Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Psihologie  

Psihologie (8)

06 Sep
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Fenomenul Downshifting

relaxareFenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.

27 Ian
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Ho'oponopono - terapia iertarii

iertareIn urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalulde Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de  grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile.  Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si  la  picioare,  personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai  multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o  luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor  colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze  intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan  profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul.

Si atunci  au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in  cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele  medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au  sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie  inchis din lipsa de.. pacienti violenti.

Partea  cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu  nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a  vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost  de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."


In  prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand  inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale  prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un  doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite,  dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician,  practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku  Simeona, o femeie kahuna.


Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru.  Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de  bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai  kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor  acestor kahuna,  capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa  mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah  Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii ). Ea a infiintat Foundation of I,  o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile  psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda.  Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si  aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta  denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare.Metoda  este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra,  fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile,  are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda  simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de  greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.    Lumea  este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii  kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce  suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o  consecinta a gandurilor noastre.    In  cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se  intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie  sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.    
•  Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o  oglinda pentru noi si ca agresivitatea
respectivei persoane nu este  decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
•  Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe  care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce  noi insine gandim in sinea noastra despre noi.
•  Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o  casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui  gand, intr-o eroare de judecata. Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.  In  viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile  asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija  ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea  ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala  pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri  sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai  relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine  insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru  kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru  de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau  pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru  reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.  Daca  nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se  schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca  ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra,  pentru tot ce se intampla in jurul nostru. Vindecarea  ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne  asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata  noastra? Inseamna  sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a  tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.  O  idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa  ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in  viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult,  aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile.  Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta  este saiti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor  oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe  care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras.

Multi psihologi ar  spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod  excesiv.

Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil  decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E  vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea  infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar  si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii  responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in  care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul  personal – viata noastra se poate schimba radical. Nu va faceti probleme. Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram,  afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din  Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru  faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au  generat. Exagerare dusa la  extrem, am  putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a  conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o  problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca  partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa  se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta.  Pare  absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri,  tipare de actiune  trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am  experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne  cunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine,  nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz,  o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce  anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta  problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva  problema.    Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? Nu va faceti probleme, spune dr. Len. O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca."Cand judec o persoana, acea persoana devine un "prizonier al gandurilor mele".Cream  lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o  metafora. Este o realitate. In viziunea lor – care este comuna cu cea a  tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai  putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si  ceea ce vedem se interpune gandul.  Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. Lumea este ceea ce credem ca este,  afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate  internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la  aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la  evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor.  Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor  altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este  rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda  in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai  grozave, el va ajunge sa lucreze  din ce  in ce mai bine.    In  limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca  eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele.  Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai  devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme  perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta  a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea  pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta  vizavi de o alta persoana.    Daca  este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta  erorile noastre de gandire.

Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar  trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii,  lucrand doar asupra lui insusi.    Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.    De-a  dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa  surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra  mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult.  Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient.  Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu  poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el,  din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul  de gandire care a generat-o".

CERE-TI IERTARE    De  aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la  nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici  gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare. Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele(si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul). Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea  iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa  ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este  armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu  putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi.  Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi?  Acest  proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem  bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu  probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.  Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma. Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.  Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma.  Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa  fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire,  iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca  vindecarea a inceput.

Probabil  ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt  prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca  supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand  formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o  concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit,  la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa  privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea  inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este  ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin  evitarea sistematica a asumarii  responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in  care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul  personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne  complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai  creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar  calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.  IN LOC DE CONCLUZIE  Un  medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte  mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si  concluziile sale in doua carti devenite best-seller- uri. Una dintre ele  se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri, care conteaza cel mai mult) si se refera la  cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe  patul de moarte. Acestea sunt:  IARTA-MA, TE IERT, MULTUMESC, TE IUBESC.

Dr.  Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru  a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in  a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

Sursa: http://www.damaideparte.ro/index.php/un-psiholog-hawaiian-a-pus-bazele-terapiei-iertarii/507/

Infidelitatea - mit si realitate

Exista o mitologie despre infidelitate care circula în presa si chiar în literatura de specialitate, care informeaza gresit oamenii si care face situatiile chiar mai dificile decât sunt.infidelitate

Unele din aceste mituri sunt urmatoarele:

1. Oricine este necredincios; este un comportament normal si de asteptat. Conform unor statistici, se considera ca jumatate din barbatii casatoriti si o treime din femeile casatorite au fost necredinciosi cel putin o data. Este un procent destul de mare. Totusi, cei mai multi oameni sunt credinciosi în majoritatea timpului. Fara presupunerea de fidelitate, intimitatea devine dificila, iar mariajul un câmp de batalie. Cei care se asteapta ca partenerul sa-i însele, au tendinta de a-i împinge sa o faca si de a face viata mizerabila pentru amândoi.

2. E bine sa ai o aventura; chiar ar putea revigora un mariaj monoton. Filosofia Playboy si Cosmopolitan încurajau infidelitatea ca un mod de a-i mentine pe barbati barbati si pe femei femei. Mai mult chiar, femeile au fost încurajate sa-si puna în practica fanteziile sexuale în numele egalitatii în drepturi. E adevarat ca daca o aventura este suficient de zgomotoasa, criza infidelitatii poate zgudui si cel mai solid mariaj. Orice criza are o functie de detonare; a arde casa din temelii poate fi un mod de a atrage atentia mai vizibil si cu circumstante mai atenuante. Oricât de utopice sunt teoriile, realitatea este ca infidelitatea, secreta sau nu, poate distruge un mariaj. Sunt putine casatorii care se termina cu divort fara ca unul din parteneri sa nu fi fost necredincios si adesea infidelitatea este tinuta în secret în timpul divortului si mult timp dupa aceea. Infidelitatea este conditia "sine qua non" a divortului.

3. Oamenii au aventuri pentru ca nu mai sunt îndragostiti de partenerul lor. La o examinare mai atenta de fapt mariajul a fost bun pâna în momentul începutului aventurii si decizia ca nu mai sunt îndragostiti de partener este doar un efort de a explica si justifica aventura. În fiecare mariaj sunt prezente numeroase sentimente, de la dorinta la dezgust, de la dragoste disperata pâna la furie homicidala. Ar fi stupid sa reduci o astfel de bogata paleta emotionala la o singura întrebare "ma iubesti sau nu?" Daca te-ai îndragostit de altcineva nu este un motiv sa-ti înseli partenerul. Daca oamenii au deficiente în capacitatea de a-si iubi partenerul, cum oare un act atât de plin de ura cum este tradarea ar putea restabili aceasta capacitate ?!

4. Oamenii au aventuri pentru ca au o sexualitate peste medie. Aventurile sunt legate de secrete. Infidelitatea nu are neaparat legatura cu sexul ci cu lipsa de onestitate. Cei mai precauti infideli pot avea întâlniri caste, dar secrete, întâlniri care nu satisfac tensiunea sexuala, dar care previn reconcilierea maritala sau intimitatea în casatorie. Aventurile implica sex de obicei, cel putin atât cât sa creeze un secret care sa pecetluiasca alianta conspirativa a aventurii si sa faca relatia tensionata, periculoasa si astfel excitanta. Multe aventuri constau în sex putin si prost si multe ore la telefon. În general cuplurile monogame au mai mult sex decât cei care fac sex la întâmplare.

5. Aventurile sunt greseala "încornoratului". Obiceiurile patriarhale presupun ca atunci când un barbat se culca cu o alta femeie, sotia acestuia are anumite deficiente estetice, sexuale sau emotionale. Ea a esuat într-un fel. Teoriile feministe sustin ca o femeie îsi înseala barbatul pentru ca acesta este un ticalos. Multi oameni cred ca aventurile sunt un raspuns normal la un mariaj imperfect si este prin definitie vina partenerului. Prietenii si rudele adesea îsi releva prejudecatile privitoare la lipsa de încredere în casatorii, monogamie, intimitate, onestitate când îl încurajeaza pe infidel sa-si învinovateasca partenerul mai degraba decât pe el însusi. Un truc de evitare a responsabilitatii personale este de a blama însasi casatoria (prea devreme, prea târziu) sau anumite caracteristici de neschimbat ale partenerului (prea batrân, prea înalt, etc). Civilizatia si casatoria cer ca oamenii sa se comporte adecvat indiferent ce simt si sa-si asume responsabilitatea pentru faptele lor.

6. Este mai bine sa pretinzi ca nu stii ce se întâmpla. Sunt persoane care evita neplacerea si prefera sa vada cum totul se prabuseste decât sa strige "foc". Mariajul adulter poate fi vindecat doar când nu mai exista secrete si infidelul nu mai trebuie sa se ascunda. Sigur ca ar fi de ajutor sa renunte si la aventura. Exista credinta ca infidelii trebuie sa-si nege la nesfârsit aventurile si sa-i dezorienteze pe "încornorati" astfel încât acestia sa se îndoiasca de sanatatea lor mentala decât de fidelitatea partenerilor. De fapt minciuna continua si negarea sunt aspectele de neiertat ale infidelitatii.

7. Dupa o aventura divortul este inevitabil. De obicei majoritatea divorturilor au loc în urma unei aventuri. Daca se apeleaza la psihoterapie, cele mai multe mariaje adultere pot fi salvate si chiar pot fi mai puternice si mai intime decât au fost înainte de criza. Destul de rar "încornoratul" recurge la divort dupa o prima aventura a partenerului. Divortul are loc pentru ca infidelul nu poate iesi la timp din aventura sau nu face fata întoarcerii în mariaj. Prognoza dupa o aventura nu este severa, iar cei care s-au ratacit nu si-au pierdut întregul credit.

De multe ori infidelitatea este doar un simptom al problemelor unui cuplu. Cei doi nu-si discuta deschis aceste probleme sau o fac ineficient, acuzându-se unul pe celalalt, fara a-si asuma partea de responsabilitate pentru ce se întâmpla între ei si pentru exprimarea propriilor nevoi în viata de cuplu.

Apelarea la serviciile unui psiholog în astfel de situatii este adesea benefica, atât timp cât cei doi doresc sa-si reconstruiasca relatia.

Sursa: http://www.thera-psy.com

24 Sep

'Cine sunt Eu' intr-o relatie

16583_0817223001202834941_21Unde este dragostea intr-o relatie? Sta ea in emotiile primei intalniri, ale primei inghetate mancate impreuna, ale primei strangeri in brate? Se pierde undeva o data cu trecerea timpului? Oare cum arata relatia perfecta? Exista asa ceva? In ce dictionar gasim definitia relatiei perfecte?Stim noi sa ne cautam partenerul potrivit? Cum il recunoastem? Ce inseamna fidelitatea? De ce sunt rarisime relatiile in care niciunul dintre parteneri nu mai cauta si altceva in exteriorul relatiei? Oare intotdeauna intr-o relatie insala mai mult unul decat celalalt? Sau doar unul? Oare exista relatii in care chiar niciunul niciodata nu a inselat si nici nu a dorit sa insele?

Where is the love? 

Iata un posibil raspuns:
Atata timp cat exista ego, ambii parteneri vor considera ca niciodata nu e de ajuns, ca nu sunt multumiti 100%, ca nu sunt completi, si da, vor tinde sa isi constuiasca "intregul" emotional din mai multe parti. Dar daca ambii functioneaza la adevaratul lor potential in ceea ce priveste iubirea pe care o impartasesc, lucrurile tind sa devina implinitoare. Oamenii cauta si in alta parte, pentru ca partenerul ofera prea putin din inima lui. Asta la nivel emotional, psihic.La nivel material, fizic, suntem programati de milioane de ani sa cautam si sa ne imperechem cu cat mai multi parteneri, pentru ca odata cu raspandirea speciei pe planeta, devenea din ce in ce mai periculos pentru o femeie sa faca copii cu rudele apropiate sau chiar cu membrii comunitatii, (periculos pentru specia umana), deoarece sansele de a da nastere la copii sanatosi si cu calitai noi, evoluate, scadeau drastic daca acestea erau mereu alese din acelasi grup comunitar. Astfel, antropologii si psihologia evolutiva au descoperit ca atunci cand femeia este la ovulatie, statistic tinde sa parcurga distante cat mai mari, sa iasa mai des din casa, sa se expuna mai mult si sa caute barbati mai valabili (cu gena mai buna) decat barbatii din comunitatea ei proxima.
Tot la nivel fizic, legat de poligamia barbatului, tot gena umana hotaraste instinctele, pentru ca atunci cand semeni un ogor, arunci mii de seminte peste tot campul pentru a gasi locuri fertile. Motorul care sta la baza inmultirii speciei umane este fara mila fata de intimitatea emotionala a partenerilor, fata de atasamentul si posesiunea pe care il are egoul pentru partener. La nivel spiritual, si al iubirii adevarate (globale si neconditionate) daca privesti lucrurile din punctul de vedere al unirii si dansului dintre feminin si masculin, nu mai conteza cine e casatorit cu cine, sau daca are copii sau nu sau daca cuplul "oficial" se iubeeste romantic sau nu.

Se pot implini reciproc cei doi parteneri? Ce cauta fiecare in celalalt?  Se spune ca partenerul este oglinda perfecta si cea mai profunda a celuilalt. Care e momentul in care pot spune ca se cunosc cu adevarat partenerii? Stie cineva vreodata ce este in mintea celuilalt? 
E necesara intrebarea “Cine sunt EU” inainte de a sti “Cine esti TU”. Pentru ca Tu esti doar un aspect al meu. 

Problema cuplurilor este de fapt problema societatii, a culturii ei, care la randul ei deriva din nivelul de dezvoltare spirituala a indivizilor, pentru ca atat "el" cat si "ea", sunt educati in spiritul a ceea ce a mai fost si se insista sa continue, ca si cum nimeni nu vede ca atat filosofia, cat si metoda sunt gresite, prin faptul ca au fost verificate si nu au dat rezultate. Primele licariri de schimbare ar putea fi: indoiala asupra a ceea ce a existat pana acum, intr-o negate totala, urmata de un curaj spre ceva nou, care desi "intunecat" (necunoscut), este singurul care contine potentialul aducator de lumina.

In ceea ce priveste cuplurile, OSHO propunea ca solutie o rasturnare de principiu "economic": din "sa obtin cat mai mult", in "sa dau cat mai mult". Tipul de cuplu care se regaseste in proportii triste in societatea noastra este compus din 2 "cersetori", dintre care fiecare crede despre celalalt ca e "imparat" si devine frustrat cand constata ca si celalalt e un "cersetor" care nu are nimic de dat. Paradigma abundentei infinite a lumii si a universului, ar rezolva foarte rapid aceasta problema de perceptie intre parteneri. Nu mai vii de pe pozitia de a lua si a baga in traista cat incape din cauza ca nu ai, ci vii de pe taramul in care iubirea este infinita.

Ai atat de multa iubire incat da pe-afara si ai chiar o nevoie primara de a o impartasi in stanga si-n dreapta. Pentru a te "conecta" la aceasta sursa infinita de iubire si bunastare, e de ajuns doar sa ii constientizezi existenta si sa iti traiesti viata avand acest lucru in minte si in suflet.

"Cine sunt eu?" e un subiect provocator si "periculos" pentru neinitiati (pentru egoul nepotolit). E o intrebare pe care nu multa lume are curaj sa si-o puna, iar cel mai bun raspuns l-a dat Iisus: "Eu sunt cel ce sunt!". Osho a zis: "Eu sunt eu insumi!" Maestrii zen spun: "Eu doar stau singur aici cu mine, si totul e perfect!" Eckhart Tolle spune: "Numele tau e doar o eticheta care ti-a fost data la nastere. E titlul dosarului personalitatii tale, cu toata istoria vietii tale. Dar tu nu esti numele tau. Atunci cine e de fapt “Insumi"? "
Shakespeare spune “neaga-ti tatal si refuza-ti numele’ (referindu-se la obarsia neamului), ‘tu esti tu insuti, nu esti un Montague’  si ‘thou name is but a name’ (numele tau e doar un nume).

Numele e doar o categorie care-i restrange limitele sinelui. Strapunge zidul numelui si descopera-te pe tine – si arata-te lumii cine esti cu adevarat. 
Abordarea lui "Cine sunt eu?" trebuie sa inceapa dupa ce s-a renuntat la conceptul psihologic-mental de persoana. Si poate ca etapa aceasta este esentiala in definirea unui cuplu in adevaratul sens (spiritual si energetic) al cuvantului. Cei doi devin parteneri cu adevarat doar cand fiecare renunta la sinele sau bine delimitat si se confunda cu celalalt, doar cand se ofera si si se contopesc in simturi si spirit, atunci devin Unul. Aceasta este esenta lui Unu: transcenderea conceptului de persoana, de individ aparte, prin identificarea cu celalalt, si in ultima instanta cu tot ceea ce exista.

Astfel problematica relatiilor dintre barbat si femeie trebuie sa includa nivelul absolut, singular, al constiintei, pentru ca motivul pentru care ne-am desprins din Tot, doar pentru a ne intoarce in Tot, a fost pentru a invata sa ne iubim

 

{jcomments on}

06 Aug

Erorile educatiei clasice

Ia ganditi-va un pic … cum ar fi sa stiti ca copilul vostru are un cont de 10 milioane de euro la dispozitia lui, care ii poate oferi tot ce-si doreste pe lumea asta, astfel incat sa fie ocolit de toate grijile financiare ? L-a primit in dar , atunci cand s-a nascut… doar ca exista un mic impediment … nu cunoaste codul PIN. Dar atunci, cine il stie, ma veti intreba. Raspunsul este evident : doar, voi, dragii mei parinti , cunoasteti aceasta combinatie magica. Sta in puterea voastra, si subliniez , doar in puterea voastra, sa-i transmiteti copilului tot ce are nevoie sa stie pentru a-si putea accesa “contul”. Altfel, exista un mare risc ca acest extraordinar copil sa traiasca toata viata vai de capul lui, ca un cersetor.

Si stiti cum puteti transmite aceasta ? Doar prin educatie…educatia este singura cale prin care copiii nostri isi pot folosi toate darurile pe care le-au primit cand au venit in aceasta lume…Foto Mirela 150x150

Dupa ce ati citit aceste randuri poate va intrebati: bine, bine, am inteles … dar cum facem aceasta ? Ce , pe mine nu m-au crescut parintii mei asa cum au stiut ei, si uite ce om am ajuns ? Ce mai am nevoie sa stiu, fac si eu cum face toata lumea… Asa este, alegerea va apartine, insa una este sa o fac atunci cand am toate informatiile necesare si alta este sa o fac cand nu cunosc tot ceea ce am nevoie. Mai ales ca personalitatea umana este atat de complexa… la fel ca si viata…

Ma uit in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane la cuvantul “educatie” :
EDUCÁŢIE, educaţii, s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate. ♢ Loc. vb. A face educaţie cuiva = a educa pe cineva. ♢ Educaţie fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătăţii, formarea şi perfecţionarea cunoştinţelor, priceperii şi deprinderilor de mişcare necesare atât pentru muncă, cât şi pentru activitatea sportivă.
Dupa aceasta definitie, dilema mea este si mai mare. Nu ma intereseaza cuvinte savante, amanunte stiintifice asezate frumos intr-un limbaj de specialitate, nu ma intereseaza teorii greoaie si modele complexe. Eu vreau sa stiu : “de ce sa nu-l pocnesc pe acest copil obraznic si necuviincios, cand si data trecuta a fost eficient si a functionat ? , cum sa rezolv un conflict fara sa degenereze intr-o confruntare epuizanta ? de ce nu asculta copilul atunci cand vorbesc cu el ?

Prea adesea ne dam seama ca ceva nu functioneaza in relatia mea cu copilul cand este prea tarziu: cand copilul minte, este obraznic, nu invata, nu mai merge la scoala, se drogheaza sau cate si mai cate. Dar criza nu se instaleaza deodata. Semnele care au condus catre aceste comportamente s-au instalat putin cate putin , doar ca noi nu am stiut sa le decodificam.

Cred ca a venit momentul sa aflam ceva mai mult despre ceea ce eu consider o educatie benefica pentru individ, atat pentru sanatatea sa mentala cat si pentru sanatatea sa emotionala.

As vrea sa va raspundeti la o intrebare: absolut toate cadrele didactice ( indiferent de nivelul la care predau ) trec printr-o formare in pedagogie, unele mai norocoase aprofundeaza si elemente de psihologia dezvoltarii copilului… Voi, unde invatati sa fiti parinti ? Cand il doare burtica pe micut, il duceti la medic, dar cand il doare sufletul, ce faceti ? Sau cum va dati seama de acest lucru ?

Parintii care deja mi-au raspuns la aceasta intrebare au cateva directii: modelul parental din familie, prieteni, Internet, carti, reviste … si cam atat. Fiecare da un sfat , o parere, adesea contradictorii… uneori de-a dreptul bulversante. Nu este suficient sa citesti, mai trebuie sa si aplici… si de multe ori cu tot ce ai citit te trezesti facand acelasi lucru, mai ales atunci cand este nervos si nedisponibil.

Cred ca in educatia unui copil pe langa iubire neconditionata este nevoie si de cunoastere… acea cunostere care te invata concret cum sa faci . Ma gandesc ca ar fi tare bine daca in scoala formala ( facultate, master, doctorat ) ar fi introdus un curs de “Educatia parintilor”. Cand iesi de pe bancile scolii sti o multime de formule, teorii, datele la care au avut loc razboaie si batalii , dar cine te invata abilitati pentru viata ? Poate doar experientele triste de viata si nefericirea pe care o traiesti zilnic. Insa nici macar acestea nu garanteaza …

A educa inseamna a semana cu intelepciune si a culege cu rabdare. Chiar daca anumite lucruri ne deceptioneaza in prezent sa reusim sa privim in viitor, cu incredere, potentialul copilului … este cel mai mare dar pe care il putem oferi !
# Fiecare dintre noi vrea ce este mai bun pentru copilul sau: cele mai bune scoli, cele mai bune haine, cele mai bune jucarii, cele mai…. Ii umplem timpul copilului sa ajunga cel mai bun cand va fi mare. Doar ca uitam ca el are nevoie sa se joace, sa se bucure de viata, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa invete strategii de rezolvare a problemelor, sa-si dezvolte inteligenta emotionala. Copiii invata sa opereze cu fapte logice dar nu cu emotiile lor; sunt antrenati doar pentru succes si nu stiu sa abordeze esecurile ( din care invatam atatea intotdeauna ! ). Tehnologia moderna, care ne face viata mai usoara ( in aparenta ), in esenta ne transforma in mici robotei, copii – masini de invatat, adultii – masini de muncit. O perspectiva bizara…dupa parerea mea !
# Suntem “educati” ca a ne gandi la noi si nevoile noastre emotionale este un lucru egoist, suntem adesea blamati pentru asta, asa ca invatam foarte devreme sa ne negam propriile trairi , fapt care conduce la frustrare , manie si violenta – lucru pe care il oferim ca model copiilor nostri; educatia devine dezumanizanta, fara emotie nu putem vorbi de fiinte umane;
# Educatia inseamna formare si nu doar informare; copii au nevoie sa se cunoasca si pe interior , nu numai pe exterior ; le datoram copiilor disponibilitatea noastra de a invata cum sa-i invatam; nu conteaza daca esti bogat sau sarac , toti suntem oameni…

Site-ul autorului{jcomments on}

26 Iul
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Parinti inteligenti

Despre parinti inteligenti - In ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti.      
 
Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a incercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca invatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, insa parintii nu au inteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.

Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.
 
ParentChildReading1. Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.

Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.

3. Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?


O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul de tutun, alcool si droguri.
 
CE ESTE DE FACUT?

Dr. Augusto Cury ne spune ca in ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele: 
Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta

Parintii buni au grija sa satisfaca, in masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii. Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor. Parintii care le fac in permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati in amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor raman de neuitat.
Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea

Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, instrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat intr-o fabrica de stres. Parintii care nu-si  invata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale ii transforma intr-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea il va pregati pentru „ a avea”.

Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati  amfiteatrul gandurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si indrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii cum sa gandeasca

Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Cand deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile in influentarea personalitatii tinerilor.

A-ti surprinde copilul inseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti incepe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi in felul acesta. In ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gandeasca.  Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gandeste inainte sa reactionezi” 
Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii pentru esecuri.

Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea.
Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara infrangeri. Multi nu stralucesc in munca lor pentru ca au renuntat in fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala. Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu inseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt in stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor invata copiii cum sa abordeze aroganta.  
Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni

A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi despre lumea in care suntem:  a relata experiente, a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale. Nu trebuie sa deveniti o jucarie in mana copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa in inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara. 
 Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare

Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat intr-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am intrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred in soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Intr-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca iti pierzi lumina. 

PARINTII INTELIGENTI ISI STIMULEAZA COPIII SA-SI INVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLANDE. 
Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata

Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire, dar, daca semintele sunt bune, vor incolti. Nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa. Inainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Invatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze in fata santajelor si presiunii copiilor. In caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, maine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea tarziu in cursul saptamanii si a se trezi devreme pentru a invata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil. Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decat cucerirea planetei.
 

CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1.  A corecta in public
2.  A exprima autoritatea cu agresivitate
3.  A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4.  A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5.  A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6.  A nu te tine de cuvant
7.  A distruge speranta si visele
 
 Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului in care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atat de intensa: parintii isi ascund sentimentele de copii, copiii isi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza in autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gandi, ci pentru a repeta informatii. In cartea sa, „Parinti straluciti, profesori fascinanti“, tradusa si in romana, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului in care se face educatia contemporana.

Parinti straluciti, profesori fascinanti - Augusto Cury


Sursa: http://groups.yahoo.com/group/ascoriasi2002/
 

04 Mai
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Frica si control

Frica este una dintre cele mai cumplite si devastatoare emotii. Frica este in fapt o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine formata, plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa ii facem fata. Frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri eficace la o anumita problema, o anumita situatie cu care nu ne-am confruntat inca.

"Nici o pasiune nu fura mintii toate puterile asa de bine cum o face frica". Edmund Burke (1729 - 1797)

"Doar un las are curajul sa spuna ca nu a cunoscut niciodata frica". Ferdinand Foch (1851 - 1929)

Dar frica este si un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in tot ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia.

Frica poate avea mai multe valente. Poate determina evitarea unor situatii lezante sau chiar periculoase dar, in acelasi timp poate fi folosita de altii pentru a te controla.

Sa vedem cum poate apare posibilitatea de a controla pe cineva?

In creier exista o zona cu scop strict numai pentru supravietuire, numita si creierul "reptilian", care este partea initiala a creierului uman. Pe masura ce specia umana a evoluat, creierul nostru a crescut si i s-au mai adaugat si alte sectiuni, cum ar fi sistemul limbic responsabil cu emotiile si portiunea celebrala care este responsabila de gandirea constienta. Creierul reptilian si limbic este localizat la baza creierului, protejat de restul creierului. Aceasta zona va functiona inca, pentru a asigura supravietuirea fizica, chiar cand celelalte parti ale creierului sunt deteriorate.

Cand apare sentimentul dominant de frica, zona reptiliana si limbica intra in actiune iar restul creierului, partea responsabila de rational, de gandire si logica este automat deconectata. Ca urmare a acestui blocaj celebral, raman doar doua alternative, de a fugi sau de a lupta.

In aceasta stare nu mai ai capacitatea de a gasi o alta solutie, de a gandi o alternativa la situatia respectiva.

Aceasta e starea unde doresc sa te aduca si care convine cel mai mult, acelora care vor sa te conduca.

Practic cum procedeaza? Iti creaza initial un presupus dusman, care poate exista fizic sau nu. Ii transfera acestuia toate calitatile negative posibile, il demonizeaza pur si simplu. Iti induc teama fata de el, iti blocheaza gandirea logica, si atunci ramai o fiinta cu posibilitati limitate, strict emotionala care asteapta doar sa fie dirijata.

Un robotel bipolar, o fiinta cu doar doua butoane: de atac sau de fuga.

Devine foarte simplu dupa ce ti-a fost indusa starea de teama sa ti se dea si o asa zisa solutie de rezolvarea a crizei. Creierul fiind complet blocat de frica, te asigur ca vei executa ceea ce ti se cere in mod automat. Acum ei pot da orice comanda in functie de interesele lor. O sa ti sa spuna ca asa e patriotic, legal sau numai in folosul tau. Si tu vei fi chiar fericit, entuziast.

Cei care au venit cu idea de a utiliza frica in controlul maselor au fost geniali.

Apropo, poate ca stii, in toate armatele de pe glob, se cere sa executi ordinul fara comentarii si de preferinta fara sa gandesti.

Ce putem face? In primul si in primul rand, trebuie sa iesim din starea de frica, pentru a fi capabil sa gandesti, sa iei decizii rationale. Sa poti sa iti utilizezi si partea de creier ramasa nefunctionala. Sa fii liber, sa poti sa faci alegeri. Daca ai probleme in a iesii din aceasta stare de teama continua, iata cateva solutii:

1. Inchide televizorul si mai ales incerca sa evitati programele si canalele de stiri. Te-ai simtit vreodata minunat, sau macar bine dispus dupa ce ai urmarit stirle? Chiar majoritatea reclamelor comerciale sunt facute sa te faca sa te simtiti inconfortabil sau temator. Moto-ul jurnalistului de stiri de pe tot globul este: "O stire rea este o stire buna - de difuzat". Oare de ce?

2. Iesi in natura si incearca sa observi frumusetea si armonia care te inconjoara. Lasa trecutul si nu te mai ingrijora de viitor. Bucura-te de fiecare moment. Gaseste-ti o ocupatie pasionala, plina de satisfactie, care sa opreasca mintea sa devieze spre trecut sau viitor.

3. Ingrijeste-ti corpul fizic si bucura-te de el. Ofera-i miscare,aer curat, mancare sanatoasa, apa pura, odihna. In scurt timp, o sa ai un sentiment de energizare, de bine general.

4. Fii vesel, bucura-te de viata si evita prezenta persoanelor negativiste din jurul tau. Nu cred ca ai doresti sa devii din nou nervos sau sa fii influentat de teama lor. Evita muzica agresiva sau cea cu accente depresive.

Pe masura ce vei iesi din starea de teama, vei putea sa gandesti din nou rational si creativ.

Incearca sa creezi numai unitate in jurul tau in locul vechii polarizarii create de fica.

Toata lumea iti va multumi.

Nimic nou sub soare!

 

"Optimistul vede o oportunitate in fiecare pericol, pesimistul vede un pericol in fiecare oportunitate."

Winston Churchill

03 Mai
Scris de Publicat în Psihologie No comment

Starea psihica si gandirea pozitiva

Gandirea pozitiva este o atitudine mentala cu ajutorul careia reusesti sa depasesti obstacolele si sa iti indeplinesti visele. Este o atitudine mentala datorita careia obtii rezultate bune si excelente. O gandire pozitiva anticipeaza fericirea, bucuria, sanatatea si rezultate satisfacatoare pentru fiecare situatie si actiune. Tot ce iti pui in minte reusesti sa duci la bun sfarsit.

Nu toti accepta sau cred in gandirea pozitiva. Unii considera ca aceasta este un nonsens, iar altii ii iau in ras pe cei care cred si accepta o astfel de atitudine. Dar, dintre cei care o accepta, foarte multi nu stiu cum sa o foloseasca eficient pentru a obtine rezultate. Cu toate acestea, se pare ca interesul in aceasta directie este din ce in ce mai mare - dovada stau cartile, seminariile si cursurile despre gandirea pozitiva si importanta factorului psihic in cariera si in viata. Acesta este un subiect tot mai popular in ultimul timp.

Adesea auzim indemnuri de genul „Gandeste pozitiv!", adresate celor care sunt deprimati si ingrijorati. Multi nu iau cuvintele acestea in serios, pentru ca nu stiu ce inseamna sau nu cred ca sunt folositoare sau eficiente. Cate persoane isi pun, intr-adevar, intrebarea: "ce poate face pentru mine puterea gandirii pozitive?" ?

In primul rand, atat gandirea pozitiva cat si cea negativa sunt contagioase. Prin modul de gandire, de reactie si de manifestare toti avem o influenta, mai mare sau mai mica, atat asupra noastra - ca functionalitate fizica si psihica - insa si asupra persoanelor pe care le intalnim. Acest lucru se intampla instinctiv, la nivel subconstient, si se manifesta pe de o parte prin impactul pe care propriile ganduri, emotii si sentimente il au asupra transformarii noastre de-a lungul vietii, pe de alta parte prin transferul acestor ganduri si emotii catre toti cei din jurul nostru.

Oamenii din jur ne percep aura si sunt influentati de gandurile noastre, chiar daca isi dau sau nu seama de lucrul acesta. Mai este atunci de mirare ca toti cautam compania persoanelor pozitive si ne indepartam instinctiv de cele negative? Oamenii sunt mult mai dispusi sa ne ajute daca suntem pozitivi. In schimb, toti ii evita pe cei care emana negativism si energii negative.

Gandurile, cuvintele si atitudinile negative cauzeaza stari si actiuni negative. Cand gandim negativ, in sange sunt eliberate o serie de substante daunatoare, care provoaca si mai multa nefericire si negativitate. Sentimentele negative si fricile sunt exacerbate consumandu-ne toata energia, starile de rau genereaza in lant reactii si decizii de o calitate indoielnica, persoana emana labilitate, si asta e calea cea mai sigura catre frustrare, dezamagire, esec, boala.

Pentru a avea o gandire pozitiva este necesar un antrenament intern sustinut. Atitudinea si gandurile nu se modifica peste noapte. Cititi mai multe despre aceasta tema, ganditi-va la beneficiile gandirii pozitive si convingeti-va ca trebuie sa o integrati in mod autentic in viata voastra. Puterea gandului este imensa si ea ne conduce practic viata. Acest lucru se intampla adesea la nivel subconstient, dar noi putem transforma acest proces intr-unul constient. Chiar daca ideea vi se pare ciudata, incercati sa o puneti in practica, pentru ca nu aveti nimic de pierdut, ci doar de castigat. Ignorati ce ar putea spune sau gandi altii despre dumneavoastra cand isi vor da seama ca v-ati schimbat modul de gandire.

Vizualizati intotdeauna doar situatii favorabile si benefice. Folositi cuvinte pozitive in dialogurile dumneavoastra interioare sau atunci cand vorbiti cu altii. Zambiti mai mult, pentru ca acest lucru va va ajuta sa ganditi pozitiv. Alungati lenea sau dorinta de a va da batuti. Daca refuzati sa va transformati intr-o victima si sunteti optimisti si increzatori, veti reusi sa va modificati treptat modul de gandire si mai departe intregul univers interior si exterior, reusind sa gasiti solutiile cele mai bune si sa obtineti rezultate cu adevarat remarcabile.

In momentul in care aveti un gand negativ, trebuie sa fiti constient de el si sa va straduiti sa il inlocuiti in mod firesc si natural cu unul constructiv. Daca va luptati cu el aruncadu-l cat mai departe, gandul negativ va incerca sa revina, de data aceasta cu si mai mare forta.

Daca simti vreo rezistenta interioara atunci cand doresti sa plece gadurile negative, nu alimenta conflictul. Ai invatat din greu sa fii o victima si ti-ai exersat bine rolul. Sa nu crezi ca invincibilitatea vine acum fara exercitiu. Lasa starea de rau psihic sa treaca devenind pentru inceput constient de ea si de lipsa ei de orice constructiv. Pur si simplu fii constient de cat de mult ti s-a incordat si ti s-a strans inima. Fii constient de modul in care te-ai inchis emotional. Intreaba-te daca te simti mai ocrotit acum decat inainte, daca esti mai liber, mai bun, mai implinit, mai puternic. Constientizand ca unde ai cautat pana acum nu e nimic de gasit, realizezi ca vrei sa faci o alta alegere: vei alege sa nu-ti mai investesti energia in nefericire. Realizezi ca doar tu esti eroul propriului tau vis. Esti cel care viseaza intunericul sau cel care poate aduce lumina.

Incearcati sa vedeti paharul pe jumatate plin si, in curand, el se va umple pana la refuz. Faceti acest lucru in mod constient si, odata ce ati reusit, incercati sa va concentrati in permanenta doar pe gandurile benefice, frumoase si vesele. Circumstantele nu au nici o importanta. Ganditi pozitiv in mod autentic, asteptati-va doar la rezultate pozitive, iar circumstantele se vor modifica in consecinta. Va fi nevoie de o perioada de timp pentru ca modificarile sa se produca, dar, in cele din urma, vor aparea cu prisosinta.

In prezent exista multe persoane care se pot considera implinite pe foarte multe planuri, care stapanesc arta gandirii pozitive si, drept rezultat, traiesc o viata de calitate in adevaratul sens. Si TU poti. Ai incredere in tine, in mintea si inima ta. Nu exista nici un fel de limite in afara celor in care alegem noi sa credem.

Material preluat de pe www.tratamente-naturiste.ro

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi