Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Loredana  

Loredana

Shams Tabriz, Învățătorul lui Rumi: 40 de Legi ale Iubirii (II)

Shams Tabriz  a fost un maestru sufi și lider spiritual care l-a inspirat pe Rumi, unul dintre cei mai adorați poeți ai culturii universale. Învățăturile lui Shams Tabriz sunt la fel de actuale și pline de înțelepciune divină…
Shams-i-Tabrizi (Persian:شمس تبریزی ) sau "Shams al-Din Mohammad" (1185-1248) era un musulman persan.  Este cunoscut  ca instructorul spiritual al lui Mewlana Jalal ad-Din Muhammad Balkhi (cunoscut și ca Rumi) și este amintit cu mare respect în colecția poetică a lui Rumi, mai ales în Diwan-i Shams-i Tabrizi (The Works of Shams of Tabriz). Tradiția susține că Shams îl învață pe Rumi în izolare în Konya pentru o perioadă de patruzeci de zile, înainte de a fugi în Damasc. Mormântul lui Shams-i Tabrizi a fost recent nominalizat pentru a fi un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.
Cred că am putea învăța direct de la maestru citind și meditând asupra acestor minunate și înțelepte Legi ale Iubirii. Sper să le prețuiți pe măsura valorii lor spirituale.
Legea 11
Dorinta de iubire îl schimba pe om. Nu exista niciun cautator de iubire care sa nu se fi maturizat pe drumul sau. Din momentul în care începi sa cauti iubirea, începi sa te schimbi înauntru si în afara.
Legea 12
Sunt multi lideri falsi si falsi învatatori în lume, mai multi decat stelele vizibile pe cer. Nu îi confunda pe aceia ghidati de ego si de dorinta de putere. Un maestru spiritual sincer nu îti va indrepta atentia catre el sau ea si nu va astepta obedienta absoluta sau admiratie din partea ta, dar în schimb te va ajuta sa apreciezi si sa admiri sinele tau profund. Adevaratii mentori sunt transparenti precum sticla. Ei lasa lumina lui Dumnezeu sa treaca prin ei.
Legea 13
Incearca sa nu rezisti schimbarilor care îti apar în cale. În loc de aceasta, lasa viata sa treaca prin tine. Si nu iti face griji ca viata se va da peste cap. Cum stii ca partea cu care erai obisnuit e mai buna decat cea care va urma?
Legea 14
Dumnezeu este ocupat cu îndeplinirea muncii tale, în interior si în exterior. Este ocupat cu tine. Fiecare fiinta umana este o munca înca în desfasurare, care încet, dar sigur, merge catre perfectiune. Suntem cu totii, fiecare dintre noi cate o opera neterminata de arta sau o caligrafie iscusita în care fiecare punct conteaza pentru întreaga pictura.
Legea 15
Este usor sa iubesti un Dumnezeu perfect. Ceea ce este cu mult mai dificil este sa-ti iubesti semenii, care au atatea imprefectiuni si defecte. Tine minte, ca un om nu este constient de cata dragoste poate sa ofere de fapt. Nu exista întelepciune fara iubire. Daca nu învatam sa iubim creatia lui Dumnezeu, nu vom putea sa îl iubim sau sa-L cunoastem cu adevarat pe Dumnezeu.
Legea 16
Adevarata credinta este în interior. Restul se evapora, pur si simplu. Exista doar un singur fel de murdarie care nu poate fi curatata cu apa si aceea e pata urii care a contaminat sufletul. Iti poti purifica trupul prin abstinenta si post, dar doar dragostea îti poate curata inima.
Legea 17
Tot universul este continut într-o singura fiinta umana - tu. Tot ceea ce vezi în jur, inclusiv cele care poate nu îti plac, sau chiar si oamenii pe care îi dispretuiesti, se afla în tine, în diverse cantitati. Asa ca nu îl cauta pe diavol în afara ta. Nu este o forta extraordinara care ataca din exterior. Este o voce obisnuita din interior.
Legea 18
Daca vrei sa schimbi modul în care te trateaza ceilalti, trebuie sa schimbi mai întai modul cum tu te porti cu tine, pe deplin si cu sinceritate. Odata ce ai atins treapta aceasta, fii recunoscator pentru fiecare sageata pe care ceilalti au aruncat-o spre tine. Este un semn ca în curand vei fi acoperit de trandafiri.
Legea 19
Nu îti fie teama ca nu stii  unde te va duce drumul. Mai bine concentreaza-te la primul pas. Acesta este cel mai dificil lucru de care tu esti responsabil. Odata ce ai facut acest prim pas, lasa ca totul sa se manifeste în mod natural si restul va urma. Nu urma curgerea, fii curgerea!
Legea 20
Am fost creati dupa asemanarea Lui, dar cu toate acestea suntem diferiti si unici. Nu sunt doi oameni care sa fie la fel. Nu sunt alte doua inimi care sa bata în acelasi ritm. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa fim la fel, ne-ar fi facut la fel. Asa încat, sa nu respecti aceste diferente si sa îti impui judecatile asupra celorlalti înseamna sa nu îl respecti pe Dumnezeu.

