Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Terapii  

Terapii (3)

28 Iul
Scris de Publicat în Terapii No comment

Terapia cu seminte

Reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară

Terapia cu seminţe

Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sînt adevărate medicamente naturiste Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau cînd vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit o întrebuinţare la români mult mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar azi sînt ingrediente pentru cele mai eficiente preparate naturiste. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Micile uzine de medicamenteTerapia cu semintePe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.

Seminţe de dovleac pentru inimă
Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.

Susanul previne osteoporoza
Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.

Seminţe de mărar pentru glaucom
În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.

Expectorant din seminţe de in
Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.

"Bomboanele agricole" combat nicotina
Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.

Seminţele care înlocuiesc insulina
Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.

Chimen, coriandru şi mac
Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai. Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.

Alte seminţe de leac
-seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele.
-seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.
-seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse.
-pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!
-seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav.
-pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.
-seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine.
-seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.
-seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere.
-durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte.
-pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic.
-seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală.
-seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît.
-decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară).
-în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă.
-mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu.
-uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci.
-cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut.
-seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace
 

27 Sep
Scris de Publicat în Terapii No comment

Terapia cu apa

BETI APA PE STOMACUL GOL

In Japonia zilelor nostre este foarte popular obiceiul de a bea apa imediat dupa trezire, in fiecare dimineata. Mai mult, testele  cercetatorilor au demonstrat valoarea acestui obicei.  Publicam mai jos o descriere a folosirii apei, pentru cititorii nostri. apa

Pentru cei in varsta si pentru bolile grave ca si pentru bolile moderne, tratamentul cu apa a fost considerat de succes de catre o societate medicala japoneza, ca tratament sigur 100%pentru urmatoarele boli: dureri de cap, dureri ale corpului, sistemul circulator, artrita, batai puternice ale inimii,epilepsie, grasimi in exces, astm bronsic, tuberculoza, meningita, boli de ficat si urina, voma, gastrita, diaree, hemoroizi, diabet, constipatie, toate bolile de ochi, cancer la  organele genitale si dereglari menstruale, boli ale urechilor, nasului si gatului. 
        
METODA DE TRATAMENT 

1. Dimineata, imediat dupa trezire, inainte de a va spala pe dinti, beti 4x 160 ml apa ( aproximativ o jumatate de litru in total)  
 
2. Spalati-va pe dinti dar nu mancati si nu beti nimic 45 minute. 

3. Dupa 45 minute puteti bea si manca normal. 

4. Dupa 15 minute de la micul dejun, pranz sau cina nu mancati si nu beti nimic timp de 2 ore. 

5. Cei care sunt batrani sau bolnavi si nu pot bea 4 pahare cu apa dimineata pe stomacul gol, pot incepe prin a bea apa mai putina si sa creasca gradual pana la 4 pahare. 
 
6. Metoda de mai sus va vindeca bolile si toata lumea se poate bucura de o viata sanatoasa. 
 
Urmatoarea lista da numarul de zile de tratament necesar pentru vindecarea/ controlul/ reducerea principalelor boli:

1. Presiune ridicata a sangelui- 30 zile 
 
2. Gastrita - 10 zile 
 
3. Diabet – 30 zile 
 
4. Constipatie- 10 zile 
 
5. Cancer- 180 zile 
 
6. Tuberculoza- 90 zile 

7. Pacientii cu artrita ar trebui sa urmeze tratamentul de mai sus doar 3 zile in prima saptamana si incepand din a doua saptamana zilnic. 
 
Aceasta metoda de tratament nu are efecte adverse; oricum, la inceputul tratamentului s-ar putea sa fie necesar sa urinati mai des ca de obicei. 
 
Este si mai bine daca continuati acest tratament ca pe o activitate de rutina in viata voastra. Beti apa  si ramaneti sanatosi si activi. 
 
Nu beti apa la masa (in timpul mesei). 
 
Celor carora le place sa bea apa rece, la masa, le sunt adresate aceste randuri: 
 
Apa rece va solidifica mancarurile uleioase pe care tocmai le-ati consumat.  
 
Va va incetini digestia. Odata ce acest "noroi" reactioneaza cu acidul din stomac, va fi absorbit mai repede decat hrana solida. Va depune un  strat pe intestine. 
 
Foarte curand, acesta se va transforma in grasime si reziduuri si va duce la cancer.  
 
Este cel mai indicat sa beti supa fierbinte sau apa calda dupa masa.

02 Feb
Scris de Publicat în Terapii No comment

Postul - o practica vindecatoare multimilenara

postÎn conformitate cu datele tradiţiei carpatice şi nu numai, cuvântul post se referă la abţinerea voluntară, parţială sau totală de la mâncare pentru o perioadă determinată de timp. Alcătuitorii DEX-ului, însă, califică postul ca pe o simplă interdicţie, prescripţie de natura confesională, religioasă, aşa cum se vede mai jos:
„1. Interdicţie de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioşilor de către biserica ortodoxă în anumite zile sau în anumite perioade ale anului.
2. Perioadă de timp care precede o sărbătoare şi în care biserica prescrie să se postească.“
Un bun simţ elementar ne obligă să observăm că, în realitate, postul se referă la abstinenţa liber consimţită de la hrană, şi că el nu este doar o banală restricţie alimentară. Să vedem, în continuare, ce este şi la ce foloseşte postul.

Religia creştin-ortodoxă recurge, în riturile ei, adaptate în conformitate cu practici care vin dintr-o tradiţie multimilenară, la mai multe tipuri de post, în funcţie de necesităţile umane. Ele trebuie abordate gradat, de la cea mai uşoară formă şi, în funcţie de posibilităţi şi de necesităţi, se ajunge la cea mai dificilă. Putem categorisi aceste trepte ale practicii în 7 niveluri, de la cel mai uşor la cel mai dificil:

1. hrănire fără carne

2. hrănire fără carne, fără lactate şi fără ouă

3. hrănire fără carne, fără lactate, ouă şi untdelemn

4. hrănire doar cu pâine şi apă (în vechime, „pâine“ însemna însă cu totul altceva decât azi, anume pâine integrală, azimă, iar „apă“ însemna apă curată de izvor, nu cloaca de la robinet, clorată etc.)

5. abţinere totală de la hrana solidă, dar consumarea de apă din belşug, timp de o zi

6. abţinere totală de la hrana solidă şi de la apă, timp de o zi

7. abţinere totală de la hrana solidă, dar consumarea de apă, timp de mai multe zile (2 zile, 3 zile, până la 40 de zile sau chiar mai mult).

Aceste forme de post, chiar dacă unele pot părea extrem de dure pentru omul contemporan, au fost ţinute, totuşi, secole de-a rândul de către marea majoritate a românilor creştin-ortodocşi. Izvoare autohtone şi occidentale menţionează chiar neobişnuita rigurozitate cu care ţineau postul oamenii din popor. În unele zone din România, până către a doua jumătate a secolului trecut, la ţară se mânca doar de două ori pe an carne…

În general, postul este conceput ca o alimentaţie din care au fost excluse carnea şi produsele de origine animală. Din acest punct de vedere, posturile creştine sunt inspirat structurate, în conformitate cu un ciclu anual. Astfel, după o iarnă în care se presupune că omul s-a alimentat preponderent cu carne şi produse din carne, urmează Postul Paştelui (Păresimile sau Postul Mare, care începe cu şapte săptămâni înainte de Paşti), prin care se urmăreşte un dublu scop: pe de o parte, pregătirea sufletească adecvată pentru marea sărbătoare creştină care urmează, iar pe de altă parte, curăţirea organică şi energetică a trupului, ieşit oarecum „încărcat“ şi obosit din iarnă, slăbit şi nepregătit în faţa noilor forţe ale primăverii. Este precum o renaştere la o condiţie mai pură, aşa cum natura renaşte în noul anotimp.

Vara sînt rânduite două posturi: cel al Sfinţilor Apostoli (sau Postul Sânpetrului) şi Postul Adormirii Maicii Domnului (sau Postul Sfintei Măria, 1-14 august). Aceste perioade de post ajută la echilibrarea organismului şi adaptarea lui la o alimentaţie vegetariană, care este cea mai potrivită în această perioadă.

În sfârşit, Postul Crăciunului, 15 noiembrie - 24 decembrie, pregăteşte fiinţa umană pentru Sărbătoarea Naşterii Domnului, purificând-o înainte de perioada mai grea a iernii.

Sfinţii părinţi afirmă că de la formele mai dure de post sunt excluşi „cei slabi şi lipsiţi de putere“. Astfel, trebuie avută în vedere constituţia naturală a fiecăruia, iar postul să fie ţinut în limitele posibilităţilor fiecăruia, atât fizice, cât şi psihice. Oricine poate adopta o dietă lacto-vegetariană, chiar toată viaţa, însă mai puţini rezistă la un post cu apă şi pâine de 7 zile sau un post negru de 40 zile.

Vom expune mai departe caracteristicile postului complet, aşa-zis „negru“, total, ţinut doar cu apă. Principala lui acţiune este cea de purificare, de odihnire a anumitor organe din corp, de uşurare a unor procese şi schimburi interne, el fiind, de asemenea, lipsit de orice adaosuri sau elemente exterioare, deci perfect natural. Deoarece mulţi oameni ţin asemenea zile de post total, numai cu apă, în scop curativ sau spiritual, vom prezenta în continuare câteva din principiile acestuia.

SCOPUL POSTULUI TOTAL

În tradiţiile spirituale străvechi, scopul postului era acela de a armoniza fiinţa umană, trupeşte şi sufleteşte. El nu trebuie în nici un caz să fie forţat, impus din afară, ci este bine să constituie un act firesc, natural. Pentru aceasta este necesar accesul la o treaptă superioară de înţelegere şi de conştientizare a propriei fiinţe. Iată ce spune Sfântul Simeon Noul Teolog în acest sens:

„Într-adevăr, postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea, la unii, să înlăture înfierbântările trupului, să domolească mânia, la alţii să alunge somnul; într-o parte, să stimuleze dorinţa pentru fapta bună, în altă parte să curăţească mintea şi să-l elibereze pe om de gândurile viclene, să domesticească limba cea neîmblânzită şi să o împiedice să spună cuvinte fără de folos şi rele. Altora le deschide în chip nevăzut ochii şi nu-i lasă să se învârtească încoace şi încolo, ci face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi afle şi să-şi înţeleagă păcatele şi lipsurile“.

VALENŢELE VINDECĂTOARE ALE POSTULUI TOTAL

Postul negru este unul dintre leacurile cele mai vechi şi mai eficiente din câte există. El înseamnă, în primul rând, curăţire, purificare. S-a observat, printr-o experienţă milenară, că un post mai îndelungat depăşeşte ca putere de vindecare toate celelalte procedee cunoscute. Cine are temperatură are de la sine, aproape automat tendinţa de a posti şi de a consuma lichide.

Postul negru purifică chiar mai repede şi mai radical decât crudităţile. Prin post, pot fi evitate de multe ori chiar operaţiile chirurgicale. Din păcate, medicii nu amintesc, cel mai adesea, pacienţilor lor nimic despre post, fie din ignoranţă, fie motivaţi de câştiguri materiale făcute pe spinarea pacienţilor. Iar aceasta, cu toate că postul negru este recomandat şi de medicina alopată sub numele de „repaus alimentar total“. Postul poate fi o măsură salvatoare pentru dezintoxicare, pentru a da răgaz organismului să se refacă în bolile cronice şi degenerative sau în cele în care alte remedii se dovedesc adesea ineficiente. Postul este recomandat şi în cazul bolilor infecţioase în fazele acute, deoarece energiile organismului, nemaifiind orientate către procesul de digestie (care canalizează o mare parte din acestea) sunt folosite în procesul de apărare contra microorganismelor.

Iată părerea dr. Ernst Schneider despre puterea postului complet în procesul vindecării: „Cura de post este măsura cea mai drastică, dar şi cea mai eficace în orice boală. (...) Postul terapeutic curăţă nu numai zgura corporală, ci şi pe cea spirituală, sufletească“.

Posturile terapeutice de scurtă sau lungă durată (efectuate în scopul purificării organismului sau în scop preventiv) sînt extrem de utile ca ajutătoare ale altor metode terapeutice naturiste. Utilizarea în scop curativ a postului complet cuprinde un spectru foarte vast de boli. El poate fi aplicat practic în orice stadiu de evoluţie al bolii, rezultatele variind în funcţie caracteristicile individuale ale pacientului, de credinţa acestuia, precum şi de tipul şi durata postului.

Fiecare bolnav, înainte de a se hotărî să ţină un post de lungă durată, chiar dacă a mai experimentat anterior altele pe perioade mai scurte, trebuie să fie bine edificat în privinţa modului de desfăşurare al acestuia, să cunoască eventualele reacţii ce s-ar putea produce în timpul postului, modul în care el poate fi întrerupt şi comportarea în perioada imediat următoare, de la reînceperea alimentaţiei până la reintrarea în normal. Este bine să fie menţinută legătura cu un medic naturist sau o persoană cu experienţă în ţinerea posturilor.

în unele cazuri se recomandă, în scopul grăbirii procesului de vindecare, înlocuirea apei cu ceaiuri medicinale, cu anumite sucuri de legume şi fructe, cu zeamă de legume, în funcţie de natura bolii şi caracteristicile pacientului.

În general, durata posturilor complete în vindecarea bolilor grave este mare, putând ajunge până la 45-60 de zile. în mod obişnuit, nu sunt necesare repetări ale postului, cu condiţia folosirii unei alimentaţii corespunzătoare în perioada de stingere a postului şi a eliminării greşelilor care au condus la instalarea bolii tratate. De multe ori, adevărata vindecare apare abia în perioada de stingere. La noi în ţară, posturile recomandate de dl. Valeriu Popa au dat rezultate foarte bune în numeroase cazuri de boli grave.

În mod curent, la aceste posturi se recomandă şi folosirea unor procedee auxiliare: clismele, purgativele naturale, automasajul, reflexologia, băile de soare, de apă sau aer, homeopatia, procedeele pentru curăţarea limbii, a gurii, a pielii. Pentru amplificarea procesului de purificare se recomandă realizarea în mod regulat a procedeului eliminării acumulărilor nocive prin vomă terapeutică.

IMPORTANŢA SPIRITUALĂ A POSTULUI TOTAL

Tuturor oamenilor le este recomandată o zi de post total, „negru“ pe săptămână, pentru „a-şi limpezi mintea şi emoţiile“. În satele din România, exista obiceiul ca mirii să postească şi să cugete asupra propriei existenţe cu o zi înainte de cununie. Nu întâmplător, Sfântul Isac Sirul spunea:

„Aşa poţi să-ţi supui simţurile. Aşa ţi se trezeşte mintea. Aşa se îmblânzesc patimile trupului. Aşa îţi vin gânduri blânde, înalte şi subtile. Aşa îţi vin mişcări luminoase în minte. Aşa îţi vine sârguinţa spre lucrarea virtuţii. Aşa izvorăsc lacrimi de dor şi ţinerea de minte a morţii. Aşa se curăţă şi înţelepciunea, şi se depărtează orice nălucire care ispiteşte mintea. Aşa primeşte omul o vedere pătrunzătoare, chiar pentru lucruri depărtate. Aşa primeşte el şi înţelegerea cea mai adâncă a tainelor pe care le cuprinde mintea prin puterea cuvintelor celor dumnezeieşti, şi mişcările cele lăuntrice, care se pornesc de la suflet, şi puterea de a desluşi şi de a deosebi puterile sfinte de puterile cele omeneşti, şi vedeniile adevărate de nălucirile zadarnice. Aşa se taie lenevirea şi negrija. Aşa vine şi flacăra râvnei, care calcă peste orice primejdie şi trece prin orice îngrozire. Aşa vine adevărata libertate a omului şi bucuria sufletului.“

Raţiunile postului sunt totuşi mult mai profunde decât par la prima vedere. Omul îşi atrage nenorocirile asupra sa din cauza încălcării, conştiente sau nu, a legilor universale ale firii. Fiecare greşeală pe care am făcut-o şi-a lăsat urma în noi, sub forma aşa numitelor păcate. Postind, aceste impurităţi sufleteşti se elimină treptat şi lumina lăuntrică reapare şi se manifestă din ce în ce mai pregnant în noi. Astfel, devenim mult mai uşori şi mai fericiţi. Din acest motiv, toate religiile recomandă postul alimentar.

Postul este, aşadar, o modalitate foarte simplă şi la îndemâna fiecăruia dintre noi, de a redeveni uşori şi luminoşi, de a ne redobândi sau a ne păstra puritatea şi libertatea. Ca urmare a abţinerii de la hrana fizică, vom putea mai apoi să ne abţinem cu uşurinţă şi de la stări şi gânduri negative. În loc să vrem să acumulăm, cu lăcomie, prea mult din toate, învăţăm să renunţăm şi să fim mai detaşaţi, pentru că înţelegem că exact această tendinţă animală şi instinctuală de a acumula este în realitate cea care ne împiedică să fim cu adevărat fericiţi şi mulţumiţi.

Postul complet creează o „stare de realitate neobişnuită“, care generează un fel de viziune nouă, mai reală asupra propriei fiinţe şi o adevărată deschidere asupra realităţii înconjurătoare. Însăşi strădania de a nu ceda ispitei de a mânca şi abstinenţa însăşi aduc o stare de vigilenţă, de luciditate şi de atenţie. În timpul postului, se amplifică voinţa şi devenim conştienţi de impurităţile care se elimină, cu alte cuvinte se produce o mutaţie în conştiinţă.

MOTIVE PENTRU CARE MERITĂ SĂ POSTIM

1. Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală.

Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă 1 refacere a organismului şi de eliminare a substanţelor ce împovărează fiinţa. Pentru cei ce nu reuşesc să se împlinească din punct de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligenţă, postul redă apetitul, restabileşte asimilaţia şi determină astfel dorita reglare ponderală.

2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai uşor la condiţiile de mediu.

Rezistenţa, atât în situaţiile de căldură foarte mare, cât şi la temperaturi scăzute, este mult îmbunătăţită prin realizarea consecventă a postului; „termostatul“ natural este făcut să funcţioneze optim. Cercetători americani au constatat că sportivii care consumau numai apă sau sucuri din fructe în deplasările cu schimbări mari de temperatură au obţinut performanţe considerabil crescute în ceea ce priveşte timpul de adaptare şi rezistenţa la efort, comparativ cu cei care se hrăneau abundent cu tot ceea ce doreau.

3. Postul vindecă.

„Punctele slabe“ ale organismului nostru, zonele perturbate de acumularea substanţelor nocive provenind din alimentaţia greşită, sunt purificate şi întărite. Un mare număr de afecţiuni, manifestate sau în curs de manifestare pot fi ameliorate şi chiar complet vindecate prin post, în acest sens existând nenumărate mărturii ale celor ce au reuşit să transforme cu ajutorul postului boala într-o adevărată „trambulină“ pentru transformarea lăuntrică. Postul devine astfel cea mai ieftină, accesibilă şi profundă modalitate de vindecare pe care Natura ne-a pus-o la dispoziţie.

4. Postul conferă claritate şi putere minţii.

Eficienţa acţiunilor noastre este astfel crescută în mod semnificativ, performanţele intelectuale s]nt amplificate, memoria devine mai clară.

5. Postul măreşte longevitatea.

În cazul celor ce postesc în mod constant pentru anumite perioade de timp, s-a constatat încetinirea semnificativă a proceselor de degenerare corporală şi a îmbătrânirii. Trupul îşi menţine astfel supleţea şi întregul sistem nervos este menţinut într-o stare foarte bună de funcţionare până la vârste înaintate. Chiar mai mult, există relatări ale unor cazuri în care angrenarea postului a condus la procese de reîntinerire care ar face orice biolog să ridice din umeri cu nedumerire. Un astfel de caz mai cunoscut şi în ţara noastră este cel al părintelui Leontie Gazea (născut în 1897) care, suferind de mai multe afecţiuni grave, a început să urmeze un regim alimentar foarte strict, bazat pe post şi pe folosirea unor crudităţi. El a putut constata cu uimire cum, pe lângă vindecarea problemelor de care suferea, la vârsta de 75 de ani părul şi barba au început din nou să se înnegrească, la 90 de ani pielea începuse să se regenereze, devenind netedă şi moale, unghiile s-au regenerat de asemenea, iar forţa fizică îi permitea încă să înoate în Dunăre la această vârstă. Există multe alte fiinţe care au putut remarca faptul că organismul uman este „proiectat“ pentru o perioadă de viaţă mult mai lungă decât media actuală (care teoretic este de 75 de ani), singura condiţie fiind aceea a unui mod de viaţă foarte echilibrat şi pur. Spre deosebire de alte terapii moderne, controlul alimentaţiei şi postul determină o îmbunătăţire considerabilă atât a perioadei de viaţă cât şi (mai ales) a calităţii acesteia.

6. Postul purifică psihicul şi ne ajută să ne eliberăm de emoţiile negative.

Mânia, ura, lăcomia, poftele şi dorinţele inferioare, ataşamentul, gelozia, invidia, frica, slăbiciunea sunt înlocuite gradat de trăiri stenice, bucurie, afectivitate, înţelegere, bunăvoinţă şi detaşare. Dl. Ing. Valeriu Popa, renumitul terapeut român, este printre puţinii terapeuţi care a utilizat metodele de post chiar în cazul unor afecţiuni psihice de genul depresiilor, lobiilor, schizofreniei în faza de debut.

7. Postind putem înţelege că omul mănâncă pentru a trăi şi nu trăieşte pentru a mânca.

O perioadă de post ne permite să reevaluăm importanţa unei alimentaţii echilibrate pentru întreaga noastră viaţă.

8. Prin post întregul corp este regenerat.

Organele digestive, rinichii, pielea, plămânii, inima şi întregul sistem circulator beneficiază din plin în urma repaosului alimentar care le conferă timpul necesar pentru a-şi reface ritmurile naturale armonioase îmbunătăţindu-şi astfel funcţionarea foarte mult.

9. Postul poate fi realizat de oricine

Cu condiţia să fie în mod înţelept adaptat necesităţilor şi disponibilităţilor individuale. 0 zi de post pe săptămână este în majoritatea cazurilor uşor de realizat şi profund benefică.

10. Postul ne dăruieşte timp liber

Putem descoperi că timpul acordat în mod obişnuit procurării şi preparării hranei devine disponibil pe întreaga perioadă a postului, permiţându-ne să realizăm activităţi la care aspiram poate de mult timp.

11. Postul amplifică voinţa şi bucuria de a trăi

Imaginea comună formată despre post este aceea a fiinţei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un uriaş efort al voinţei, care îi aspreşte şi „usucă“ fiinţa. Cu toate acestea, postind în mod înţelept putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacţie şi bucurie în întreaga noastră viaţă.

12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale fiinţei noastre.

Fiinţele spirituale, sfinţii şi înţelepţii din toate timpurile au postit, ştiind că aceasta este o modalitate de a regăsi în propria fiinţă lumina divină.

POSTUL NEGRU DE O ZI

Majoritatea oamenilor au credinţa naivă că dacă omit o masă li se va petrece ceva foarte rău. Ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie şi că acestea ar putea să le întreţină viaţa fără hrană din afară pe toată durata unei boli obişnuite. Unii cercetători renumiţi afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 de zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile, pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia de Dumnezeu. Chiar şi atunci când este pură, hrana lasă în organism unele reziduuri şi de aceea se recomandă să fie practicat periodic repausul alimentar complet sau altfel spus postul negru, în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă, un anumit interval de timp -24 de ore de exemplu - ceea ce are ca efect purificarea eficientă a întregii noastre fiinţe. în majoritatea cazurilor, frecvenţa optimă cu care trebuie practicat postul negru este o dată pe săptămână. în funcţie de tipul constituţional pot să existe însă anumite variaţii. În general, o persoană vitală şi armonioasă din punct de vedere corporal poate să ţină chiar şi 2-3 zile de post pe săptămână, continuu sau cu pauze; Persoanelor slabe, mai puţin vitale nu li se recomandă mai mult de o zi de post săptâmânal, şi aceasta cu multă apă.

Este deci foarte bine să fie ţinută o zi de post săptămânal, prin abţinerea de la orice fel de hrană (cu excepţia apei simple, din care este bine să bem cam 1,5 litri în ziua respectivă) timp de o zi (24 de ore). În postul creştin, se mănâncă în general la apusul soarelui, dar în postul total abţinerea de la hrană se face până a doua zi dimineaţă. Acest principiu este recomandat de toate terapiile, cu rezultate deosebite. Zilele de post au rol de punere în repaus a întregului tub digestiv, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe.

INTRAREA ÎN POST

Seara, înainte de intrarea în post, se recomandă să se mănânce foarte uşor: lapte, salate, fructe, pentru ca stomacul să nu fie încărcat în timpul nopţii, iar organismul să se poată odihni bine. Dacă se mănâncă târziu, în cantitate mare, dimineaţa apare starea de oboseală, de amorţeală, limba este încărcată şi se simte un gust neplăcut în gură. Procesul de eliminare a toxinelor se realizează mai mult timp şi, în loc să ne bucurăm pe întreaga durată a zilei de post de prospeţimea şi uşurinţa corpului, vom resimţi, mai ales la începutul zilei, senzaţiile de disconfort, mai ales în zona abdominală, greutate în mişcări, lentoare în gândire etc. Atunci când seara mâncăm uşor, dimineaţa corpul este vioi, sprinten, mişcările sunt mai rapide şi mai precise, gândurile mai uşor de controlat şi ne vom realiza toate activităţile în forţă, siguri pe noi, cu o stare de bună dispoziţie molipsitoare.

SINTEZA REGULILOR PENTRU ZIUA DE POST:

♦ durata postului este de 24 de ore, de la ora 0 la ora 24.

♦ pe parcursul acestui post se poate consuma doar apă (nici un alt aliment). Pentru a beneficia de efectele acestui post (şi nu ale altei cure) este exclusă folosirea oricăror alte adaosuri cum ar fi: sucurile de fructe, infuziile îndulcite, cafelele amare ori alte stimulente, etc.

♦ cu excepţia persoanelor cu ţesut adipos foarte abundent ori cu retenţie de apă în ţesuturi, este necesar să se bea minim 1 litru de apă în ziua de post. în zonele urbane unde apa este de o calitate îndoielnică este de preferat folosirea apei de izvor, a apei minerale naturale (de preferat cea plată) sau, dacă se poate, a apei distilate. Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în linişte, înghiţitură cu înghiţitură, căutând să remarcăm valenţele ei vitalizante şi purificatoare.

♦ cei care ţin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea mari sau bruşte, fără a se expune la frig sau la căldură excesivă vreme îndelungată.

♦ în timpul zilei de post, este contraindicată menţinerea unei stări de letargie, somnolenţă ori teamă cauzată de foamea care ar putea apărea sau care deja a apărut. Găsirea unor activităţi care să capteze atenţia şi să canalizeze creator resursele lăuntrice este cea mai bună soluţie de a „rezista“ micilor rigori ale acestei forme de post.

SINTEZA REGULILOR LA IEŞIREA DIN POST:

Respectarea corectă a alimentaţiei în perioada de revenire după post are o foarte mare importanţă, deoarece, de cele mai multe ori, cele mai spectaculoase rezultate de vindecare apar abia atunci. Dacă..în această perioadă de ieşire din post se comit abuzuri sau erori, este posibil ca rezultatele să nu mai apară.

♦ mai ales în cazul în care realizaţi pentru prima oară un astfel de post sau sunteţi la început în utilizarea acestei metode, este bine ca prima masă să fie constituită din legume proaspete consumate de preferinţă sub formă de salată. Cele mai indicate legume în această direcţie sunt varza şi morcovii. Se poate realiza din acestea o salată la care se poate adăuga puţină zeamă de lămâie. în cazurile persoanelor care realizează frecvent perioade de post, beneficiind de o structură fizică mult mai pură, poate fi acceptabilă consumarea la ieşirea din post a unei salate din fructe proaspete îndulcite cu puţină miere.

♦ la jumătate de oră după ingerarea salatei se poate consuma şi alt fel de hrană. cu excepţia: cărnii şi a preparatelor din carne, a alcoolului, a cafelei şi a produselor cu cofeină (cum ar fi băuturile de tip cola), prăjelilor, a margarinei, a conservelor, a mâncărurilor grele.

♦ alimentele care nu sunt strict contraindicate, dar care ar fi bine să fie evitate sunt: zahărul, băuturile şi dulciurile cu conservanţi, coloranţi, aromatizanţi, corectori de gust sintetici, supele „instant“.

♦ laptele, untul, arahidele, alunele, nucile, susanul, ouăle şi alte alimente vitalizante şi nutritive vor fi consumate numai începând cu a doua masă.

♦ se revine la regimul de alimentaţie normal în două zile.

După post, mesele vor fi regulate, îndestulătoare, şi în acelaşi timp vor fi atent dozate. Un regim alimentar foarte bogat în calorii care urmează unui post în care s-a produs o scădere rapidă în greutate, este dăunător pentru organism atât sub aspectul formei, cât şi al stării de sănătate.

Pe de altă parte, în această perioadă se vor evita schemele rigide de realimentare, ele fiind individualizate după starea bolnavului şi durata postului.

PENTRU CE ESTE RECOMANDAT POSTUL TOTAL DE O ZI?


Repausul alimentar complet este indicat în primul rând celor care simt nevoia de dezintoxicare. El este indicat şi pentru cei care au tendinţe de îngrăşare, de pierdere a supleţei şi a agilităţii. De la o anumită vârstă, această formă de post este un remediu excelent pentru a menţine supleţea corpului şi flexibilitatea gândirii.

Un mijloc simplu pentru a ne da seama cât de necesar ne este postul complet este acela de a observa noi înşine câteva simptome. De exemplu, dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un miros neplăcut puternic, putem fi siguri că suntem sau vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut.

Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menţinerea unei atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza şi starea lăuntrică pe termen lung. În general, oamenii nu înţeleg importanţa purificării şi atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind mecanismele de urgenţă. Apare uneori, ca din senin, febra, ne curge nasul sau avem erupţii pe piele, dureri de cap, palpitaţii, senzaţie de leşin, dar toate acestea nu sunt altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează atunci când este forţat de împrejurări (adică atunci când este urgentă nevoie). Aceste fenomene neplăcute nu dovedesc altceva decât prezenţa unei mari încărcări cu impurităţi, de care astfel scăpăm.

Nimeni nu a murit pentru că a postit din când în când, dar foarte mulţi oameni au murit şi continuă să moară datorită lăcomiei şi supraalimentării. Pentru că este ceva nou, poate fi la început ceva deranjant pentru organism, dar acesta este un semn bun. Dacă putem suporta puţină neplăcere şi ne continuăm cu încredere postul, vom vedea că, în scurt timp, tulburările interne fac loc unei liniştiri extraordinare.

CUI ÎI ESTE CONTRAINDICAT POSTUL COMPLET DE O ZI?

Puţine sînt persoanele care să nu reziste la un post de 24 de ore pe săptămână. Postul este contraindicat persoanelor cu o vitalitate extrem de redusă, cu o glicemie scăzută, în convalescenţă. În cazul gastritei hiperacide, această cură, de la caz la caz, poate produce neplăceri, dar se poate dovedi şi extrem de benefică.

Sursa: http://www.ecolife.ro

Articole pe categorii

Articole noi