Gandirea pozitiva a devenit un laitmotiv al zilelor noastre. La televizor auzi ca trebuie sa gandesti pozitiv, in carti citesti asta si pana si prietenii iti spun sa fii mai pozitiv pentru a atrage succesul. Osho, filozof si lider spiritual de renume al secolului al XX-lea, este de parere ca gandirea pozitiva nu ne aduce niciun beneficiu, ba este chiar daunatoare.

Intrebat despre gandirea pozitiva, Osho a spus clar si raspicat ca este o gandire care ne face mai mult rau decat bine. De ce? Raspunsul este simplu: acest tip de gandire presupune negarea realitatii si te deremina sa te minti pe tine insuti.

Osho: “Filozofia gandirii pozitive presupune nesinceritate. Aceasta filozofie te indeamna sa te minti ca ceva ce vezi nu exista de fapt. Te indeamna sa te minti pe tine, dar si pe cei din jur.

Intrăm acum într-un alt domeniu pe care vream să-l discut, adică toată treaba asta cu raiul şi cu iadul. După câte-mi dau seama, iadul nu există.

Există iad, dar el nu este aşa cum îl gândiţi voi şi nu trăiţi experienţa lui din motive care v-au fost date.

Ce este iadul?

Este trăirea produsului celui mai rău posibil ieşit din alegerile, deciziile şi creaţiile voastre. Este consecinţa naturală a oricărui gând care Mă neagă pe Mine sau care spune „nu” lui Cine Eşti în relaţie cu Mine.
Este durerea pe care o suferi când gândeşti greşit, dar chiar termenul a gândi greşit este o inadvertenţă, deoarece nu există nimic despre care să spui că este greşit. Iadul este opusul bucuriei. Este nerealizarea. Este a şti Cine şi Ce Eşti şi a nu reuşi să trăieşti această experienţă. Înseamnă a fi mai puţin decât poţi fi.

Ai spus că: „Persistă lucrurile cărora le opui rezistenţă. Dispar cele pe care le priveşti în faţă”. Poţi să-mi explici?

Nu poţi să opui rezistenţă la ceva căruia nu-i recunoşti realitatea. Actul de a opune rezistenţă înseamnă a recunoaşte că acel lucru este viu. Când tu opui rezistenţă unei energii, o plasezi acolo. Cu cât îi opui mai multă rezistenţă, cu atât o faci să fie mai reală, indiferent cui îi opui rezistenţă. Când deschizi ochii şi priveşti ceva în faţă, acel ceva dispare. Adică încetează să-şi mai păstreze forma iluzorie.
Dacă priveşti ceva în faţă - îl priveşti cu adevărat - vei vedea prin el, şi chiar prin orice iluzie pe care ţi-o creează, nelăsând nimic în urma lui decât realitatea ultimă din privirea ta. În faţa acestei ultime realităţi, iluzia ta plăpândă nu are nici o putere. Nu te poate ţine mult timp în strânsoarea ei care slăbeşte. Vezi adevărul şi adevărul te eliberează.