 

Sursa: http://www.amaana.org/ismaili/40-rules-of-love-shams-tabriz-rumis-teacher/

Campanie umanitara in Bucuresti

In urma unui incendiu, o familie din Bucuresti si-a pierdut casa impreuna cu toate bunurile. Trei generatii (bunici, copii, nepoti) au ramas fara un acoperis deasupra capului si fara nimic altceva. Nepotii sunt de 3, 5 si 8 ani, merg la gradinita si la scoala. Din casa lor au mai ramas decat peretii, acoperisul este distrus. Familia are nevoie disperata de ajutor sub orice forma: donatii de bani, haine pentru adulti si copii, rechizite pt copilul care merge la scoala, jucarii pentru ceilalti doi mai mici, donatii de orice fel.De asemenea, parintii sunt in asteptarea unui bebelus, mama fiind însărcinată în ultimul trimestru și are nevoie de lucruri pentru bebeluș. Momentan stau cu totii pe la prieteni, rude sau cunostinte. 
 
Impresionati de drama acestei familii pe care o cunosc indeaproape, elevii de la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucuresti au organizat un vernisaj cu vanzare la Clubul Taranului Roman. Banii vor fi donati familiei.
Suntem invitati cu totii sa sustinem aceasta familie prin cumpararea unui obiect de arta realizat cu dragoste de copiii nostri cu suflet mare. 
Vernisajul a avut loc marti, 5.03.2019, de la orele 18.00 la Clubul Taranului Roman. 
Daca doriti mai multe informatii sau puteti ajuta cu donatii de orice fel, va rog contactati-o pe Valentina la adresa de email ivorciucvalentina @ gmail.ro
Donatiile se pot aduce la sediul liceului din Bd-ul Iancu de Hunedoara (Punct de reper: Spitalul Grigore Alexandrescu)  L-V in intervalul 8:00 - 15:00

Adresa: Bld. Iancu de Hunedoara nr. 27, Sector 1, București.

Transport public: RATB - stația Pasaj Victoria (liniile 1, 10, 34, 46, 182), METROREX - stația Piața Victoriei (liniile M1, M2).

Nașterea Fiului Divin

Chiar și pentru agnostici povestea Întrupării Divine rămâne probabil una dintre cele mai fascinante legende care ne vine din trecut. Deși adeseori e considerată a fi o poveste creștină, ea reprezintă de fapt unul dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, ceva atât de puternic înrădăcinat în temelia gândirii umane încât niciun demers sceptic de ordin intelectual nu-l va putea îndepărta. și asta pentru că rațiunea operează doar la nivelul superficial al minții și indiferent cât de rațional se crede a fi un om, atunci când adoarme el este cuprins de gânduri pe care le credea de mult eliminate. În visele sale vechile mituri vor continua să apară, aceasta demonstrând faptul că există o zonă a sufletului despre care scepticul nu știe nimic și asupra căreia nu are nici un control.

Puterea Bisericii catolice rezidă în faptul că, mai mult decât oricare altă credință occidentală, este fundamentată pe aceste simboluri mitice care răscolesc în profunzime gândurile și sentimentele umane. Raționamentul științific poate modifica la suprafață, poate îmbrăca spiritul în alte veșminte, îi poate atribui alte roluri. Însă rezultatul este doar superficial, un spectacol exterior, față de care ființa interioară se răzvrătește, ceea ce determină apariția acelor conflicte mentale puternice care ajung să-l înstrăineze pe om de propria sa viață. Biserica, pe de altă parte, se dovedește adeseori inadecvată pentru vindecarea suferinței spirituale a omului modern întrucât acestuia îi este imposibil să creadă în remediile bazate exclusiv pe interpretarea acestor vechi simboluri. Pentru aceia care pot crede, Biserica este suficientă, și asta nu atât datorită interpretărilor pe care ea le dă acestor simboluri, cât mai ales datorită simbolurilor înseși. Indiferent ce semnificații le putem da, ele par a conține o putere proprie pe care nici un fel de interpretare greșită pare să nu o poată elimina. 

Greșeala scepticilor moderni este aceea că prin respingerea doctrinelor bisericii ei resping și simbolurile și astfel, folosind o expresie mai puțin elevată, au aruncat și copilul odată cu apa din copaie. Cu toate acestea, referința la copil este foarte potrivită, întrucât cel mai important simbol creștin implică un copil, Copilul Sfânt „conceput de Duhul Sfânt și născut de Fecioara Maria”.

Bisericii i s-a atras adeseori atenția asupra adevărului incomod că aceeași poveste apare și în alte religii mai vechi, cum ar fi legendele lui Maya, Buddha, Isis și Horus. La aceasta Părinții învățați s-au limitat la a da răspunsuri neconvingătoare făcând referire la demon ex machina, sugerând astfel că Diavolul a pus povestea și în alte credințe pentru a-i tulbura pe credincioși. Pe de altă parte, tot ei sugerează că Harul Divin a conferit o parte din Adevărul ultim și celorlalți pentru a-i pregăti pentru revoluția creștină – o teorie care este mai șubredă și în același timp mai profundă decât au intenționat probabil autorii ei. Și asta întrucât sugerează existența unui precedent ciudat și periculos prin care Harul Divin a fost oferit și altfel decât prin mijlocirea creștină, și de asemenea poate reprezenta la fel de bine atât o pregătire pentru convertirea păcătoșilor, cât și pregătirea pentru scepticismul abordării științifice. și, dacă ar fi să continuăm demersul logic până la capăt, finalul l-ar reprezenta întrebarea dificilă legată de identitățile lui Dumnezeu și a Diavolului, întrucât ceea ce pentru un om reprezintă sursa Harului Divin, pentru un alt om reprezintă originea Ispitei.

Înainte de a aborda sensurile esențiale ale Întrupării, este interesant de notat existența câteva similarități importante și sugestive. În cel de-al treilea capitol al Evangheliei Sfântului Ioan, se spune că Isus a zis că dacă un om vrea să intre în Împărăția lui Dumnezeu el trebuie să renască din Apă și din Duh. În plus, în primul capitol din Geneză, se spune că înainte de crearea lumii Duhul a mers peste ape. Din acestea deducem că cele două elemente, apa și duhul, sunt necesare Creației Divine, fie că este vorba de crearea unui univers sau a Fiului Domnului. De aceea este interesant de analizat dacă aceste două elemente au jucat un rol în nașterea lui Isus Cristos. Dintr-o dată, în acord cu învățăturile ortodoxe, găsim Spiritul-Sfântul Duh. Nu poate fi o pură coincidență asemănarea strânsă dintre Maria și mare, latinescul pentru „mare” (numele Maria fiind o formă grecească), în timp ce alte cuvinte derivate din aceeași rădăcină sanscrită ma- sunt Maya (mama lui Buddha, același cuvânt semnificând în plus lumea formelor, a fenomenelor), mater (mamă), și englezescul matter.

În toate cosmogoniile antice apa simbolizează materia, din unirea acesteia cu spiritul apărând lumea formelor. Și așa cum spiritul este activ și masculin, apa este pasivă și feminină. Astfel, la modul figurat, apa reprezintă mama lumii, și din aceasta putem da istoriei Întrupării un număr mare de semnificații profunde. În plan cosmogonic, nașterea lumii este reprezentată ca fiind unirea spiritului cu materia virgină, cu plantarea seminței vieții în solul neatins. Dar cea mai importantă semnificație se referă la evoluția spirituală a omului, la conceptul de A Doua Naștere și la faptul că, prin nașterea din nou, omul poate deveni Cristos, Fiul Domnului și Fiul Omului.

Ignoranța și întunecarea spirituală sunt rezultatul existenței duale, al conflictului dintre lucruri opuse, cum ar fi divin și uman, tu și ceilalți, conștient și inconștient. Aceasta este condiția în care se află fiecare om care se trezește la conștiința de sine. Există opoziția dintre noi, pe de o parte, și universul în care trăim și societatea căreia îi aparținem, pe de altă parte, întrucât observăm că adeseori ceea ce ni se cere este în contradicție cu ceea ce ne dorim. De aici pornirea noastră de acaparare, de izolare într-o fortăreață între ale cărei ziduri vrem să aducem tot ceea ce ne dorim din exterior. Este ca și cum cineva ar încerca să selecteze anumite trăsături ale soției, copilului sau părinților, separându-le de întreg și încercând să le păstreze neschimbate doar pentru sine. Este ca și cum am încerca să convingem vremea să fie mereu frumoasă și caldă sau ca și cum am separa părțile frumoase ale corpului uman de cele urâte, rezultatul fiind că toate ar muri. Și asta întrucât această separare, această izolare a sinelui de viață, poate produce doar suferință și moartea spirituală. 

Separat de viață, sinele este la fel de lipsit de sens precum o notă muzicală scoasă dintr-o simfonie, la fel de mort ca un deget tăiat dintr-o mână, și la fel de stătut ca aerul din vântul închis ermetic într-o încăpere. Același lucru poate fi spus despre orice persoană, idee, obiect sau calitatepe care sinele încearcă să le „apuce” și să le păstreze doar pentru el însuși. Pe de altă parte,opusul acestei abordări este de asemenea neproductiv. Dacă sinele este copleșit pe de-a-ntregul de către lume sau este total absorbit în Dumnezeu sau în comunitate, atunci este la fel de nefolositor ca un corp ce constă dintr-un singur membru, la fel de plictisitor ca o melodie formată dintr-o singură notă neîntreruptă, și la fel de absurd ca o pictură ce nu are nici o culoare și nici o formă specifice. Dar între cele două elemente opuse, sinele și universul, poate exista comuniune – nu o amestecare precum cea dintre apă și vin, ci o uniune ca cea dintre un bărbat și o femeie, care își păstrează fiecare individualitatea, dând însă naștere unui copil.

Adeseori se consideră că obiectul practicilor mistice este reprezentat de revelarea identității tuturor lucrurilor care sunt separate, de negarea oricărei existențe individuale și găsirea acelei Realități Unice ale cărei multiple forme de expresie este de fapt rezultatul iluziei. Există însă o veche expresie buddhistă care spune: „pentru cel care nu știe nimic despre buddhism, munții sunt munți, apele sunt ape și copacii sunt copaci. După ce a citit scripturile și a înțeles câte puțin din învățătură, munții nu îi mai apar ca fiind munți, apele nu îi mai par ca fiind ape și copacii nu îi mai apar ca fiind copaci. Odată însă ce s-a iluminat, munții sunt din nou munți, apele ape și copacii copaci”. Și asta pentru că înainte de a putea aprecia natura impermanentă a lucrurilor, noi trebuie mai întâi să devenim conștienți de absența realității existenței lor neschimbătoare. Ce vreau să spun este că trebuie mai întâi să înțelegem că nu doar noi înșine ci toate lucrurile din univers sunt moarte și lipsite de sens atunci când le observăm de sine stătătoare și le percepem a fi permanente, izolate, niște entități autonome.

Atâta vreme cât nu relaționează cu întregul, partea este lipsită de valoare și doar prin relaționarea dintre parte și întreg, sau mai precis prin conștientizarea acestei relații deja existente care reprezintă unirea dintre cele două, are loc nașterea Copilului Sfânt. Așa cum soțul trebuie, atâta vreme cât iubește, să își primească și să-și accepte soția așa cum este, oferindu-se concomitent total pe sine, tot astfel omul trebuie să accepte lumea și să i se ofere. A primi universul în tine, după modelul anumitor „mistici”, înseamnă pur și simplu a deveni îngâmfat datorită convingerii greșite că tu ești Dumnezeu, creând astfel încă o diferență între întregul măreț și partea degradată. A te oferi deplin și într-un mod servil lumii înseamnă a te transforma într-o non-entitate spirituală, un mecanism, o cochilie, o frunză bătută de vânturile circumstan?elor exterioare. Dar dacă primești lumea în tine și concomitent te oferi lumii, atunci apare acea unire ce determină A Doua Naștere. Doar în această stare putem aprecia cu adevărat viața într-un mod corect, putem accepta cu iubire, gratitudine și reverență ceea ce este plăcut sau nu în celelalte ființe, având înțelegerea că nu există bucurie fără tristețe, viață fără moarte, plăcere fără durere. În plus, durerea și moartea nu sunt acceptate doar pentru că, prin opoziție, fac posibile viața și plăcerea, ci întrucât ele fac parte integrantă din Viața mai Mare și respectiv Plăcerea mai Mare.

Viața mai Mare este mai mult decât viața în opoziție cu moartea, așa cum o melodie este mai mult decât un sunet; [melodia] reprezintă prezența și absența ritmică a sunetelor, tăcerea și finalul notelor fiind la fel de importante ca și sunetele. Nu se pune problema tolerării pauzelor de dragul notelor decât în măsura în care tolerăm notele de dragul pauzelor. Puține lucruri sunt mai neplăcute decât o eternitate de sunete sau o tăcere eternă, și la fel nu avem cum face o alegere între o viață eternă și o moarte eternă. Există însă o alternare, un ritm, o variație a lucrurilor, asemănătoare unei simfonii universale. Și această simfonie este Copilul Tatălui, Sunetul, și al Mamei, Tăcerea. 

Atunci când spunem că din unirea sinelui cu viața (sau cu lumea) se naște Cristos, semnificația este acea că omul se ridică la un alt nivel al conștiinței care nu este nici doar în el însuși și nici doar în lume. În schimb, el devine centrat în armonia ce rezultă din dăruirea și primirea de la unul la celălalt. Desigur că acest centru există deja, fie că omul știe asta sau nu, întrucât două lucruri opuse nu pot exista dacă nu există o legătură între ele. Iar această relație, Copilul, este Sensul sau ceea ce Keyserling numea semnificația iar chinezii numesc Tao, similar modului în care copilul conferă sens, un raison d’etre, celor două ființe opuse, bărbatul și femeia. În acest sens copilul este cu adevărat „tatăl omului” și Cristos este una cu Tatăl. Pentru că ce este substanța, energia, întregul, partea, lumea, sinele? Fiecare din aceste lucruri dacă îl luăm izolat nu e altceva decât un instrument, o unealtă, o cantitate de materie fără viață pe care Tao o aduce la împlinire și îi dă formă în funcție de propria sa menire; evident că fără acest sens ele nu ar putea exista. În ceea ce privește sensul însuși, acesta nu poate fi descris; el poate fi doar trăit atunci când există iubire între tine și lume, și când ceea ce facem împreună este mai mult decât ceea ce facem separat, la fel cum pentru părinți copilul este mai mult decât fiecare dintre ei în parte.

Sursa : Allan Watts – „Devino ceea ce ești”

Tabără împreună cu aerul, împreună cu voi !

Te salut pe tine, cel care citești aceste rânduri!

Aceste rânduri au fost scrise spre a-ți îndrepta atenția către o tabără de vară ce va avea loc  pentru a doua oară, prima ediție având loc în vara anului 2017.
Tabăra, organizată de Clubul "Vibrația Momentului", își deschide porțile în a partea a doua a lunii august 2018, mai precis în a douăzecea zi a acestei luni, sfârșindu-se în a douăzeci și noua zi a lunii, fiind organizată sub egida “spiritul unei relaxări active bazate pe autocunoaștere spirituală.”

Tema taberei a rămas aceeași: "Spontan acum - Împreună cu aerul împreună cu voi!" Împreună cu aerul, împărtășim tot ce ne oferă întregul moment pentru că fiecare particulă de aer o împărțim între noi!

Trăsăturile dominante ale spontaneităţii sunt :
- apare întotdeauna în clipa momentului;
- ajunge să controleze la intensitate maximă întinderea ,mărirea ,lărgirea informațiilor unui  fenomen posibil;
- se întâmplă întotdeauna în prezent;
- reacţionează adecvat într-o anumită situaţie în mod operativ şi rămâne operabilă;
- reprezintă un echilibru;
- echilibrează momentul fenomenelor care se manifestă;
Spontaneitatea nu este altceva decât suma  tuturor proceselor  neproiectate în prealabil şi nescrise de nimeni și nimic, nu are factori de cauză și efect.
Tabăra nu este una religioasă, nu aparține unei grupări cu o anumită direcție spirituală sau tendință ezoterică. Ți se propune doar , o petrecere a vacanței de vară în aer liber și este adresată oricui i-ar plăcea o vacanță activă cu posibilitate de autocunoaștere. Tabăra este deschisă și copiilor însoțiți de părinți, precum și animalelor de companie. Sunt 18 locuri disponibile.


Locația taberei  este în grupa nordică a Carpaților Orientali în zona lanțului muntos Vihorlat-Gutâi pe partea nordică a Muntelui Rozsaly-Gutâi așezat în valea râului Mara (Crăcești) județul Maramureș, Transilvania, România. (https://www.facebook.com/Baraka-Camp-aventura-in-muntii-Maramuresului-746907368721571/)

Scopul taberei este ca participanții să dobândească cunoștințe despre sine pe baza unor considerente neutre; transformarea teoriilor și a sistemelor de credință în funcționalitate practică conștientizată.Vom discuta, experimenta, împărtăși, înțelege în acele situații interactive, generate de situațiile de viață trăite împreună în această tabără, mecanismele funcționale în legătură cu existența umană, legi, gânduri, teorii, trăiri sub egida “treime, corp, suflet, spirit”.

Durata taberei : 20 - 29 august 2018 (10 zile şi 9 nopți)
Moderatorul taberei este: Gyerő Győző

Vă rog să anunțați din timp dorința de a participa la  numărul de telefon 00 40744 831171 sau aici: https://www.facebook.com/events/723937911129506/
Dacă simțiți că  există cineva printre prietenii dumneavoastră care ar putea fi interesat de această tabără,vă rog să le distribuiți și lor informațiile.


Reamintește-ți întâmplările vieții tale de până acum! Ai observat că întotdeauna momentele spontane erau perfecte? Dacă simți spontan ca dorești să participi la această tabără, nu ezita! Clubul "Vibrația Momentului" te  așteaptă printre prietenii săi.

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi