu  patologia ?

Chiar acum noi inca traim imbratisand Teologia Separarii. Care are un mod de a-l privi pe Dumnezeu separat de noi, care insista ca ‘noi suntem aici’ si Dumnezeu este ‘acolo’.

Problema cu Teologia de Separare este ca ea produce o Cosmologie a Separarii. Aceasta inseamna un mod de a privi viata ca si cum totul este separat de orice altceva.
Iar o Cosmologie a Separarii produce o Psihologie a Separarii. Acesta este punctul de vedere psihologic care spune ca eu sunt aici si tu esti acolo.

Si o Psihologie a Separarii produce o Sociologie a Separarii. Adica exista  o modalitate de socializare cu celălalt ce încurajează întreaga societate umană de a acționa ca entități separate, care deservesc interesele lor separate proprii .
Si o Sociologie a Separarii produce o Patologie a Separarii. Adica aceste comportamente patologice de auto - distrugere , în mod individual și colectiv in care ne implicam , și producerea de suferință , conflicte , violență , și moartea prin propriile noastre mâini , după cum reiese peste tot pe planeta noastră, de-a lungul istoriei umane .

Numai atunci când Teologia de Separare  se înlocuiește cu Teologia Unitatii , patologia noastră va fi vindecata . Suntem diferiti de Dumnezeu, dar nu separati de Dumnezeu ,asa cum  degetele sunt diferențiate  dar nu  sunt separate de mâna ta . Noi trebuie  să ajungem la înțelegerea că tot ceea ce inseamna Viata suntem  Unul . Acesta este primul pas . Este un punct de pornire . Acesta este începutul sfârșitului de cum stau lucrurile acum . Acesta este începutul unei noi  creații , al unui  nou mâine . Acesta este noua poveste culturala a umanității .

Unitatea nu este o caracteristică a vieții . Viața este o caracteristică a Unimii . Aceasta este ceea ce nu am inteles despre existența noastră pe Pământ , înțelegere care ar schimba totul .

Viața este expresia  Unitatii . Dumnezeu este expresia Vieții  însăși . Dumnezeu și Viața sunt Una . Noi suntem o parte a Vietii . Nu putem  sta în afara de ea . Prin urmare, noi suntem o parte a lui Dumnezeu . Este un cerc .
Si nu poate fi rupt .

sursa http://www.humanitysteam.org/node/4029

traducere de Eugenia Berdan