Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Un cal nu este altceva decât un cal, desigur…
27 Iun
Publicat în Psihologie

Un cal nu este altceva decât un cal, desigur…

Prima mea experienţă legată de tratarea emoţiilor captive ale unui animal s-a petrecut oarecum accidental. Într-o zi, am primit un telefon de la o pacientă pe nume Linda, o antrenoare din San Juan Capistrano care venise pentru primadată la mine cu un an înainte pentru a-şi trata un caz sever de astm, pe care i l-am putut vindeca. De această dată, cererea ei mi s-a părut însă ciudată:
– Am o rugăminte mai particulară, dr. Nelson, şi mă întreb dacă mă puteţi ajuta. Unul din caii mei, Ranger, are o problemă de sănătate legată de urinarea foarte frecventă. Am chemat trei medici veterinari ca să îl consulte, dar niciunul nu şi-a dat seama ce nu este în regulă cu el. Din punctul lorde vedere, Ranger este perfect sănătos. Realitatea este însă că ne face tuturor probleme, inclusiv celorlalţi cai din grajd şi proprietarilor lor. Ştiu că lucraţi uneori şi cu animalele, aşa că v-aş rămâne îndatorată dacă aţi veni până aici pentru a vedea despre ce este vorba.
În timpul vizitelor anterioare ale Lindei, am discutat cu ea despre dragostea noastră comună faţă de cai. Personal,am crescut în Montana, printre cai, aşa că nu ratez niciooportunitate de a călări. Linda îmi arătase fotografiile a patru sau cinci cai frumoşi pe care îi ţinea într-un grajd închiriat, dar până atunci nu fusesem vreodată în vizită ca să îi văd.
A doua zi, am plecat cu Jean într-o excursie până la grajdul Lindei. Am intrat astfel într-o clădire mare, dreptunghiulară, cu un acoperiş ascuţit, în care erau găzduiţi circa 40 de cai pe două rânduri. Când am ajuns la staulul lui Ranger, am înţeles imediat de ce era atât de îngrijorată Linda din cauza lui. Spre deosebire de celelalte staule, care erau curate şi îngrijite,acesta era umed şi urât mirositor, căci calul avea într-adevăr o problemă cu vezica.
Linda l-a scos pe Ranger afară, pentru a putea lucra cu el pe pământul uscat. Jean s-a oferit să acţioneze ca surogat şi şi-a pus mâna pe cal, întinzând celălalt braţ pentru a fi testat. Am stabilit imediat că dezechilibrul de la nivelul rinichilor lui Ranger era provocat de un factor, dar după mai multe teste musculare încă nu-mi puteam da seama despre ce era vorba.
– De ce nu îi faci un test muscular pentru a vedea dacă are o emoţie captivă? m-a întrebat Jean.
Am râs.
– Să testez un cal pentru a-i găsi o emoţie captivă? Hai că eşti nostimă…
La urma urmelor, crescusem în Montana şi avusesem doi cai. Deşi i-am iubit şi i-am îngrijit cu multă afecţiune, nu mi-am imaginat niciodată că aceştia ar putea suferi din cauza unor emoţii nerezolvate captive. Jean s-a uitat la mine şi mi-a repetat calmă:
– Fă testul muscular şi vom vedea.
Jean este o femeie foarte intuitivă, aşa că şi-a dat imediat seama care era adevărul. De aceea, am spus cu voce tare:
– Este acest dezechilibru datorat unei emoţii nerezolvate captive?
Am apăsat apoi în jos braţul lui Jean. Răspunsul a fost „da“. M-am folosit apoi de Tabelul Emoţiilor şi am rămas surprins să constat că emoţia nerezolvată captivă era „conflictul“. Aplicând un proces de eliminare a altor posibilităţi, am stabilit că Ranger se afla într-un conflict cu un alt cal. Linda ne-a confirmat că în ultimele câteva luni fusese adus în grajd un cal nou. Ranger nu s-a înţeles deloc cu el încă din prima zi, iar uneori cele două animale au trebuit să fie despărţite de oameni pentru a nu se răni reciproc. Noul cal a fost mutat într-un staul situat cât mai departe de cel al lui Ranger, dar animalele se întâlneau cel puţin o dată pe zi când erau scoase afară.
Continuarea testării a arătat că această emoţie a devenit captivă în rinichiul drept al lui Ranger, fiind într-adevăr cauza dezechilibrului urinar al calului. Am eliminat atunci emoţia captivă, trecând o bilă magnetică pe deasupra şirei spinării lui Ranger. L-am testat apoi din nou pe acesta prin intermediul lui Jean şi am constatat că emoţia captivă fusese eliminată.
Începând din acel moment, Ranger a început să se vindece.Câteva zile mai târziu am discutat la telefon cu Linda,iar aceasta mi-a spus că pentru prima dată în luni de zile, staulul lui Ranger era perfect uscat. Problema nu a mai revenit apoi niciodată.
Deşi nu am lucrat foarte frecvent cu animalele, practica mea clinică fiind consacrată aproape exclusiv oamenilor, această experienţă mi-a deschis un nou orizont, şi sper să aibă acelaşi efect şi asupra ta.

Sursa:  Bradley Nelson - "Codul emoțiilor"

24 Sep
Publicat în Psihologie

'Cine sunt Eu' intr-o relatie

16583_0817223001202834941_21Unde este dragostea intr-o relatie? Sta ea in emotiile primei intalniri, ale primei inghetate mancate impreuna, ale primei strangeri in brate? Se pierde undeva o data cu trecerea timpului? Oare cum arata relatia perfecta? Exista asa ceva? In ce dictionar gasim definitia relatiei perfecte?Stim noi sa ne cautam partenerul potrivit? Cum il recunoastem? Ce inseamna fidelitatea? De ce sunt rarisime relatiile in care niciunul dintre parteneri nu mai cauta si altceva in exteriorul relatiei? Oare intotdeauna intr-o relatie insala mai mult unul decat celalalt? Sau doar unul? Oare exista relatii in care chiar niciunul niciodata nu a inselat si nici nu a dorit sa insele?

Where is the love? 

Iata un posibil raspuns:
Atata timp cat exista ego, ambii parteneri vor considera ca niciodata nu e de ajuns, ca nu sunt multumiti 100%, ca nu sunt completi, si da, vor tinde sa isi constuiasca "intregul" emotional din mai multe parti. Dar daca ambii functioneaza la adevaratul lor potential in ceea ce priveste iubirea pe care o impartasesc, lucrurile tind sa devina implinitoare. Oamenii cauta si in alta parte, pentru ca partenerul ofera prea putin din inima lui. Asta la nivel emotional, psihic.La nivel material, fizic, suntem programati de milioane de ani sa cautam si sa ne imperechem cu cat mai multi parteneri, pentru ca odata cu raspandirea speciei pe planeta, devenea din ce in ce mai periculos pentru o femeie sa faca copii cu rudele apropiate sau chiar cu membrii comunitatii, (periculos pentru specia umana), deoarece sansele de a da nastere la copii sanatosi si cu calitai noi, evoluate, scadeau drastic daca acestea erau mereu alese din acelasi grup comunitar. Astfel, antropologii si psihologia evolutiva au descoperit ca atunci cand femeia este la ovulatie, statistic tinde sa parcurga distante cat mai mari, sa iasa mai des din casa, sa se expuna mai mult si sa caute barbati mai valabili (cu gena mai buna) decat barbatii din comunitatea ei proxima.
Tot la nivel fizic, legat de poligamia barbatului, tot gena umana hotaraste instinctele, pentru ca atunci cand semeni un ogor, arunci mii de seminte peste tot campul pentru a gasi locuri fertile. Motorul care sta la baza inmultirii speciei umane este fara mila fata de intimitatea emotionala a partenerilor, fata de atasamentul si posesiunea pe care il are egoul pentru partener. La nivel spiritual, si al iubirii adevarate (globale si neconditionate) daca privesti lucrurile din punctul de vedere al unirii si dansului dintre feminin si masculin, nu mai conteza cine e casatorit cu cine, sau daca are copii sau nu sau daca cuplul "oficial" se iubeeste romantic sau nu.

Se pot implini reciproc cei doi parteneri? Ce cauta fiecare in celalalt?  Se spune ca partenerul este oglinda perfecta si cea mai profunda a celuilalt. Care e momentul in care pot spune ca se cunosc cu adevarat partenerii? Stie cineva vreodata ce este in mintea celuilalt? 
E necesara intrebarea “Cine sunt EU” inainte de a sti “Cine esti TU”. Pentru ca Tu esti doar un aspect al meu. 

Problema cuplurilor este de fapt problema societatii, a culturii ei, care la randul ei deriva din nivelul de dezvoltare spirituala a indivizilor, pentru ca atat "el" cat si "ea", sunt educati in spiritul a ceea ce a mai fost si se insista sa continue, ca si cum nimeni nu vede ca atat filosofia, cat si metoda sunt gresite, prin faptul ca au fost verificate si nu au dat rezultate. Primele licariri de schimbare ar putea fi: indoiala asupra a ceea ce a existat pana acum, intr-o negate totala, urmata de un curaj spre ceva nou, care desi "intunecat" (necunoscut), este singurul care contine potentialul aducator de lumina.

In ceea ce priveste cuplurile, OSHO propunea ca solutie o rasturnare de principiu "economic": din "sa obtin cat mai mult", in "sa dau cat mai mult". Tipul de cuplu care se regaseste in proportii triste in societatea noastra este compus din 2 "cersetori", dintre care fiecare crede despre celalalt ca e "imparat" si devine frustrat cand constata ca si celalalt e un "cersetor" care nu are nimic de dat. Paradigma abundentei infinite a lumii si a universului, ar rezolva foarte rapid aceasta problema de perceptie intre parteneri. Nu mai vii de pe pozitia de a lua si a baga in traista cat incape din cauza ca nu ai, ci vii de pe taramul in care iubirea este infinita.

Ai atat de multa iubire incat da pe-afara si ai chiar o nevoie primara de a o impartasi in stanga si-n dreapta. Pentru a te "conecta" la aceasta sursa infinita de iubire si bunastare, e de ajuns doar sa ii constientizezi existenta si sa iti traiesti viata avand acest lucru in minte si in suflet.

"Cine sunt eu?" e un subiect provocator si "periculos" pentru neinitiati (pentru egoul nepotolit). E o intrebare pe care nu multa lume are curaj sa si-o puna, iar cel mai bun raspuns l-a dat Iisus: "Eu sunt cel ce sunt!". Osho a zis: "Eu sunt eu insumi!" Maestrii zen spun: "Eu doar stau singur aici cu mine, si totul e perfect!" Eckhart Tolle spune: "Numele tau e doar o eticheta care ti-a fost data la nastere. E titlul dosarului personalitatii tale, cu toata istoria vietii tale. Dar tu nu esti numele tau. Atunci cine e de fapt “Insumi"? "
Shakespeare spune “neaga-ti tatal si refuza-ti numele’ (referindu-se la obarsia neamului), ‘tu esti tu insuti, nu esti un Montague’  si ‘thou name is but a name’ (numele tau e doar un nume).

Numele e doar o categorie care-i restrange limitele sinelui. Strapunge zidul numelui si descopera-te pe tine – si arata-te lumii cine esti cu adevarat. 
Abordarea lui "Cine sunt eu?" trebuie sa inceapa dupa ce s-a renuntat la conceptul psihologic-mental de persoana. Si poate ca etapa aceasta este esentiala in definirea unui cuplu in adevaratul sens (spiritual si energetic) al cuvantului. Cei doi devin parteneri cu adevarat doar cand fiecare renunta la sinele sau bine delimitat si se confunda cu celalalt, doar cand se ofera si si se contopesc in simturi si spirit, atunci devin Unul. Aceasta este esenta lui Unu: transcenderea conceptului de persoana, de individ aparte, prin identificarea cu celalalt, si in ultima instanta cu tot ceea ce exista.

Astfel problematica relatiilor dintre barbat si femeie trebuie sa includa nivelul absolut, singular, al constiintei, pentru ca motivul pentru care ne-am desprins din Tot, doar pentru a ne intoarce in Tot, a fost pentru a invata sa ne iubim

 

{jcomments on}

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi