Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
04 Mai
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Frica si control

Frica este una dintre cele mai cumplite si devastatoare emotii. Frica este in fapt o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine formata, plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa ii facem fata. Frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri eficace la o anumita problema, o anumita situatie cu care nu ne-am confruntat inca.

"Nici o pasiune nu fura mintii toate puterile asa de bine cum o face frica". Edmund Burke (1729 - 1797)

"Doar un las are curajul sa spuna ca nu a cunoscut niciodata frica". Ferdinand Foch (1851 - 1929)

Dar frica este si un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in tot ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia.

Frica poate avea mai multe valente. Poate determina evitarea unor situatii lezante sau chiar periculoase dar, in acelasi timp poate fi folosita de altii pentru a te controla.

Sa vedem cum poate apare posibilitatea de a controla pe cineva?

In creier exista o zona cu scop strict numai pentru supravietuire, numita si creierul "reptilian", care este partea initiala a creierului uman. Pe masura ce specia umana a evoluat, creierul nostru a crescut si i s-au mai adaugat si alte sectiuni, cum ar fi sistemul limbic responsabil cu emotiile si portiunea celebrala care este responsabila de gandirea constienta. Creierul reptilian si limbic este localizat la baza creierului, protejat de restul creierului. Aceasta zona va functiona inca, pentru a asigura supravietuirea fizica, chiar cand celelalte parti ale creierului sunt deteriorate.

Cand apare sentimentul dominant de frica, zona reptiliana si limbica intra in actiune iar restul creierului, partea responsabila de rational, de gandire si logica este automat deconectata. Ca urmare a acestui blocaj celebral, raman doar doua alternative, de a fugi sau de a lupta.

In aceasta stare nu mai ai capacitatea de a gasi o alta solutie, de a gandi o alternativa la situatia respectiva.

Aceasta e starea unde doresc sa te aduca si care convine cel mai mult, acelora care vor sa te conduca.

Practic cum procedeaza? Iti creaza initial un presupus dusman, care poate exista fizic sau nu. Ii transfera acestuia toate calitatile negative posibile, il demonizeaza pur si simplu. Iti induc teama fata de el, iti blocheaza gandirea logica, si atunci ramai o fiinta cu posibilitati limitate, strict emotionala care asteapta doar sa fie dirijata.

Un robotel bipolar, o fiinta cu doar doua butoane: de atac sau de fuga.

Devine foarte simplu dupa ce ti-a fost indusa starea de teama sa ti se dea si o asa zisa solutie de rezolvarea a crizei. Creierul fiind complet blocat de frica, te asigur ca vei executa ceea ce ti se cere in mod automat. Acum ei pot da orice comanda in functie de interesele lor. O sa ti sa spuna ca asa e patriotic, legal sau numai in folosul tau. Si tu vei fi chiar fericit, entuziast.

Cei care au venit cu idea de a utiliza frica in controlul maselor au fost geniali.

Apropo, poate ca stii, in toate armatele de pe glob, se cere sa executi ordinul fara comentarii si de preferinta fara sa gandesti.

Ce putem face? In primul si in primul rand, trebuie sa iesim din starea de frica, pentru a fi capabil sa gandesti, sa iei decizii rationale. Sa poti sa iti utilizezi si partea de creier ramasa nefunctionala. Sa fii liber, sa poti sa faci alegeri. Daca ai probleme in a iesii din aceasta stare de teama continua, iata cateva solutii:

1. Inchide televizorul si mai ales incerca sa evitati programele si canalele de stiri. Te-ai simtit vreodata minunat, sau macar bine dispus dupa ce ai urmarit stirle? Chiar majoritatea reclamelor comerciale sunt facute sa te faca sa te simtiti inconfortabil sau temator. Moto-ul jurnalistului de stiri de pe tot globul este: "O stire rea este o stire buna - de difuzat". Oare de ce?

2. Iesi in natura si incearca sa observi frumusetea si armonia care te inconjoara. Lasa trecutul si nu te mai ingrijora de viitor. Bucura-te de fiecare moment. Gaseste-ti o ocupatie pasionala, plina de satisfactie, care sa opreasca mintea sa devieze spre trecut sau viitor.

3. Ingrijeste-ti corpul fizic si bucura-te de el. Ofera-i miscare,aer curat, mancare sanatoasa, apa pura, odihna. In scurt timp, o sa ai un sentiment de energizare, de bine general.

4. Fii vesel, bucura-te de viata si evita prezenta persoanelor negativiste din jurul tau. Nu cred ca ai doresti sa devii din nou nervos sau sa fii influentat de teama lor. Evita muzica agresiva sau cea cu accente depresive.

Pe masura ce vei iesi din starea de teama, vei putea sa gandesti din nou rational si creativ.

Incearca sa creezi numai unitate in jurul tau in locul vechii polarizarii create de fica.

Toata lumea iti va multumi.

Nimic nou sub soare!

 

"Optimistul vede o oportunitate in fiecare pericol, pesimistul vede un pericol in fiecare oportunitate."

Winston Churchill

26 Iul
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Parinti inteligenti

Despre parinti inteligenti - In ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti.      
 
Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a incercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca invatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, insa parintii nu au inteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.

Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.
 
ParentChildReading1. Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.

Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.

3. Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?


O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul de tutun, alcool si droguri.
 
CE ESTE DE FACUT?

Dr. Augusto Cury ne spune ca in ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele: 
Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta

Parintii buni au grija sa satisfaca, in masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii. Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor. Parintii care le fac in permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati in amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor raman de neuitat.
Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea

Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, instrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat intr-o fabrica de stres. Parintii care nu-si  invata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale ii transforma intr-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea il va pregati pentru „ a avea”.

Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati  amfiteatrul gandurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si indrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii cum sa gandeasca

Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Cand deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile in influentarea personalitatii tinerilor.

A-ti surprinde copilul inseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti incepe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi in felul acesta. In ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gandeasca.  Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gandeste inainte sa reactionezi” 
Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii pentru esecuri.

Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea.
Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara infrangeri. Multi nu stralucesc in munca lor pentru ca au renuntat in fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala. Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu inseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt in stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor invata copiii cum sa abordeze aroganta.  
Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni

A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi despre lumea in care suntem:  a relata experiente, a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale. Nu trebuie sa deveniti o jucarie in mana copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa in inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara. 
 Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare

Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat intr-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am intrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred in soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Intr-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca iti pierzi lumina. 

PARINTII INTELIGENTI ISI STIMULEAZA COPIII SA-SI INVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLANDE. 
Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata

Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire, dar, daca semintele sunt bune, vor incolti. Nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa. Inainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Invatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze in fata santajelor si presiunii copiilor. In caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, maine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea tarziu in cursul saptamanii si a se trezi devreme pentru a invata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil. Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decat cucerirea planetei.
 

CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1.  A corecta in public
2.  A exprima autoritatea cu agresivitate
3.  A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4.  A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5.  A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6.  A nu te tine de cuvant
7.  A distruge speranta si visele
 
 Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului in care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atat de intensa: parintii isi ascund sentimentele de copii, copiii isi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza in autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gandi, ci pentru a repeta informatii. In cartea sa, „Parinti straluciti, profesori fascinanti“, tradusa si in romana, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului in care se face educatia contemporana.

Parinti straluciti, profesori fascinanti - Augusto Cury


Sursa: http://groups.yahoo.com/group/ascoriasi2002/
 

06 Aug

Erorile educatiei clasice

Ia ganditi-va un pic … cum ar fi sa stiti ca copilul vostru are un cont de 10 milioane de euro la dispozitia lui, care ii poate oferi tot ce-si doreste pe lumea asta, astfel incat sa fie ocolit de toate grijile financiare ? L-a primit in dar , atunci cand s-a nascut… doar ca exista un mic impediment … nu cunoaste codul PIN. Dar atunci, cine il stie, ma veti intreba. Raspunsul este evident : doar, voi, dragii mei parinti , cunoasteti aceasta combinatie magica. Sta in puterea voastra, si subliniez , doar in puterea voastra, sa-i transmiteti copilului tot ce are nevoie sa stie pentru a-si putea accesa “contul”. Altfel, exista un mare risc ca acest extraordinar copil sa traiasca toata viata vai de capul lui, ca un cersetor.

Si stiti cum puteti transmite aceasta ? Doar prin educatie…educatia este singura cale prin care copiii nostri isi pot folosi toate darurile pe care le-au primit cand au venit in aceasta lume…Foto Mirela 150x150

Dupa ce ati citit aceste randuri poate va intrebati: bine, bine, am inteles … dar cum facem aceasta ? Ce , pe mine nu m-au crescut parintii mei asa cum au stiut ei, si uite ce om am ajuns ? Ce mai am nevoie sa stiu, fac si eu cum face toata lumea… Asa este, alegerea va apartine, insa una este sa o fac atunci cand am toate informatiile necesare si alta este sa o fac cand nu cunosc tot ceea ce am nevoie. Mai ales ca personalitatea umana este atat de complexa… la fel ca si viata…

Ma uit in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane la cuvantul “educatie” :
EDUCÁŢIE, educaţii, s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate. ♢ Loc. vb. A face educaţie cuiva = a educa pe cineva. ♢ Educaţie fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătăţii, formarea şi perfecţionarea cunoştinţelor, priceperii şi deprinderilor de mişcare necesare atât pentru muncă, cât şi pentru activitatea sportivă.
Dupa aceasta definitie, dilema mea este si mai mare. Nu ma intereseaza cuvinte savante, amanunte stiintifice asezate frumos intr-un limbaj de specialitate, nu ma intereseaza teorii greoaie si modele complexe. Eu vreau sa stiu : “de ce sa nu-l pocnesc pe acest copil obraznic si necuviincios, cand si data trecuta a fost eficient si a functionat ? , cum sa rezolv un conflict fara sa degenereze intr-o confruntare epuizanta ? de ce nu asculta copilul atunci cand vorbesc cu el ?

Prea adesea ne dam seama ca ceva nu functioneaza in relatia mea cu copilul cand este prea tarziu: cand copilul minte, este obraznic, nu invata, nu mai merge la scoala, se drogheaza sau cate si mai cate. Dar criza nu se instaleaza deodata. Semnele care au condus catre aceste comportamente s-au instalat putin cate putin , doar ca noi nu am stiut sa le decodificam.

Cred ca a venit momentul sa aflam ceva mai mult despre ceea ce eu consider o educatie benefica pentru individ, atat pentru sanatatea sa mentala cat si pentru sanatatea sa emotionala.

As vrea sa va raspundeti la o intrebare: absolut toate cadrele didactice ( indiferent de nivelul la care predau ) trec printr-o formare in pedagogie, unele mai norocoase aprofundeaza si elemente de psihologia dezvoltarii copilului… Voi, unde invatati sa fiti parinti ? Cand il doare burtica pe micut, il duceti la medic, dar cand il doare sufletul, ce faceti ? Sau cum va dati seama de acest lucru ?

Parintii care deja mi-au raspuns la aceasta intrebare au cateva directii: modelul parental din familie, prieteni, Internet, carti, reviste … si cam atat. Fiecare da un sfat , o parere, adesea contradictorii… uneori de-a dreptul bulversante. Nu este suficient sa citesti, mai trebuie sa si aplici… si de multe ori cu tot ce ai citit te trezesti facand acelasi lucru, mai ales atunci cand este nervos si nedisponibil.

Cred ca in educatia unui copil pe langa iubire neconditionata este nevoie si de cunoastere… acea cunostere care te invata concret cum sa faci . Ma gandesc ca ar fi tare bine daca in scoala formala ( facultate, master, doctorat ) ar fi introdus un curs de “Educatia parintilor”. Cand iesi de pe bancile scolii sti o multime de formule, teorii, datele la care au avut loc razboaie si batalii , dar cine te invata abilitati pentru viata ? Poate doar experientele triste de viata si nefericirea pe care o traiesti zilnic. Insa nici macar acestea nu garanteaza …

A educa inseamna a semana cu intelepciune si a culege cu rabdare. Chiar daca anumite lucruri ne deceptioneaza in prezent sa reusim sa privim in viitor, cu incredere, potentialul copilului … este cel mai mare dar pe care il putem oferi !
# Fiecare dintre noi vrea ce este mai bun pentru copilul sau: cele mai bune scoli, cele mai bune haine, cele mai bune jucarii, cele mai…. Ii umplem timpul copilului sa ajunga cel mai bun cand va fi mare. Doar ca uitam ca el are nevoie sa se joace, sa se bucure de viata, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa invete strategii de rezolvare a problemelor, sa-si dezvolte inteligenta emotionala. Copiii invata sa opereze cu fapte logice dar nu cu emotiile lor; sunt antrenati doar pentru succes si nu stiu sa abordeze esecurile ( din care invatam atatea intotdeauna ! ). Tehnologia moderna, care ne face viata mai usoara ( in aparenta ), in esenta ne transforma in mici robotei, copii – masini de invatat, adultii – masini de muncit. O perspectiva bizara…dupa parerea mea !
# Suntem “educati” ca a ne gandi la noi si nevoile noastre emotionale este un lucru egoist, suntem adesea blamati pentru asta, asa ca invatam foarte devreme sa ne negam propriile trairi , fapt care conduce la frustrare , manie si violenta – lucru pe care il oferim ca model copiilor nostri; educatia devine dezumanizanta, fara emotie nu putem vorbi de fiinte umane;
# Educatia inseamna formare si nu doar informare; copii au nevoie sa se cunoasca si pe interior , nu numai pe exterior ; le datoram copiilor disponibilitatea noastra de a invata cum sa-i invatam; nu conteaza daca esti bogat sau sarac , toti suntem oameni…

Site-ul autorului{jcomments on}

24 Sep

'Cine sunt Eu' intr-o relatie

16583_0817223001202834941_21Unde este dragostea intr-o relatie? Sta ea in emotiile primei intalniri, ale primei inghetate mancate impreuna, ale primei strangeri in brate? Se pierde undeva o data cu trecerea timpului? Oare cum arata relatia perfecta? Exista asa ceva? In ce dictionar gasim definitia relatiei perfecte?Stim noi sa ne cautam partenerul potrivit? Cum il recunoastem? Ce inseamna fidelitatea? De ce sunt rarisime relatiile in care niciunul dintre parteneri nu mai cauta si altceva in exteriorul relatiei? Oare intotdeauna intr-o relatie insala mai mult unul decat celalalt? Sau doar unul? Oare exista relatii in care chiar niciunul niciodata nu a inselat si nici nu a dorit sa insele?

Where is the love? 

Iata un posibil raspuns:
Atata timp cat exista ego, ambii parteneri vor considera ca niciodata nu e de ajuns, ca nu sunt multumiti 100%, ca nu sunt completi, si da, vor tinde sa isi constuiasca "intregul" emotional din mai multe parti. Dar daca ambii functioneaza la adevaratul lor potential in ceea ce priveste iubirea pe care o impartasesc, lucrurile tind sa devina implinitoare. Oamenii cauta si in alta parte, pentru ca partenerul ofera prea putin din inima lui. Asta la nivel emotional, psihic.La nivel material, fizic, suntem programati de milioane de ani sa cautam si sa ne imperechem cu cat mai multi parteneri, pentru ca odata cu raspandirea speciei pe planeta, devenea din ce in ce mai periculos pentru o femeie sa faca copii cu rudele apropiate sau chiar cu membrii comunitatii, (periculos pentru specia umana), deoarece sansele de a da nastere la copii sanatosi si cu calitai noi, evoluate, scadeau drastic daca acestea erau mereu alese din acelasi grup comunitar. Astfel, antropologii si psihologia evolutiva au descoperit ca atunci cand femeia este la ovulatie, statistic tinde sa parcurga distante cat mai mari, sa iasa mai des din casa, sa se expuna mai mult si sa caute barbati mai valabili (cu gena mai buna) decat barbatii din comunitatea ei proxima.
Tot la nivel fizic, legat de poligamia barbatului, tot gena umana hotaraste instinctele, pentru ca atunci cand semeni un ogor, arunci mii de seminte peste tot campul pentru a gasi locuri fertile. Motorul care sta la baza inmultirii speciei umane este fara mila fata de intimitatea emotionala a partenerilor, fata de atasamentul si posesiunea pe care il are egoul pentru partener. La nivel spiritual, si al iubirii adevarate (globale si neconditionate) daca privesti lucrurile din punctul de vedere al unirii si dansului dintre feminin si masculin, nu mai conteza cine e casatorit cu cine, sau daca are copii sau nu sau daca cuplul "oficial" se iubeeste romantic sau nu.

Se pot implini reciproc cei doi parteneri? Ce cauta fiecare in celalalt?  Se spune ca partenerul este oglinda perfecta si cea mai profunda a celuilalt. Care e momentul in care pot spune ca se cunosc cu adevarat partenerii? Stie cineva vreodata ce este in mintea celuilalt? 
E necesara intrebarea “Cine sunt EU” inainte de a sti “Cine esti TU”. Pentru ca Tu esti doar un aspect al meu. 

Problema cuplurilor este de fapt problema societatii, a culturii ei, care la randul ei deriva din nivelul de dezvoltare spirituala a indivizilor, pentru ca atat "el" cat si "ea", sunt educati in spiritul a ceea ce a mai fost si se insista sa continue, ca si cum nimeni nu vede ca atat filosofia, cat si metoda sunt gresite, prin faptul ca au fost verificate si nu au dat rezultate. Primele licariri de schimbare ar putea fi: indoiala asupra a ceea ce a existat pana acum, intr-o negate totala, urmata de un curaj spre ceva nou, care desi "intunecat" (necunoscut), este singurul care contine potentialul aducator de lumina.

In ceea ce priveste cuplurile, OSHO propunea ca solutie o rasturnare de principiu "economic": din "sa obtin cat mai mult", in "sa dau cat mai mult". Tipul de cuplu care se regaseste in proportii triste in societatea noastra este compus din 2 "cersetori", dintre care fiecare crede despre celalalt ca e "imparat" si devine frustrat cand constata ca si celalalt e un "cersetor" care nu are nimic de dat. Paradigma abundentei infinite a lumii si a universului, ar rezolva foarte rapid aceasta problema de perceptie intre parteneri. Nu mai vii de pe pozitia de a lua si a baga in traista cat incape din cauza ca nu ai, ci vii de pe taramul in care iubirea este infinita.

Ai atat de multa iubire incat da pe-afara si ai chiar o nevoie primara de a o impartasi in stanga si-n dreapta. Pentru a te "conecta" la aceasta sursa infinita de iubire si bunastare, e de ajuns doar sa ii constientizezi existenta si sa iti traiesti viata avand acest lucru in minte si in suflet.

"Cine sunt eu?" e un subiect provocator si "periculos" pentru neinitiati (pentru egoul nepotolit). E o intrebare pe care nu multa lume are curaj sa si-o puna, iar cel mai bun raspuns l-a dat Iisus: "Eu sunt cel ce sunt!". Osho a zis: "Eu sunt eu insumi!" Maestrii zen spun: "Eu doar stau singur aici cu mine, si totul e perfect!" Eckhart Tolle spune: "Numele tau e doar o eticheta care ti-a fost data la nastere. E titlul dosarului personalitatii tale, cu toata istoria vietii tale. Dar tu nu esti numele tau. Atunci cine e de fapt “Insumi"? "
Shakespeare spune “neaga-ti tatal si refuza-ti numele’ (referindu-se la obarsia neamului), ‘tu esti tu insuti, nu esti un Montague’  si ‘thou name is but a name’ (numele tau e doar un nume).

Numele e doar o categorie care-i restrange limitele sinelui. Strapunge zidul numelui si descopera-te pe tine – si arata-te lumii cine esti cu adevarat. 
Abordarea lui "Cine sunt eu?" trebuie sa inceapa dupa ce s-a renuntat la conceptul psihologic-mental de persoana. Si poate ca etapa aceasta este esentiala in definirea unui cuplu in adevaratul sens (spiritual si energetic) al cuvantului. Cei doi devin parteneri cu adevarat doar cand fiecare renunta la sinele sau bine delimitat si se confunda cu celalalt, doar cand se ofera si si se contopesc in simturi si spirit, atunci devin Unul. Aceasta este esenta lui Unu: transcenderea conceptului de persoana, de individ aparte, prin identificarea cu celalalt, si in ultima instanta cu tot ceea ce exista.

Astfel problematica relatiilor dintre barbat si femeie trebuie sa includa nivelul absolut, singular, al constiintei, pentru ca motivul pentru care ne-am desprins din Tot, doar pentru a ne intoarce in Tot, a fost pentru a invata sa ne iubim

 

{jcomments on}

27 Ian
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Ho'oponopono - terapia iertarii

iertareIn urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalulde Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de  grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile.  Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si  la  picioare,  personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai  multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o  luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor  colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze  intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan  profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul.

Si atunci  au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in  cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele  medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au  sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie  inchis din lipsa de.. pacienti violenti.

Partea  cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu  nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a  vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost  de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."


In  prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand  inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale  prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un  doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite,  dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician,  practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku  Simeona, o femeie kahuna.


Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru.  Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de  bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai  kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor  acestor kahuna,  capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa  mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah  Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii ). Ea a infiintat Foundation of I,  o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile  psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda.  Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si  aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta  denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare.Metoda  este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra,  fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile,  are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda  simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de  greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.    Lumea  este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii  kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce  suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o  consecinta a gandurilor noastre.    In  cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se  intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie  sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.    
•  Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o  oglinda pentru noi si ca agresivitatea
respectivei persoane nu este  decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
•  Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe  care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce  noi insine gandim in sinea noastra despre noi.
•  Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o  casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui  gand, intr-o eroare de judecata. Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.  In  viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile  asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija  ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea  ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala  pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri  sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai  relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine  insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru  kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru  de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau  pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru  reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.  Daca  nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se  schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca  ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra,  pentru tot ce se intampla in jurul nostru. Vindecarea  ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne  asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata  noastra? Inseamna  sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a  tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.  O  idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa  ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in  viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult,  aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile.  Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta  este saiti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor  oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe  care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras.

Multi psihologi ar  spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod  excesiv.

Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil  decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E  vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea  infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar  si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii  responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in  care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul  personal – viata noastra se poate schimba radical. Nu va faceti probleme. Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram,  afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din  Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru  faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au  generat. Exagerare dusa la  extrem, am  putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a  conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o  problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca  partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa  se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta.  Pare  absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri,  tipare de actiune  trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am  experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne  cunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine,  nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz,  o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce  anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta  problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva  problema.    Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? Nu va faceti probleme, spune dr. Len. O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca."Cand judec o persoana, acea persoana devine un "prizonier al gandurilor mele".Cream  lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o  metafora. Este o realitate. In viziunea lor – care este comuna cu cea a  tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai  putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si  ceea ce vedem se interpune gandul.  Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. Lumea este ceea ce credem ca este,  afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate  internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la  aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la  evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor.  Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor  altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este  rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda  in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai  grozave, el va ajunge sa lucreze  din ce  in ce mai bine.    In  limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca  eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele.  Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai  devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme  perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta  a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea  pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta  vizavi de o alta persoana.    Daca  este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta  erorile noastre de gandire.

Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar  trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii,  lucrand doar asupra lui insusi.    Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.    De-a  dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa  surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra  mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult.  Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient.  Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu  poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el,  din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul  de gandire care a generat-o".

CERE-TI IERTARE    De  aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la  nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici  gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare. Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele(si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul). Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea  iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa  ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este  armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu  putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi.  Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi?  Acest  proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem  bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu  probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.  Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma. Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.  Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma.  Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa  fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire,  iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca  vindecarea a inceput.

Probabil  ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt  prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca  supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand  formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o  concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit,  la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa  privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea  inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este  ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin  evitarea sistematica a asumarii  responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in  care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul  personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne  complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai  creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar  calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.  IN LOC DE CONCLUZIE  Un  medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte  mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si  concluziile sale in doua carti devenite best-seller- uri. Una dintre ele  se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri, care conteaza cel mai mult) si se refera la  cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe  patul de moarte. Acestea sunt:  IARTA-MA, TE IERT, MULTUMESC, TE IUBESC.

Dr.  Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru  a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in  a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

Sursa: http://www.damaideparte.ro/index.php/un-psiholog-hawaiian-a-pus-bazele-terapiei-iertarii/507/

Infidelitatea - mit si realitate

Exista o mitologie despre infidelitate care circula în presa si chiar în literatura de specialitate, care informeaza gresit oamenii si care face situatiile chiar mai dificile decât sunt.infidelitate

Unele din aceste mituri sunt urmatoarele:

1. Oricine este necredincios; este un comportament normal si de asteptat. Conform unor statistici, se considera ca jumatate din barbatii casatoriti si o treime din femeile casatorite au fost necredinciosi cel putin o data. Este un procent destul de mare. Totusi, cei mai multi oameni sunt credinciosi în majoritatea timpului. Fara presupunerea de fidelitate, intimitatea devine dificila, iar mariajul un câmp de batalie. Cei care se asteapta ca partenerul sa-i însele, au tendinta de a-i împinge sa o faca si de a face viata mizerabila pentru amândoi.

2. E bine sa ai o aventura; chiar ar putea revigora un mariaj monoton. Filosofia Playboy si Cosmopolitan încurajau infidelitatea ca un mod de a-i mentine pe barbati barbati si pe femei femei. Mai mult chiar, femeile au fost încurajate sa-si puna în practica fanteziile sexuale în numele egalitatii în drepturi. E adevarat ca daca o aventura este suficient de zgomotoasa, criza infidelitatii poate zgudui si cel mai solid mariaj. Orice criza are o functie de detonare; a arde casa din temelii poate fi un mod de a atrage atentia mai vizibil si cu circumstante mai atenuante. Oricât de utopice sunt teoriile, realitatea este ca infidelitatea, secreta sau nu, poate distruge un mariaj. Sunt putine casatorii care se termina cu divort fara ca unul din parteneri sa nu fi fost necredincios si adesea infidelitatea este tinuta în secret în timpul divortului si mult timp dupa aceea. Infidelitatea este conditia "sine qua non" a divortului.

3. Oamenii au aventuri pentru ca nu mai sunt îndragostiti de partenerul lor. La o examinare mai atenta de fapt mariajul a fost bun pâna în momentul începutului aventurii si decizia ca nu mai sunt îndragostiti de partener este doar un efort de a explica si justifica aventura. În fiecare mariaj sunt prezente numeroase sentimente, de la dorinta la dezgust, de la dragoste disperata pâna la furie homicidala. Ar fi stupid sa reduci o astfel de bogata paleta emotionala la o singura întrebare "ma iubesti sau nu?" Daca te-ai îndragostit de altcineva nu este un motiv sa-ti înseli partenerul. Daca oamenii au deficiente în capacitatea de a-si iubi partenerul, cum oare un act atât de plin de ura cum este tradarea ar putea restabili aceasta capacitate ?!

4. Oamenii au aventuri pentru ca au o sexualitate peste medie. Aventurile sunt legate de secrete. Infidelitatea nu are neaparat legatura cu sexul ci cu lipsa de onestitate. Cei mai precauti infideli pot avea întâlniri caste, dar secrete, întâlniri care nu satisfac tensiunea sexuala, dar care previn reconcilierea maritala sau intimitatea în casatorie. Aventurile implica sex de obicei, cel putin atât cât sa creeze un secret care sa pecetluiasca alianta conspirativa a aventurii si sa faca relatia tensionata, periculoasa si astfel excitanta. Multe aventuri constau în sex putin si prost si multe ore la telefon. În general cuplurile monogame au mai mult sex decât cei care fac sex la întâmplare.

5. Aventurile sunt greseala "încornoratului". Obiceiurile patriarhale presupun ca atunci când un barbat se culca cu o alta femeie, sotia acestuia are anumite deficiente estetice, sexuale sau emotionale. Ea a esuat într-un fel. Teoriile feministe sustin ca o femeie îsi înseala barbatul pentru ca acesta este un ticalos. Multi oameni cred ca aventurile sunt un raspuns normal la un mariaj imperfect si este prin definitie vina partenerului. Prietenii si rudele adesea îsi releva prejudecatile privitoare la lipsa de încredere în casatorii, monogamie, intimitate, onestitate când îl încurajeaza pe infidel sa-si învinovateasca partenerul mai degraba decât pe el însusi. Un truc de evitare a responsabilitatii personale este de a blama însasi casatoria (prea devreme, prea târziu) sau anumite caracteristici de neschimbat ale partenerului (prea batrân, prea înalt, etc). Civilizatia si casatoria cer ca oamenii sa se comporte adecvat indiferent ce simt si sa-si asume responsabilitatea pentru faptele lor.

6. Este mai bine sa pretinzi ca nu stii ce se întâmpla. Sunt persoane care evita neplacerea si prefera sa vada cum totul se prabuseste decât sa strige "foc". Mariajul adulter poate fi vindecat doar când nu mai exista secrete si infidelul nu mai trebuie sa se ascunda. Sigur ca ar fi de ajutor sa renunte si la aventura. Exista credinta ca infidelii trebuie sa-si nege la nesfârsit aventurile si sa-i dezorienteze pe "încornorati" astfel încât acestia sa se îndoiasca de sanatatea lor mentala decât de fidelitatea partenerilor. De fapt minciuna continua si negarea sunt aspectele de neiertat ale infidelitatii.

7. Dupa o aventura divortul este inevitabil. De obicei majoritatea divorturilor au loc în urma unei aventuri. Daca se apeleaza la psihoterapie, cele mai multe mariaje adultere pot fi salvate si chiar pot fi mai puternice si mai intime decât au fost înainte de criza. Destul de rar "încornoratul" recurge la divort dupa o prima aventura a partenerului. Divortul are loc pentru ca infidelul nu poate iesi la timp din aventura sau nu face fata întoarcerii în mariaj. Prognoza dupa o aventura nu este severa, iar cei care s-au ratacit nu si-au pierdut întregul credit.

De multe ori infidelitatea este doar un simptom al problemelor unui cuplu. Cei doi nu-si discuta deschis aceste probleme sau o fac ineficient, acuzându-se unul pe celalalt, fara a-si asuma partea de responsabilitate pentru ce se întâmpla între ei si pentru exprimarea propriilor nevoi în viata de cuplu.

Apelarea la serviciile unui psiholog în astfel de situatii este adesea benefica, atât timp cât cei doi doresc sa-si reconstruiasca relatia.

Sursa: http://www.thera-psy.com

06 Sep
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Fenomenul Downshifting

relaxareFenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.

28 Iul
Scris de Publicat în Terapii No comment

Terapia cu seminte

Reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară

Terapia cu seminţe

Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sînt adevărate medicamente naturiste Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau cînd vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit o întrebuinţare la români mult mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar azi sînt ingrediente pentru cele mai eficiente preparate naturiste. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Micile uzine de medicamenteTerapia cu semintePe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.

Seminţe de dovleac pentru inimă
Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.

Susanul previne osteoporoza
Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.

Seminţe de mărar pentru glaucom
În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.

Expectorant din seminţe de in
Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.

"Bomboanele agricole" combat nicotina
Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.

Seminţele care înlocuiesc insulina
Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.

Chimen, coriandru şi mac
Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai. Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.

Alte seminţe de leac
-seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele.
-seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.
-seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse.
-pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!
-seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav.
-pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.
-seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine.
-seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.
-seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere.
-durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte.
-pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic.
-seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală.
-seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît.
-decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară).
-în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă.
-mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu.
-uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci.
-cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut.
-seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace
 

27 Sep
Scris de Publicat în Terapii No comment

Terapia cu apa

BETI APA PE STOMACUL GOL

In Japonia zilelor nostre este foarte popular obiceiul de a bea apa imediat dupa trezire, in fiecare dimineata. Mai mult, testele  cercetatorilor au demonstrat valoarea acestui obicei.  Publicam mai jos o descriere a folosirii apei, pentru cititorii nostri. apa

Pentru cei in varsta si pentru bolile grave ca si pentru bolile moderne, tratamentul cu apa a fost considerat de succes de catre o societate medicala japoneza, ca tratament sigur 100%pentru urmatoarele boli: dureri de cap, dureri ale corpului, sistemul circulator, artrita, batai puternice ale inimii,epilepsie, grasimi in exces, astm bronsic, tuberculoza, meningita, boli de ficat si urina, voma, gastrita, diaree, hemoroizi, diabet, constipatie, toate bolile de ochi, cancer la  organele genitale si dereglari menstruale, boli ale urechilor, nasului si gatului. 
        
METODA DE TRATAMENT 

1. Dimineata, imediat dupa trezire, inainte de a va spala pe dinti, beti 4x 160 ml apa ( aproximativ o jumatate de litru in total)  
 
2. Spalati-va pe dinti dar nu mancati si nu beti nimic 45 minute. 

3. Dupa 45 minute puteti bea si manca normal. 

4. Dupa 15 minute de la micul dejun, pranz sau cina nu mancati si nu beti nimic timp de 2 ore. 

5. Cei care sunt batrani sau bolnavi si nu pot bea 4 pahare cu apa dimineata pe stomacul gol, pot incepe prin a bea apa mai putina si sa creasca gradual pana la 4 pahare. 
 
6. Metoda de mai sus va vindeca bolile si toata lumea se poate bucura de o viata sanatoasa. 
 
Urmatoarea lista da numarul de zile de tratament necesar pentru vindecarea/ controlul/ reducerea principalelor boli:

1. Presiune ridicata a sangelui- 30 zile 
 
2. Gastrita - 10 zile 
 
3. Diabet – 30 zile 
 
4. Constipatie- 10 zile 
 
5. Cancer- 180 zile 
 
6. Tuberculoza- 90 zile 

7. Pacientii cu artrita ar trebui sa urmeze tratamentul de mai sus doar 3 zile in prima saptamana si incepand din a doua saptamana zilnic. 
 
Aceasta metoda de tratament nu are efecte adverse; oricum, la inceputul tratamentului s-ar putea sa fie necesar sa urinati mai des ca de obicei. 
 
Este si mai bine daca continuati acest tratament ca pe o activitate de rutina in viata voastra. Beti apa  si ramaneti sanatosi si activi. 
 
Nu beti apa la masa (in timpul mesei). 
 
Celor carora le place sa bea apa rece, la masa, le sunt adresate aceste randuri: 
 
Apa rece va solidifica mancarurile uleioase pe care tocmai le-ati consumat.  
 
Va va incetini digestia. Odata ce acest "noroi" reactioneaza cu acidul din stomac, va fi absorbit mai repede decat hrana solida. Va depune un  strat pe intestine. 
 
Foarte curand, acesta se va transforma in grasime si reziduuri si va duce la cancer.  
 
Este cel mai indicat sa beti supa fierbinte sau apa calda dupa masa.

02 Feb
Scris de Publicat în Terapii No comment

Postul - o practica vindecatoare multimilenara

postÎn conformitate cu datele tradiţiei carpatice şi nu numai, cuvântul post se referă la abţinerea voluntară, parţială sau totală de la mâncare pentru o perioadă determinată de timp. Alcătuitorii DEX-ului, însă, califică postul ca pe o simplă interdicţie, prescripţie de natura confesională, religioasă, aşa cum se vede mai jos:
„1. Interdicţie de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioşilor de către biserica ortodoxă în anumite zile sau în anumite perioade ale anului.
2. Perioadă de timp care precede o sărbătoare şi în care biserica prescrie să se postească.“
Un bun simţ elementar ne obligă să observăm că, în realitate, postul se referă la abstinenţa liber consimţită de la hrană, şi că el nu este doar o banală restricţie alimentară. Să vedem, în continuare, ce este şi la ce foloseşte postul.

Religia creştin-ortodoxă recurge, în riturile ei, adaptate în conformitate cu practici care vin dintr-o tradiţie multimilenară, la mai multe tipuri de post, în funcţie de necesităţile umane. Ele trebuie abordate gradat, de la cea mai uşoară formă şi, în funcţie de posibilităţi şi de necesităţi, se ajunge la cea mai dificilă. Putem categorisi aceste trepte ale practicii în 7 niveluri, de la cel mai uşor la cel mai dificil:

1. hrănire fără carne

2. hrănire fără carne, fără lactate şi fără ouă

3. hrănire fără carne, fără lactate, ouă şi untdelemn

4. hrănire doar cu pâine şi apă (în vechime, „pâine“ însemna însă cu totul altceva decât azi, anume pâine integrală, azimă, iar „apă“ însemna apă curată de izvor, nu cloaca de la robinet, clorată etc.)

5. abţinere totală de la hrana solidă, dar consumarea de apă din belşug, timp de o zi

6. abţinere totală de la hrana solidă şi de la apă, timp de o zi

7. abţinere totală de la hrana solidă, dar consumarea de apă, timp de mai multe zile (2 zile, 3 zile, până la 40 de zile sau chiar mai mult).

Aceste forme de post, chiar dacă unele pot părea extrem de dure pentru omul contemporan, au fost ţinute, totuşi, secole de-a rândul de către marea majoritate a românilor creştin-ortodocşi. Izvoare autohtone şi occidentale menţionează chiar neobişnuita rigurozitate cu care ţineau postul oamenii din popor. În unele zone din România, până către a doua jumătate a secolului trecut, la ţară se mânca doar de două ori pe an carne…

În general, postul este conceput ca o alimentaţie din care au fost excluse carnea şi produsele de origine animală. Din acest punct de vedere, posturile creştine sunt inspirat structurate, în conformitate cu un ciclu anual. Astfel, după o iarnă în care se presupune că omul s-a alimentat preponderent cu carne şi produse din carne, urmează Postul Paştelui (Păresimile sau Postul Mare, care începe cu şapte săptămâni înainte de Paşti), prin care se urmăreşte un dublu scop: pe de o parte, pregătirea sufletească adecvată pentru marea sărbătoare creştină care urmează, iar pe de altă parte, curăţirea organică şi energetică a trupului, ieşit oarecum „încărcat“ şi obosit din iarnă, slăbit şi nepregătit în faţa noilor forţe ale primăverii. Este precum o renaştere la o condiţie mai pură, aşa cum natura renaşte în noul anotimp.

Vara sînt rânduite două posturi: cel al Sfinţilor Apostoli (sau Postul Sânpetrului) şi Postul Adormirii Maicii Domnului (sau Postul Sfintei Măria, 1-14 august). Aceste perioade de post ajută la echilibrarea organismului şi adaptarea lui la o alimentaţie vegetariană, care este cea mai potrivită în această perioadă.

În sfârşit, Postul Crăciunului, 15 noiembrie - 24 decembrie, pregăteşte fiinţa umană pentru Sărbătoarea Naşterii Domnului, purificând-o înainte de perioada mai grea a iernii.

Sfinţii părinţi afirmă că de la formele mai dure de post sunt excluşi „cei slabi şi lipsiţi de putere“. Astfel, trebuie avută în vedere constituţia naturală a fiecăruia, iar postul să fie ţinut în limitele posibilităţilor fiecăruia, atât fizice, cât şi psihice. Oricine poate adopta o dietă lacto-vegetariană, chiar toată viaţa, însă mai puţini rezistă la un post cu apă şi pâine de 7 zile sau un post negru de 40 zile.

Vom expune mai departe caracteristicile postului complet, aşa-zis „negru“, total, ţinut doar cu apă. Principala lui acţiune este cea de purificare, de odihnire a anumitor organe din corp, de uşurare a unor procese şi schimburi interne, el fiind, de asemenea, lipsit de orice adaosuri sau elemente exterioare, deci perfect natural. Deoarece mulţi oameni ţin asemenea zile de post total, numai cu apă, în scop curativ sau spiritual, vom prezenta în continuare câteva din principiile acestuia.

SCOPUL POSTULUI TOTAL

În tradiţiile spirituale străvechi, scopul postului era acela de a armoniza fiinţa umană, trupeşte şi sufleteşte. El nu trebuie în nici un caz să fie forţat, impus din afară, ci este bine să constituie un act firesc, natural. Pentru aceasta este necesar accesul la o treaptă superioară de înţelegere şi de conştientizare a propriei fiinţe. Iată ce spune Sfântul Simeon Noul Teolog în acest sens:

„Într-adevăr, postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea, la unii, să înlăture înfierbântările trupului, să domolească mânia, la alţii să alunge somnul; într-o parte, să stimuleze dorinţa pentru fapta bună, în altă parte să curăţească mintea şi să-l elibereze pe om de gândurile viclene, să domesticească limba cea neîmblânzită şi să o împiedice să spună cuvinte fără de folos şi rele. Altora le deschide în chip nevăzut ochii şi nu-i lasă să se învârtească încoace şi încolo, ci face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi afle şi să-şi înţeleagă păcatele şi lipsurile“.

VALENŢELE VINDECĂTOARE ALE POSTULUI TOTAL

Postul negru este unul dintre leacurile cele mai vechi şi mai eficiente din câte există. El înseamnă, în primul rând, curăţire, purificare. S-a observat, printr-o experienţă milenară, că un post mai îndelungat depăşeşte ca putere de vindecare toate celelalte procedee cunoscute. Cine are temperatură are de la sine, aproape automat tendinţa de a posti şi de a consuma lichide.

Postul negru purifică chiar mai repede şi mai radical decât crudităţile. Prin post, pot fi evitate de multe ori chiar operaţiile chirurgicale. Din păcate, medicii nu amintesc, cel mai adesea, pacienţilor lor nimic despre post, fie din ignoranţă, fie motivaţi de câştiguri materiale făcute pe spinarea pacienţilor. Iar aceasta, cu toate că postul negru este recomandat şi de medicina alopată sub numele de „repaus alimentar total“. Postul poate fi o măsură salvatoare pentru dezintoxicare, pentru a da răgaz organismului să se refacă în bolile cronice şi degenerative sau în cele în care alte remedii se dovedesc adesea ineficiente. Postul este recomandat şi în cazul bolilor infecţioase în fazele acute, deoarece energiile organismului, nemaifiind orientate către procesul de digestie (care canalizează o mare parte din acestea) sunt folosite în procesul de apărare contra microorganismelor.

Iată părerea dr. Ernst Schneider despre puterea postului complet în procesul vindecării: „Cura de post este măsura cea mai drastică, dar şi cea mai eficace în orice boală. (...) Postul terapeutic curăţă nu numai zgura corporală, ci şi pe cea spirituală, sufletească“.

Posturile terapeutice de scurtă sau lungă durată (efectuate în scopul purificării organismului sau în scop preventiv) sînt extrem de utile ca ajutătoare ale altor metode terapeutice naturiste. Utilizarea în scop curativ a postului complet cuprinde un spectru foarte vast de boli. El poate fi aplicat practic în orice stadiu de evoluţie al bolii, rezultatele variind în funcţie caracteristicile individuale ale pacientului, de credinţa acestuia, precum şi de tipul şi durata postului.

Fiecare bolnav, înainte de a se hotărî să ţină un post de lungă durată, chiar dacă a mai experimentat anterior altele pe perioade mai scurte, trebuie să fie bine edificat în privinţa modului de desfăşurare al acestuia, să cunoască eventualele reacţii ce s-ar putea produce în timpul postului, modul în care el poate fi întrerupt şi comportarea în perioada imediat următoare, de la reînceperea alimentaţiei până la reintrarea în normal. Este bine să fie menţinută legătura cu un medic naturist sau o persoană cu experienţă în ţinerea posturilor.

în unele cazuri se recomandă, în scopul grăbirii procesului de vindecare, înlocuirea apei cu ceaiuri medicinale, cu anumite sucuri de legume şi fructe, cu zeamă de legume, în funcţie de natura bolii şi caracteristicile pacientului.

În general, durata posturilor complete în vindecarea bolilor grave este mare, putând ajunge până la 45-60 de zile. în mod obişnuit, nu sunt necesare repetări ale postului, cu condiţia folosirii unei alimentaţii corespunzătoare în perioada de stingere a postului şi a eliminării greşelilor care au condus la instalarea bolii tratate. De multe ori, adevărata vindecare apare abia în perioada de stingere. La noi în ţară, posturile recomandate de dl. Valeriu Popa au dat rezultate foarte bune în numeroase cazuri de boli grave.

În mod curent, la aceste posturi se recomandă şi folosirea unor procedee auxiliare: clismele, purgativele naturale, automasajul, reflexologia, băile de soare, de apă sau aer, homeopatia, procedeele pentru curăţarea limbii, a gurii, a pielii. Pentru amplificarea procesului de purificare se recomandă realizarea în mod regulat a procedeului eliminării acumulărilor nocive prin vomă terapeutică.

IMPORTANŢA SPIRITUALĂ A POSTULUI TOTAL

Tuturor oamenilor le este recomandată o zi de post total, „negru“ pe săptămână, pentru „a-şi limpezi mintea şi emoţiile“. În satele din România, exista obiceiul ca mirii să postească şi să cugete asupra propriei existenţe cu o zi înainte de cununie. Nu întâmplător, Sfântul Isac Sirul spunea:

„Aşa poţi să-ţi supui simţurile. Aşa ţi se trezeşte mintea. Aşa se îmblânzesc patimile trupului. Aşa îţi vin gânduri blânde, înalte şi subtile. Aşa îţi vin mişcări luminoase în minte. Aşa îţi vine sârguinţa spre lucrarea virtuţii. Aşa izvorăsc lacrimi de dor şi ţinerea de minte a morţii. Aşa se curăţă şi înţelepciunea, şi se depărtează orice nălucire care ispiteşte mintea. Aşa primeşte omul o vedere pătrunzătoare, chiar pentru lucruri depărtate. Aşa primeşte el şi înţelegerea cea mai adâncă a tainelor pe care le cuprinde mintea prin puterea cuvintelor celor dumnezeieşti, şi mişcările cele lăuntrice, care se pornesc de la suflet, şi puterea de a desluşi şi de a deosebi puterile sfinte de puterile cele omeneşti, şi vedeniile adevărate de nălucirile zadarnice. Aşa se taie lenevirea şi negrija. Aşa vine şi flacăra râvnei, care calcă peste orice primejdie şi trece prin orice îngrozire. Aşa vine adevărata libertate a omului şi bucuria sufletului.“

Raţiunile postului sunt totuşi mult mai profunde decât par la prima vedere. Omul îşi atrage nenorocirile asupra sa din cauza încălcării, conştiente sau nu, a legilor universale ale firii. Fiecare greşeală pe care am făcut-o şi-a lăsat urma în noi, sub forma aşa numitelor păcate. Postind, aceste impurităţi sufleteşti se elimină treptat şi lumina lăuntrică reapare şi se manifestă din ce în ce mai pregnant în noi. Astfel, devenim mult mai uşori şi mai fericiţi. Din acest motiv, toate religiile recomandă postul alimentar.

Postul este, aşadar, o modalitate foarte simplă şi la îndemâna fiecăruia dintre noi, de a redeveni uşori şi luminoşi, de a ne redobândi sau a ne păstra puritatea şi libertatea. Ca urmare a abţinerii de la hrana fizică, vom putea mai apoi să ne abţinem cu uşurinţă şi de la stări şi gânduri negative. În loc să vrem să acumulăm, cu lăcomie, prea mult din toate, învăţăm să renunţăm şi să fim mai detaşaţi, pentru că înţelegem că exact această tendinţă animală şi instinctuală de a acumula este în realitate cea care ne împiedică să fim cu adevărat fericiţi şi mulţumiţi.

Postul complet creează o „stare de realitate neobişnuită“, care generează un fel de viziune nouă, mai reală asupra propriei fiinţe şi o adevărată deschidere asupra realităţii înconjurătoare. Însăşi strădania de a nu ceda ispitei de a mânca şi abstinenţa însăşi aduc o stare de vigilenţă, de luciditate şi de atenţie. În timpul postului, se amplifică voinţa şi devenim conştienţi de impurităţile care se elimină, cu alte cuvinte se produce o mutaţie în conştiinţă.

MOTIVE PENTRU CARE MERITĂ SĂ POSTIM

1. Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală.

Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă 1 refacere a organismului şi de eliminare a substanţelor ce împovărează fiinţa. Pentru cei ce nu reuşesc să se împlinească din punct de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligenţă, postul redă apetitul, restabileşte asimilaţia şi determină astfel dorita reglare ponderală.

2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai uşor la condiţiile de mediu.

Rezistenţa, atât în situaţiile de căldură foarte mare, cât şi la temperaturi scăzute, este mult îmbunătăţită prin realizarea consecventă a postului; „termostatul“ natural este făcut să funcţioneze optim. Cercetători americani au constatat că sportivii care consumau numai apă sau sucuri din fructe în deplasările cu schimbări mari de temperatură au obţinut performanţe considerabil crescute în ceea ce priveşte timpul de adaptare şi rezistenţa la efort, comparativ cu cei care se hrăneau abundent cu tot ceea ce doreau.

3. Postul vindecă.

„Punctele slabe“ ale organismului nostru, zonele perturbate de acumularea substanţelor nocive provenind din alimentaţia greşită, sunt purificate şi întărite. Un mare număr de afecţiuni, manifestate sau în curs de manifestare pot fi ameliorate şi chiar complet vindecate prin post, în acest sens existând nenumărate mărturii ale celor ce au reuşit să transforme cu ajutorul postului boala într-o adevărată „trambulină“ pentru transformarea lăuntrică. Postul devine astfel cea mai ieftină, accesibilă şi profundă modalitate de vindecare pe care Natura ne-a pus-o la dispoziţie.

4. Postul conferă claritate şi putere minţii.

Eficienţa acţiunilor noastre este astfel crescută în mod semnificativ, performanţele intelectuale s]nt amplificate, memoria devine mai clară.

5. Postul măreşte longevitatea.

În cazul celor ce postesc în mod constant pentru anumite perioade de timp, s-a constatat încetinirea semnificativă a proceselor de degenerare corporală şi a îmbătrânirii. Trupul îşi menţine astfel supleţea şi întregul sistem nervos este menţinut într-o stare foarte bună de funcţionare până la vârste înaintate. Chiar mai mult, există relatări ale unor cazuri în care angrenarea postului a condus la procese de reîntinerire care ar face orice biolog să ridice din umeri cu nedumerire. Un astfel de caz mai cunoscut şi în ţara noastră este cel al părintelui Leontie Gazea (născut în 1897) care, suferind de mai multe afecţiuni grave, a început să urmeze un regim alimentar foarte strict, bazat pe post şi pe folosirea unor crudităţi. El a putut constata cu uimire cum, pe lângă vindecarea problemelor de care suferea, la vârsta de 75 de ani părul şi barba au început din nou să se înnegrească, la 90 de ani pielea începuse să se regenereze, devenind netedă şi moale, unghiile s-au regenerat de asemenea, iar forţa fizică îi permitea încă să înoate în Dunăre la această vârstă. Există multe alte fiinţe care au putut remarca faptul că organismul uman este „proiectat“ pentru o perioadă de viaţă mult mai lungă decât media actuală (care teoretic este de 75 de ani), singura condiţie fiind aceea a unui mod de viaţă foarte echilibrat şi pur. Spre deosebire de alte terapii moderne, controlul alimentaţiei şi postul determină o îmbunătăţire considerabilă atât a perioadei de viaţă cât şi (mai ales) a calităţii acesteia.

6. Postul purifică psihicul şi ne ajută să ne eliberăm de emoţiile negative.

Mânia, ura, lăcomia, poftele şi dorinţele inferioare, ataşamentul, gelozia, invidia, frica, slăbiciunea sunt înlocuite gradat de trăiri stenice, bucurie, afectivitate, înţelegere, bunăvoinţă şi detaşare. Dl. Ing. Valeriu Popa, renumitul terapeut român, este printre puţinii terapeuţi care a utilizat metodele de post chiar în cazul unor afecţiuni psihice de genul depresiilor, lobiilor, schizofreniei în faza de debut.

7. Postind putem înţelege că omul mănâncă pentru a trăi şi nu trăieşte pentru a mânca.

O perioadă de post ne permite să reevaluăm importanţa unei alimentaţii echilibrate pentru întreaga noastră viaţă.

8. Prin post întregul corp este regenerat.

Organele digestive, rinichii, pielea, plămânii, inima şi întregul sistem circulator beneficiază din plin în urma repaosului alimentar care le conferă timpul necesar pentru a-şi reface ritmurile naturale armonioase îmbunătăţindu-şi astfel funcţionarea foarte mult.

9. Postul poate fi realizat de oricine

Cu condiţia să fie în mod înţelept adaptat necesităţilor şi disponibilităţilor individuale. 0 zi de post pe săptămână este în majoritatea cazurilor uşor de realizat şi profund benefică.

10. Postul ne dăruieşte timp liber

Putem descoperi că timpul acordat în mod obişnuit procurării şi preparării hranei devine disponibil pe întreaga perioadă a postului, permiţându-ne să realizăm activităţi la care aspiram poate de mult timp.

11. Postul amplifică voinţa şi bucuria de a trăi

Imaginea comună formată despre post este aceea a fiinţei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un uriaş efort al voinţei, care îi aspreşte şi „usucă“ fiinţa. Cu toate acestea, postind în mod înţelept putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacţie şi bucurie în întreaga noastră viaţă.

12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale fiinţei noastre.

Fiinţele spirituale, sfinţii şi înţelepţii din toate timpurile au postit, ştiind că aceasta este o modalitate de a regăsi în propria fiinţă lumina divină.

POSTUL NEGRU DE O ZI

Majoritatea oamenilor au credinţa naivă că dacă omit o masă li se va petrece ceva foarte rău. Ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie şi că acestea ar putea să le întreţină viaţa fără hrană din afară pe toată durata unei boli obişnuite. Unii cercetători renumiţi afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 de zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile, pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia de Dumnezeu. Chiar şi atunci când este pură, hrana lasă în organism unele reziduuri şi de aceea se recomandă să fie practicat periodic repausul alimentar complet sau altfel spus postul negru, în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă, un anumit interval de timp -24 de ore de exemplu - ceea ce are ca efect purificarea eficientă a întregii noastre fiinţe. în majoritatea cazurilor, frecvenţa optimă cu care trebuie practicat postul negru este o dată pe săptămână. în funcţie de tipul constituţional pot să existe însă anumite variaţii. În general, o persoană vitală şi armonioasă din punct de vedere corporal poate să ţină chiar şi 2-3 zile de post pe săptămână, continuu sau cu pauze; Persoanelor slabe, mai puţin vitale nu li se recomandă mai mult de o zi de post săptâmânal, şi aceasta cu multă apă.

Este deci foarte bine să fie ţinută o zi de post săptămânal, prin abţinerea de la orice fel de hrană (cu excepţia apei simple, din care este bine să bem cam 1,5 litri în ziua respectivă) timp de o zi (24 de ore). În postul creştin, se mănâncă în general la apusul soarelui, dar în postul total abţinerea de la hrană se face până a doua zi dimineaţă. Acest principiu este recomandat de toate terapiile, cu rezultate deosebite. Zilele de post au rol de punere în repaus a întregului tub digestiv, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe.

INTRAREA ÎN POST

Seara, înainte de intrarea în post, se recomandă să se mănânce foarte uşor: lapte, salate, fructe, pentru ca stomacul să nu fie încărcat în timpul nopţii, iar organismul să se poată odihni bine. Dacă se mănâncă târziu, în cantitate mare, dimineaţa apare starea de oboseală, de amorţeală, limba este încărcată şi se simte un gust neplăcut în gură. Procesul de eliminare a toxinelor se realizează mai mult timp şi, în loc să ne bucurăm pe întreaga durată a zilei de post de prospeţimea şi uşurinţa corpului, vom resimţi, mai ales la începutul zilei, senzaţiile de disconfort, mai ales în zona abdominală, greutate în mişcări, lentoare în gândire etc. Atunci când seara mâncăm uşor, dimineaţa corpul este vioi, sprinten, mişcările sunt mai rapide şi mai precise, gândurile mai uşor de controlat şi ne vom realiza toate activităţile în forţă, siguri pe noi, cu o stare de bună dispoziţie molipsitoare.

SINTEZA REGULILOR PENTRU ZIUA DE POST:

♦ durata postului este de 24 de ore, de la ora 0 la ora 24.

♦ pe parcursul acestui post se poate consuma doar apă (nici un alt aliment). Pentru a beneficia de efectele acestui post (şi nu ale altei cure) este exclusă folosirea oricăror alte adaosuri cum ar fi: sucurile de fructe, infuziile îndulcite, cafelele amare ori alte stimulente, etc.

♦ cu excepţia persoanelor cu ţesut adipos foarte abundent ori cu retenţie de apă în ţesuturi, este necesar să se bea minim 1 litru de apă în ziua de post. în zonele urbane unde apa este de o calitate îndoielnică este de preferat folosirea apei de izvor, a apei minerale naturale (de preferat cea plată) sau, dacă se poate, a apei distilate. Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în linişte, înghiţitură cu înghiţitură, căutând să remarcăm valenţele ei vitalizante şi purificatoare.

♦ cei care ţin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea mari sau bruşte, fără a se expune la frig sau la căldură excesivă vreme îndelungată.

♦ în timpul zilei de post, este contraindicată menţinerea unei stări de letargie, somnolenţă ori teamă cauzată de foamea care ar putea apărea sau care deja a apărut. Găsirea unor activităţi care să capteze atenţia şi să canalizeze creator resursele lăuntrice este cea mai bună soluţie de a „rezista“ micilor rigori ale acestei forme de post.

SINTEZA REGULILOR LA IEŞIREA DIN POST:

Respectarea corectă a alimentaţiei în perioada de revenire după post are o foarte mare importanţă, deoarece, de cele mai multe ori, cele mai spectaculoase rezultate de vindecare apar abia atunci. Dacă..în această perioadă de ieşire din post se comit abuzuri sau erori, este posibil ca rezultatele să nu mai apară.

♦ mai ales în cazul în care realizaţi pentru prima oară un astfel de post sau sunteţi la început în utilizarea acestei metode, este bine ca prima masă să fie constituită din legume proaspete consumate de preferinţă sub formă de salată. Cele mai indicate legume în această direcţie sunt varza şi morcovii. Se poate realiza din acestea o salată la care se poate adăuga puţină zeamă de lămâie. în cazurile persoanelor care realizează frecvent perioade de post, beneficiind de o structură fizică mult mai pură, poate fi acceptabilă consumarea la ieşirea din post a unei salate din fructe proaspete îndulcite cu puţină miere.

♦ la jumătate de oră după ingerarea salatei se poate consuma şi alt fel de hrană. cu excepţia: cărnii şi a preparatelor din carne, a alcoolului, a cafelei şi a produselor cu cofeină (cum ar fi băuturile de tip cola), prăjelilor, a margarinei, a conservelor, a mâncărurilor grele.

♦ alimentele care nu sunt strict contraindicate, dar care ar fi bine să fie evitate sunt: zahărul, băuturile şi dulciurile cu conservanţi, coloranţi, aromatizanţi, corectori de gust sintetici, supele „instant“.

♦ laptele, untul, arahidele, alunele, nucile, susanul, ouăle şi alte alimente vitalizante şi nutritive vor fi consumate numai începând cu a doua masă.

♦ se revine la regimul de alimentaţie normal în două zile.

După post, mesele vor fi regulate, îndestulătoare, şi în acelaşi timp vor fi atent dozate. Un regim alimentar foarte bogat în calorii care urmează unui post în care s-a produs o scădere rapidă în greutate, este dăunător pentru organism atât sub aspectul formei, cât şi al stării de sănătate.

Pe de altă parte, în această perioadă se vor evita schemele rigide de realimentare, ele fiind individualizate după starea bolnavului şi durata postului.

PENTRU CE ESTE RECOMANDAT POSTUL TOTAL DE O ZI?


Repausul alimentar complet este indicat în primul rând celor care simt nevoia de dezintoxicare. El este indicat şi pentru cei care au tendinţe de îngrăşare, de pierdere a supleţei şi a agilităţii. De la o anumită vârstă, această formă de post este un remediu excelent pentru a menţine supleţea corpului şi flexibilitatea gândirii.

Un mijloc simplu pentru a ne da seama cât de necesar ne este postul complet este acela de a observa noi înşine câteva simptome. De exemplu, dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un miros neplăcut puternic, putem fi siguri că suntem sau vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut.

Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menţinerea unei atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza şi starea lăuntrică pe termen lung. În general, oamenii nu înţeleg importanţa purificării şi atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind mecanismele de urgenţă. Apare uneori, ca din senin, febra, ne curge nasul sau avem erupţii pe piele, dureri de cap, palpitaţii, senzaţie de leşin, dar toate acestea nu sunt altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează atunci când este forţat de împrejurări (adică atunci când este urgentă nevoie). Aceste fenomene neplăcute nu dovedesc altceva decât prezenţa unei mari încărcări cu impurităţi, de care astfel scăpăm.

Nimeni nu a murit pentru că a postit din când în când, dar foarte mulţi oameni au murit şi continuă să moară datorită lăcomiei şi supraalimentării. Pentru că este ceva nou, poate fi la început ceva deranjant pentru organism, dar acesta este un semn bun. Dacă putem suporta puţină neplăcere şi ne continuăm cu încredere postul, vom vedea că, în scurt timp, tulburările interne fac loc unei liniştiri extraordinare.

CUI ÎI ESTE CONTRAINDICAT POSTUL COMPLET DE O ZI?

Puţine sînt persoanele care să nu reziste la un post de 24 de ore pe săptămână. Postul este contraindicat persoanelor cu o vitalitate extrem de redusă, cu o glicemie scăzută, în convalescenţă. În cazul gastritei hiperacide, această cură, de la caz la caz, poate produce neplăceri, dar se poate dovedi şi extrem de benefică.

Sursa: http://www.ecolife.ro

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi