Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Cugetări despre viață. Echilibrul dintre "A FI" și "A AVEA"
24 Mar
Publicat în Perspective

Cugetări despre viață. Echilibrul dintre "A FI" și "A AVEA"

Ce ne-a făcut pe noi, oamenii atât de bogați sufletește? Cine a inventat acest verb "a avea" ca o asumare a ceea ce suntem?
Din pricina cărui fapt suntem confuzi în fața "averilor morale" pe care le adăpostim? Simplu. E ca un schimb pe care viața îl face cu noi. Un schimb de emoții, sentimente și oameni pe care îi întâlnim în drumul nostru. E prima formă de iubire, o împlinire inițială aș putea să spun, pe care oamenii o înțeleg aproape în totalitate. În celelalte iubiri suntem mai stângaci. Căci în această relație a omului cu propria viață nu există garanții emoționale. Căci tot acest parcurs al omului este dependent de faptul depășirii condiției umane. Căci a primi emoții e un pas către iubirea de sine. M-am întrebat de multe ori ce este, în esență VIAȚA.
M-am întrebat ce "misiuni" au oamenii pe pământ. M-am întrebat de ce tindem spre concepția "îmi aparțin" ori "mă am". Pentru că, știți voi, dragii mei, această acțiune de a deține ceva, de "a avea" nu satisface nevoile emoționale pe care noi le avem. În timp ce, a fi tu cu tine, tu în lumea ta, oferă omului siguranță și încredere.

"Eu sunt!" Nu cred că există propoziție mai frumoasă decât aceasta. Surprinde esența firii umane, parcă spunând totul despre un om. E învăluită în mister și conduce spre meditație. Și ne oprim o clipă. Ne admirăm în oglindă și ne bucurăm de ceea ce vedem. Noi SUNTEM/EXISTĂM și cred că acesta este cel mai mare Miracol al lui Dumnezeu! Și ce poate avea un om? Ce poate să fie un om?
Ne avem, dar e un soi de iluzie. Nedrept, aș spune: noi, oamenii avem doar inimi care pompează sânge. Nu ne avem cu totul, căci nu stăpânim fiecare particulă a trupului nostru. Dar ne suntem "averi" preschimbate în oameni. Ne suntem "averi" aflate în căutarea iubirii de incipit, iubirea propriei vieți.
Suntem și aceasta aparține realității. De ce? Un om poate să fie...atât. În adevărul nostru, nu avem altceva decât propriul sine. Putem doar să fim. În relația "a fi"-"a avea", nu așteptăm reciproca. Nu suntem pentru a avea ?i nu avem pentru a fi. Așadar, opriți-vă o clipă din ceea ce faceți și priviți cerul.

Gândiți-vă!
Văzduhul s-ar putea numi văzduh fără norii pufoși? Norii ar putea să devină embleme ale aerului fără spectacolul cerului? Ei bine, cam despre asta e viața. Noi nu cerem pentru a primi. Noi cerem pentru a putea să oferim. Noi cerem, pentru că acolo unde există reciprocitate, există și iubire.

                                                                 Anastasia Bretan

Cheile creatiei -II

precumincerasasipepamantDaca vrei ca viata ta sa porneasca mai bine, clarifica-ti in primul rand gandirea legata de ea. Gandeste la ce vrei sa fii, sa faci si sa ai. Gandeste-te la aceasta cat de des, pana cand totul iti devine clar, iar in acel moment nu te mai gandi la nimic altceva.

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi