Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

Articole filtrate după dată: Martie 2019
Marți, 26 Martie 2019 22:24

Oglinda fumurie

Cu trei mii de ani în urmă, exista un om la fel ca noi toti care trăia în apropierea unui oraș înconjurat de munti. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu ceea ce învăţa. În inima sa simţea că trebuie să existe ceva mai mult decât era scris în acele cărţi.
Intr-o zi, când a adormit într-o peșteră, el a visat că si-a văzut propriul corp adormit. A ieșit din peșteră în noaptea cu lună nouă. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut în interiorul său, ceva care i-a transformat viaţa pentru totdeauna. El și-a privit mâinile, și-a simțit corpul, iar apoi și-a auzit propria voce spunând: " Sunt făcut din lumină; sunt făcut din stele". A privit din nou la stele și a realizat că nu stelele sunt cele care creează lumină, ci lumina creează stelele.

" Totul este făcut din lumină; eu sunt făcut din stele, a spus el, și spaţiul dintre ele nu este gol ". Și a știut că tot ceea ce există este o fiinţă vie, iar lumina este mesagerul vieţii, deoarece este vie și contine în ea toate informațiile.
Apoi a conștientizat că și el era făcut din stele, deși nu părea una cu acele stele.
" Sunt în stele și între ele" a gândit el.
Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dintre stele nagual, și a știut că tot ceea ce creează armonia și spaţiul dintre cele două este Viaţa sau Intenţia.
Fără Viaţă, tonal-ul și nagual-ul nu ar putea exista. Viaţa este forţa Absolutului, a Supremului, a celui care a creat totul.
 Iată deci ce a descoperit el: totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu.
Totul este Dumnezeu.
Și a ajuns la concluzia că perceptia umana este doar lumina ce percepe lumina.

El a văzut că material este o oglinda – totul este o oglinda care reflecta lumina si creeaza imaginile acelei lumini – dand nastere lumii iluziei, Visul, care seamănă cu un fum ce nu ne permite să vedem cine suntem cu adevărat.
 "Noi, cei adevărati, suntem iubire pură, lumină pură" , a spus el.
Această realizare i-a transformat viaţa. Dintr-o dată, el a știut cine este cu adevărat, s-a uitat în jur la ceilalți oameni și la restul naturii și a rămas uimit de ce a văzut.
 El s-a regăsit pe el însuși în tot ceea ce există - în fiecare fiinţă umană, în fiecare animal, în fiecare pom, în apă, în ploaie, în nori, în pământ.
Și a văzut că viata amestecă tonal-ul cu nagual-ul în diferite moduri pentru a crea miriade de manifestări ale Vieţii .
În acele câteva momente el a înţeles totul. Era foarte emotionat și inima sa era plină de pace. Cu greu putea să aștepte pentru a le spune și prietenilor săi ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea în cuvinte?

A încercat să le spună ce a descoperit și celorlalti, dar ei nu-l puteau înţelege.
Ei puteau vedea doar că se transformase, că din vocea și din ochii săi radia ceva extraordinar.
Au observat că el nu mai judeca pe nimeni și nimic. El devenise altfel.
Putea înţelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea înţelege pe el.
Ei credeau că este o încarnare a lui Dumnezeu, dar el zâmbea când auzea acestea și apoi spunea:
 " Este adevărat. Eu sunt Dumnezeu. Dar și voi sunteti Dumnezeu. Suntem la fel, voi și cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu". Dar nici așa oamenii nu-l înţelegeau.
El a descoperit că el era oglindă pentru restul persoanelor, o oglindă în care el se putea vedea pe sine.
" Oricine este o oglindă" , a spus el. El s-a văzut în ceilalţi, dar nimeni nu l-a văzut pe el.

Și astfel a conștientizat că toată lumea visa, dar fără a fi conștientă de acest lucru, fără a ști cine sunt ei cu adevărat.
Ei nu-l puteau vedea pe el în ei înșiși deoarece exista un perete de ceaţă sau de fum între oglinzi. Și peretele de ceaţă era creat de interpretarea imaginilor luminii - Visul oamenilor.
Apoi, a știut că va uita curând tot ce învățase.
Dorind să-și amintească de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis să-si spună Oglinda Fumurie, astfel încât întotdeauna să știe că materia este o oglindă, iar fumul este cel care ne împiedică să știm cine suntem cu adevărat.
 El a spus: " Sunt o Oglindă Fumurie, deoarece mă văd pe mine în fiecare dintre voi, dar nu ne recunoaștem unul pe celălalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda ești tu visătorul".

                                     OGLINDA  FUMURIE  de Don Miguel Ruiz

Publicat în Despre unime

Ce ne-a făcut pe noi, oamenii atât de bogați sufletește? Cine a inventat acest verb "a avea" ca o asumare a ceea ce suntem?
Din pricina cărui fapt suntem confuzi în fața "averilor morale" pe care le adăpostim? Simplu. E ca un schimb pe care viața îl face cu noi. Un schimb de emoții, sentimente și oameni pe care îi întâlnim în drumul nostru. E prima formă de iubire, o împlinire inițială aș putea să spun, pe care oamenii o înțeleg aproape în totalitate. În celelalte iubiri suntem mai stângaci. Căci în această relație a omului cu propria viață nu există garanții emoționale. Căci tot acest parcurs al omului este dependent de faptul depășirii condiției umane. Căci a primi emoții e un pas către iubirea de sine. M-am întrebat de multe ori ce este, în esență VIAȚA.
M-am întrebat ce "misiuni" au oamenii pe pământ. M-am întrebat de ce tindem spre concepția "îmi aparțin" ori "mă am". Pentru că, știți voi, dragii mei, această acțiune de a deține ceva, de "a avea" nu satisface nevoile emoționale pe care noi le avem. În timp ce, a fi tu cu tine, tu în lumea ta, oferă omului siguranță și încredere.

"Eu sunt!" Nu cred că există propoziție mai frumoasă decât aceasta. Surprinde esența firii umane, parcă spunând totul despre un om. E învăluită în mister și conduce spre meditație. Și ne oprim o clipă. Ne admirăm în oglindă și ne bucurăm de ceea ce vedem. Noi SUNTEM/EXISTĂM și cred că acesta este cel mai mare Miracol al lui Dumnezeu! Și ce poate avea un om? Ce poate să fie un om?
Ne avem, dar e un soi de iluzie. Nedrept, aș spune: noi, oamenii avem doar inimi care pompează sânge. Nu ne avem cu totul, căci nu stăpânim fiecare particulă a trupului nostru. Dar ne suntem "averi" preschimbate în oameni. Ne suntem "averi" aflate în căutarea iubirii de incipit, iubirea propriei vieți.
Suntem și aceasta aparține realității. De ce? Un om poate să fie...atât. În adevărul nostru, nu avem altceva decât propriul sine. Putem doar să fim. În relația "a fi"-"a avea", nu așteptăm reciproca. Nu suntem pentru a avea ?i nu avem pentru a fi. Așadar, opriți-vă o clipă din ceea ce faceți și priviți cerul.

Gândiți-vă!
Văzduhul s-ar putea numi văzduh fără norii pufoși? Norii ar putea să devină embleme ale aerului fără spectacolul cerului? Ei bine, cam despre asta e viața. Noi nu cerem pentru a primi. Noi cerem pentru a putea să oferim. Noi cerem, pentru că acolo unde există reciprocitate, există și iubire.

                                                                 Anastasia Bretan

Publicat în Perspective
Marți, 05 Martie 2019 15:07

Campanie umanitara in Bucuresti

In urma unui incendiu, o familie din Bucuresti si-a pierdut casa impreuna cu toate bunurile. Trei generatii (bunici, copii, nepoti) au ramas fara un acoperis deasupra capului si fara nimic altceva. Nepotii sunt de 3, 5 si 8 ani, merg la gradinita si la scoala. Din casa lor au mai ramas decat peretii, acoperisul este distrus. Familia are nevoie disperata de ajutor sub orice forma: donatii de bani, haine pentru adulti si copii, rechizite pt copilul care merge la scoala, jucarii pentru ceilalti doi mai mici, donatii de orice fel.De asemenea, parintii sunt in asteptarea unui bebelus, mama fiind însărcinată în ultimul trimestru și are nevoie de lucruri pentru bebeluș. Momentan stau cu totii pe la prieteni, rude sau cunostinte. 
 
Impresionati de drama acestei familii pe care o cunosc indeaproape, elevii de la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucuresti au organizat un vernisaj cu vanzare la Clubul Taranului Roman. Banii vor fi donati familiei.
Suntem invitati cu totii sa sustinem aceasta familie prin cumpararea unui obiect de arta realizat cu dragoste de copiii nostri cu suflet mare. 
Vernisajul a avut loc marti, 5.03.2019, de la orele 18.00 la Clubul Taranului Roman. 
Daca doriti mai multe informatii sau puteti ajuta cu donatii de orice fel, va rog contactati-o pe Valentina la adresa de email ivorciucvalentina @ gmail.ro
Donatiile se pot aduce la sediul liceului din Bd-ul Iancu de Hunedoara (Punct de reper: Spitalul Grigore Alexandrescu)  L-V in intervalul 8:00 - 15:00

Adresa: Bld. Iancu de Hunedoara nr. 27, Sector 1, București.

Transport public: RATB - stația Pasaj Victoria (liniile 1, 10, 34, 46, 182), METROREX - stația Piața Victoriei (liniile M1, M2).

Publicat în Fapte bune

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi