Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Cuvinte din rai  

Cuvinte din rai (46)

18 Aug

Ti-am trimis numai ingeri

Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA.

hands-holding-earthCand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana...
Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.
A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport,
Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.
Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt.
Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza.
Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.
Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.
Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti.
Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.
Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut.
Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.
Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.
Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie  solida emotionala.
Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare..
Iti multumesc pentru ca faci parte din viata mea,
fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata.{jcomments on}
16 Aug
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Sa ai la tinerete, un pic de batranete!

Trebuie sa ştii sa mori şi sa înviezi în fiecare zi. Pentru ca viata înseamna moarte continuaInterviu cu Pr. Arsenie Papacioc cu prilejul împlinirii a 95 de ani de viaţă (I)

Parintele Arsenie PapaciocPărintele Arsenie nu îmbătrâneşte. Secretul? Ni l spune tot dânsul: să ai la tinereţe puţină bătrâneţe, că atunci sigur vei avea la bătrâneţe multă tinereţe. Un sfat pe care nu ai cum să nu îl urmezi dacă cel care ţi l dă e nonagenar, după o experienţă de decenii în puşcăriile comuniste.
 
Ce le recomandaţi în primul rând creştinilor care doresc să sporească în viaţa duhovnicească?

Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.

Aţi cunoscut astfel de oameni care aveau o asemenea stare de prezenţă continuă?
Asta este o întrebare la care nu se poate răspunde întru totul. Oamenii îşi păstrează ascunsă viaţa lor. Am trăit în puşcării 14 ani; am stat cu fel de fel de conducători ticăloşi. Eram într o anumită relaţie şi cu Părintele Dumitru Stăniloae, bineînţeles respectând proporţiile, căci eram un prichindel pe lângă el. La procesul Rugului Aprins – am fost amândoi în acelaşi lot – el s a purtat cam şovăielnic. Dar când a intrat în temniţă, când a întâlnit acolo mari trăitori care erau de 20 de ani în închisoare, care cunoşteau Noul Testament aproape pe de rost – puţini erau care nu ştiau toate scrierile sfântului Ioan Evanghelistul – părintele Stăniloae a rămas impresionat.

Eu am multe arestări, iar la Rugul Aprins am fost condamnat 40 de ani. Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Alexandru Mironescu şi toţi ceilalţi au primit câte 15 ani. Mie mi au dat 40 de ani. Sigur că m am distrat când m au condamnat, dar m a costat. Că mă tratau peste tot ca pe un mare criminal. Chiar la Jilava un căpitan m a întrebat în timp ce mă dezbrăca şi mă tundea: „Ce ai făcut, mă?” „N am făcut nimica, mă!”, i am zis eu. „Mă, dacă nu făceai nimic te condamna la 10 15 ani, dar 40 de ani…” Vedeţi, dacă nu făceam nimic, tot mă condamna la 10 15 ani. S a dat de gol, ştiţi. Iată cu cine aveam de a face. Iată cine te dezbrăca, iată cine te omora… Important este ca tu să ai o poziţie de prezenţă. Nu m au omorât, deşi mă urmăreau, mă băgau pe la răcitor, la camere frigorifice. În trei zile mureai, după socoteala lor. N am murit în trei zile. Mi au dat cinci. N am murit în cinci zile. Mi au dat şapte, n am murit. N a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde eşti să fii prezent! Şi, fie ce
o fi, de acum. Om sunt, un pai în vânt. Nu mai conta moartea, fraţilor. Moartea era salvare! Dar există un duh, o linie, o rază de viaţă în om care nu cedează. Şi n avem alt ideal decât de a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiţi şi sfârtecaţi pentru scânteia de adevăr ce ştiam c o avem în noi, pentru a cărui apărare vom porni la încleştare cu stăpânitorii puterilor întunericului, pe viaţă şi pe moarte. Asta i deviza fiecărui creştin. Dacă nu i aşa, atunci „mortua est”! În tinereţe eram singurul din sat care mergeam la biserică. Nu babă, nu moş, nu nimica, eram eu singur. Şi a zis preotul: „Am şi eu unul care vine la biserică, dar nici el nu stă pân’ la sfârşit”. Eu când am auzit vorba asta… Nu ştiam, eram un copil. Când începea predica, credeam că s a terminat totul. Nu ştiam eu de Liturghie, eram copil. De atunci n am mai ieşit din biserică până nu ieşea şi preotul, să fiu sigur că s a terminat. Eu sunt macedonean după tată. Tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, de unde şi numele de Papacioc. La origine, ne a chemat Albu. În sfârşit… nu facultăţi, nu academii, nimic nu te formează cât o stare de prezenţă continuă: ca închisorile, ca suferinţa. Este o mare greşeală dacă o ignoră cineva. Când Mântuitorul era pe lacul Ghenizaret, cu apostolii, a zis „Să mergem pe ţărmul celălalt”. S a culcat în corabie – în timpul ăsta valurile creşteau. „Doamne, Doamne, scoală că pierim!”, au strigat apostolii. „Vă şi vedeaţi pe fundul mării cu Mine cu tot!”. Adică: „N am spus Eu bine, să mergem pe malul celălalt? Voiaţi fără valuri? Voiaţi fără încercări?” Păi nu se poate. Pentru că, practic, toate astea îţi topesc mai mult inima spre marile puteri, spre Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, Preacuvioase Părinte, cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu!
Toţi Sfinţii Părinţi spun lucrul acesta. Aşa că nu ignoraţi, nu refuzaţi suferinţa. Nu căutaţi Crucea, dar dacă vine, ţineţi o! Mântuitorul Hristos n a vrut Crucea, dar când I S a dat n a mai lepădat o. N a cedat deloc. L au jupuit, dar n a cedat. N a zis deloc precum vroiau duşmanii Lui. Aşa că numai şi numai prin Cruce putem ajunge la înviere, În concluzie, trebuie să ştii să mori şi să înviezi în fiecare zi. Pentru că viaţă înseamnă moarte continuă.

Nu se întâmplă nimic, absolut nimic, niciodată, fără voia lui Dumnezeu. Căci zice Mântuitorul: „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea”. Suntem conduşi, guvernaţi de Dumnezeu în toată mişcarea noastră. Deci trebuie să fim atenţi. în închisoare erau oameni de rugăciune. Am trăit cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim… L am avut pe Virgil Maxim chiar în celulă. Am stat împreună, mi a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp în doi, în celulă, la Aiud. Pe mine m au ţinut ani de zile la zarcă. Zarca era la Aiud o închisoare în închisoare. Nu ştiţi! Făcută de unguri pentru români. Acolo nu vedeam nimic. Ne scoteau afară zece minute pe lună. Vă daţi seama, erai cu totul suspendat de tot ce i materie! În asemenea condiţii, toţi creştinii aceştia se rugau. Dar care era intensitatea rugăciunii, asta e greu de apreciat – ca să satisfacem noi acum lumea curioasă de astăzi. Vă mai spun încă o dată: eu recomand o stare de veselie care înseamnă rugăciune neîncetată.

Preacuvioase Părinte Duhovnic, de ce Sfânta Liturghie este considerată cerul coborât pe pământ?
Sfânta Liturghie face abstracţie de la orice fel de comparaţie. Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului, bineînţeles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Şi de multe ori mă gândesc ce cinste are omul. Pentru că Dumnezeu a creat două lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L a născut pe Dumnezeu şi a creat preoţia care L coboară de sus şi îl naşte din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceţi de lucrul acesta? Nu e o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creaţie întreagă! Cum aş îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfinţenie? Este chiar Dumnezeu, întru totul pe Sfânta Masă. Şi lucrarea aceasta o săvârşeşte omul! Pentru că fiinţa umană – aşa cum zice şi Sfântul Grigorie de Nyssa – este copleşitoare, de neînţeles. Dumnezeu are încă taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii. Omul este cu totul superior în creaţie. Lupta Satanei, asiduă şi chiar finală, este să nu recunoaştem că putem fi în asemănare cu Dumnezeu. Da, suntem creaţi aşa. Recunoaştem, nu recunoaştem, aşa suntem creaţi. Nimeni din creaţie nu i ca omul. El este singura verigă posibilă de legătură între Dumnezeu şi creaţie. Omul! Lui i s a încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie, el este stăpânul creaţiei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu în iad! Pe tine, adică, atunci când mergi pe calea pierzării. Aşa că Liturghia, în sfârşit, nu i o lucrare omenească, ea este peste îngeri şi peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici şi acum! Învierea lui Iisus Hristos s a făcut… Nu numai El a înviat. Toată creaţia a avut un moment de recucerire şi de reînviere. Dar toată gloria acestei nemaipomenite întâmplări, de care ne e şi frică să amintim, n ar fi fost aşa de valoroasă dacă n ar fi fost crucea mai întâi. Deci poziţia aceasta este: întâi suferinţa şi pe urmă plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfântul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decât un pic de trezvie. Dumnezeu nu i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greşeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biserică, în Împărăţia cerurilor. Să ştiţi că smerenia este singura cale de salvare.

Preacuvioase Părinte Arsenie, despre anii pe care i aţi petrecut în viaţa de pustie, ce ne puteţi spune?
Viaţa de pustie e atât de suspendată încât n ai putinţa să vezi ceva cu picioarele pe pământ, aşa că nu poată să înţeleagă cineva din afară ce se petrece la pustie. E o prezenţă şi o creaţie întreagă în inima şi în mişcarea pustnicului. Am avut în acei ani şi spaimă, dar m a ajutat Dumnezeu să îmi ţin prezenţa. Lupii erau foarte îndrăzneţi. Nu mă temeam de urşi ca de lupi. Pentru că lupii sunt flămânzi şi atacă în ceată. În pădure e mai uşor pentru tine că lupul nu are gâtul flexibil ca să se uite aşa, stânga dreapta. Are privirea directă. În pădure copacii îl păcălesc, el crede c ar fi oameni. Şi are o teamă. Am văzut la toate animalele că au o teamă de om. Au o teamă de moarte. Fie că făceam o mişcare să gonesc urşii, fie că făceam o mişcare să gonesc lupii, dar toţi se temeau. Chiar lupii ăştia obraznici. Da, nu a fost o problemă grea, asta. Dar te ţinea prezent. Te uitai în toate părţile, însă, fără discuţie, trebuie să recunosc – nu ştiu în ce măsură puteţi să mă nţelegeţi – că ne ţinea puterea lui Dumnezeu. Era o viaţă suspendată, desprinsă şi de cuvinte şi de înţelegerea oamenilor care n au trăit cât de cât, cu mare dăruire, mântuirea vieţii lor. Este greu să vorbeşti despre nişte lucruri de înălţime… Nu mai erai viu. Şi totuşi erai viu. Îmi amintesc multe: zăpadă, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi şi noapte. S a acoperit orice cărare, orice drum. Aveam un izvor la o distanţă cam de două sute de metri de coliba unde stăteam. Până la izvor erau şi lupi care pândeau căprioarele ce veneau să se adape. Dar eram şi eu tot o capră, ştiţi… Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problemă, că era zăpadă şi topeai zăpadă. Câteodată când o topeai, ţi se înfigeau acele de brad în gât. Şi era atât de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum să exemplific, cum să le materializez? M am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Dacă nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi în viaţă, dar mai ales în puşcărie şi în pustie, n o duci.

Unde credeţi sfinţia voastră că a fost mai greu: la pustie sau în închisoare?
Acum, vă daţi seama, în închisoare nu credeau în Dumnezeu, nenorociţii de paznici. Şi erau foarte sălbăticiţi, îndârjiţi. La Aiud am avut un şef de gardieni acolo, la zarcă, se numea Biro. Pe ungureşte înseamnă primar. Era rău de tot. Să revin: cei de la puşcărie nu credeau în Dumnezeu. Şi erau primejdioşi. În pustiu luptai cu dracul. Dracul credea în Dumnezeu. Se temea de El. Puteai să l ţi pe diavol la distanţă, de aceea nu mă speriam. Că te trăgea, trăgea haina de sub tine, o blană de piele pe care stăteam lungit noaptea. Se întâmplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totuşi liber. Şi oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate. Mai mult, nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Şi vă spun şi eu vouă, acum, tot aşa. Faceţi act de prezenţă la Dumnezeu: „Doamne, Tu m ai făcut, Tu mă iei”. Ne a creat singuri numai pentru El, nu şi pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucăm cu timpul vieţii noastre. Am avut ocazie să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morţi. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viaţă pe acest pământ. Am avut o viaţă trăită cu adevărat: puşcării, viaţă intensă, viaţă care măsura suflarea şi răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credinţă sau de necredinţă. Nu te jucai. Dar nu m am folosit aşa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morţilor. Ţipete… sentimente omeneşti… muribunzii vedeau draci, aşa cum ştim că vin. Vedeau păcatele aşa cum le au făcut, nu cum le au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau… Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu vine să i faci o cafea. Vă daţi seama ce spaimă era, că erau suflete trezite acum, înainte de moarte, şi intrau într un necunoscut şi începeau să apară toate aşa cum ni se arată în Scripturile divine. Spune aşa un Sfânt Părinte: „Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într o zi?” Nu într o zi, într o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I o dăm într o clipă.
 

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

"Viata Si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient"

Fragment din cartea "Viata Si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient"

de Baird T. Spalding
 
Carte2"Vi s-a aratat ceea ce ni se arata şi noua, că omul se manifesta complet intreg doar atata timp cât realizeaza constient acest lucru şi îşi foloseste în mod corect puterea şi stapanirea; dar în clipa în care, în sinele sau muritor, a conceput puteri duale, el a inceput să vada dual, si-a folosit greşit aceasta putere, şi a manifestat dualitatea; căci omul dispune de vointa libera şi aduce în manifestare ceea ce ii retine atentia. Atunci rezulta diversitatea şi marea separare, şi asta s-a intamplat pe tot Pamantul. Dar se apropie o schimbare. Diversitatea aproape că si-a atins limita, şi omenirea recunoaste că totul vine dîntr-o unica Sursa. Recunoscand asta, oamenii se apropie tot mai mult intre ei. Omul incepe să realizeze că orice alt om este fratele sau, şi nu inamicul sau. Când omul va înţelege asta pe deplin, el va vedea ca, aşa cum toţi au venit dîntr-o unica Sursa, toţi trebuie să se intoarca la acea sursa, sau să devina cu adevărat frati. Atunci el va fi în cer, şi va recunoaste că cerul inseamna pace launtrica şi armonie create de om chiar aici pe pamant. El va înţelege atunci că îşi faureste raiul sau iadul, după cum alege. Acest rai a fost conceput corect, dar a fost rau plasat că fiind în spatiu. Omul va recunoaste că Dumnezeu locuieste înlăuntrul sau, şi nu numai înlăuntrul sau, ci în orice lucru din jurul lui, în orice piatra, copac, planta, floare, şi în orice lucru creat; că Dumnezeu este chiar şi în aerul pe care il respira, în apa pe care o bea, în banii pe care ii cheltuieste; că Dumnezeu este substanta tuturor lucrurilor. Când el respira, il respira pe Dumnezeu şi aerul, în aceeasi masura; când îşi imparte hrana cu altii, il imparte în aceeasi masura pe Dumnezeu.

Dorinta noastra nu este de a forma noi culte sau secte. Credem că bisericile existente astazi sunt suficiente, şi sunt centrele rationale din care oamenii pot fi ajutati în a-L realiza pe Dumnezeu, prin Christul din toţi. Cei atasati bisericilor trebuie să realizeze că biserica nu reprezinta decât un lucru: Constiinta Christica din toata omenirea. Dacă ei înteleg asta, unde mai poate exista diversitate, decât în conceptia minţii limitate a omului, şi nu în biserica? Prin ce mai difera atunci o biserica sau o societate, de o alta? Gandul diversitatii, care exista astazi, se gaseste doar în mintea limitata a omului. Vedeti la ce a condus aceasta diversitate, la mari razboaie, ura adanca nascuta intre natiuni, familii şi chiar indivizi, şi toate din cauza că o organizatie bisericeasca sau alta a considerat că doctrina sau crezul ei este mai bun decât al alteia. Dar în realitate toate sunt acelasi lucru, căci toate conduc în acelasi loc. Nu este posibil că fiecare să aiba raiul ei; căci dacăar fi aşa, atunci un individ care si-a incheiat misiunea particulara legata de o organizatie bisericeasca, şi este gata să-şi primeasca recompensa, ar fi obligat să-şi petreaca restul existentei cautand, prin labirintul de raiuri, pe acela destinat lui. Organizatiile bisericesti şi cei asociati cu ele se apropie cu fiecare zi, şi va veni timpul când vor fi uniti că unul. Când toţi sunt că unul, nu va mai fi nevoie de o organizatie.

Dar eroarea nu tine doar de organizatiile bisericesti. Putini oameni s-au trezit la înţelegerea a ceea ce le rezerva viaţa cu adevărat. Vedem că marea majoritate a oamenilor se lasa dusi de valurile vietii, nemultumiti, derutati, coplesiti sau nesiguri. Fiecare trebuie să invete să pretuiasca viaţa şi să inceapa să exprime, din centrul propriei sale vieti, prin actiune consecventa şi hotarata, darurile pe care Dumnezeu i le-a daruit. Fiecare trebuie să-şi dezvolte propria viata. Nu este posibil că unul să traiasca în locul altuia. Nimeni nu poate da expresie vieţii tale în locul tau, şi nimeni nu-ti poate spune cum trebuie sa-ti construiesti viata. Asa cum Tatal are viaţa în Sine, tot aşa El a dat Fiului să aiba viaţa în El. Sufletul nu poate realiza asta când se lasa să pluteasca în voia vietii, căci intregul scop al vieţii i se reveleaza în privilegiul şi oportunitatea de a exprima divinul Eu launtric. Scopul lui Dumnezeu pentru om este că omul este şi va fi după chipul şi asemanarea Sa Divina. A exprima ceea ce Dumnezeu a conceput pentru el, ar trebui să fie cel mai mare tel al omului în viata. Când Isus era pe varful muntelui şi ucenicii Sai au venit la El, vedeti ce cuvinte înţelepte le-a spus. Constiinta Lui se trezise la aceasta înţelegere şi El devenise neclintit în inalta conceptie că omul poate progresa până la deplina putere numai atunci când are un ideal adevărat, un scop adevărat în viata. O samanta poate incepe să incolteasca numai atunci când este ferm fixata în pamant. Puterea launtrica Divina poate aduce în manifestare o dorinţa adevarata numai când aceasta este fixata ferm în sufletul omului. Trebuie să stim toţi, că şi Isus, că primul impuls spiritual spre exprimare este dorinţa hotarata de a exprima.

Isus a spus: Fericiti cei saraci cu duhul, realizand că orice limitare din viaţa care poate crea în individ o dorinţa de a se inalta deasupra limitarii şi de a se elibera de ea, este buna. El a înţeles că necesitatea este profetia indeplinirii. El vedea orice nevoie că pe un ogor pregatit de semanat. Dacă samanta este plantata, apoi ajutata să creasca şi să rasara, ea va satisface nevoia. Nevoia sau dorinţa, sunt neînţelese în derularea vietii. Unii mari invatatori au spus că ar trebui smulse din inima. Isus a spus: Vai celor ce sunt multumiti! Dacă esti multumit, esti într-un impas. Pentru a gasi viaţa deplina, trebuie să cauti, în fiecare moment, să exprimi viaţa pe deplin. Dorinta pentru asta este impulsul spre ea. Epuizat de a se tari prin pulberea pamantului, omul tanjeste să zboare, şi acest dor il indeamna să gaseasca manifestarea legii care ii va permite să se ridice mai presus de aceasta limitare a lui. Gasind-o, va fi capabil să mearga unde doreste, fără ideea de timp sau de distanta. S-a mai spus că omul propune şi Dumnezeu dispune. Adevarul este invers: căci Dumnezeu propune şi omul dispune; dacăomul este atat de puternic, el poate face tot ce face Dumnezeu. Nu poate face Fiul ceea ce a facut Tatal?

Faptul că lucrurile exterioare nu reusesc să ne satisfaca conduce sufletul spre cautarea puterii launtrice. Atunci individul poate descoperi acel EU SUNT, poate cunoaste că înlăuntrul sau se afla toata puterea care satisface sufletul, ii împlineşte orice nevoie şi dorinţa. Aceasta cunoastere nu poate veni până când individul nu este impins de loviturile vieţii să caute acest plan interior al pacii şi linistii. Când el stie că EU SUNT este implinirea dorintei sale, dorinţa este implinita. A cauta în afara Eului Divin pentru indeplinirea propriei dorinte, este o nebunie. Ca să evolueze, Eul trebuie să realizeze progresul.

Si atunci, ce mare realizare, ce trezire este cunoasterea lui EU SUNT! Sa stii că inlauntru este puterea, substanta şi înţeligenta din care toate lucrurile îşi iau forma! şi a sti ca, în momentul în care s-a format o idee clara şi adevarata a dorintei, puterea, înţeligenta şi substanta spiritului trebuie să curga spre ea şi s-o aduca în manifestare! Nu sunt acestea comorile din ceruri, pe care nu le zaream? Aici, în neformat, comori nelimitate se afla ascunse în noi înşine. cât de limpede e acest lucru pentru cel ce a găsit perla! Reflectati la Cauta, inainte de toate, Imparatia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (dreapta folosinta), şi toate aceste lucruri îţi vor fi adaugate. Motivul pentru care ele nu sunt adaugate este faptul că ele sunt facute din insasi esenta spiritului. Constiinta trebuie să descopere mai intai spiritul, inainte de a crea lucrul dorit.Cel trezit percepe principiul creator înlăuntrul sau; apoi il înţelege, şi înţelegerea să este sansa vieţii sale. El are viziunea, sau devine constient de posibilitatile sale, de cele aflate inaintea lui. Cu cunoasterea faptului că puterea creatoare este înlăuntrul lui, el îşi aminteste dorinţa inimii sale; aceasta devine un ideal sau un model care ii da puterea şi substanta pentru a-l implini. EU VAD este conceptia sufletului, este pământul Fagaduintei, visul devenit realitate, spre care sufletul poate privi plin de credinta. Desi poate să nu fie stapanit în mod constient, el trebuie să ia o forma vizibila, în masura în care este implinita legea. O sumedenie de experiente trebuie infruntate şi depasite. Doar asta face sufletul să merite recompensa. Intelegand viziunea că Pamant al Fagaduintei, ideal care trebuie realizat sau să devina real, sufletul vede acum numai binele, obiectul dorintei sale. Aici nu trebuie să existe indoiala, oscilatii sau limitare, căci ar fi fatal. Trebuie să credem în viziune şi să insistam asupra ei. Aceasta viziune este ideala şi la fel de necesara că şi planurile şi schitele unei cladiri. Trebuie să credem în viziune, aşa cum constructorul are incredere în planurile şi schitele furnizate de arhitect. Orice altceva în afara de adevăr trebuie inlaturat.

Toate marile suflete cred în viziunea lor. Orice lucru implinit a fost mai intai o viziune, o idee-germen plantata în suflet, apoi lasata să se dezvolte şi să rasara. Aceste suflete nu se lasa influentate niciodata de neincrederea altora. Ei sunt gata să se sacrifice pentru viziunea lor, cred ferm în ea, ii sunt fideli, şi le este lor după credinta lor. Isus a ramas credincios şi ferm stabilit în viziunea Sa. El si-a urmat fidel planul Sau, chiar şi atunci când cei mai dragi şi mai apropiati Lui au fost neincrezatori şi neloiali. şi a fost pentru El după credinta Sa. şi aşa este pentru toţi.

Când individul porneste spre Tara Fagaduintei, tara intunericului trebuie abandonata, uitata. El trebuie să paraseasca intunericul şi să porneasca spre lumina. Este imposibil să mergi şi să stai pe loc în acelasi timp. Vechiul trebuie abandonat pentru a se adera la nou. El trebuie să uite lucrurile pe care nu doreste să şi le aminteasca, şi să-şi aminteasca numai lucrurile pe care doreste să le pastreze. Una e la fel de esentiala că şi cealalta. Numai viziunea trebuie să si-o aminteasca, dacăo doreste implinita. El trebuie să-şi aminteasca, pastrand în minte, viziunea pe care doreste s-o reproduca. Trebuie să uite, să refuze să-şi aminteasca, ceea ce nu doreste să reproduca. Orice idee, gand, cuvant sau fapta trebuie să fie conforma cu viziunea pentru a o aduce la indeplinire. Aceasta este adevarata concentrare, concentrarea devotiunii, centrarea fortelor asupra esentialului. Asta inseamna să iubesti idealul. Numai prin Iubire poate fi exprimat un ideal. Iubirea face că idealul să devina real.

Daca la inceput el esueaza, trebuie să fie hotarat şi să insiste. şi aceasta este exercitarea vointei, chemarea increderii în sine, exprimarea credintei, dirijand puterea spre ideal. Idealul n-ar putea fi atins niciodata fără aceasta directionare constienta a puterii, aceasta exercitare a vointei; şi totusi ar fi fatal pentru ideal dacăvointa nu ar fi tot ideala. Vointa trebuie să aiba aceeasi calitate că şi idealul pe care il slujeste. Dacă vointa nu contine dorinţa de a sluji, puterea pe care vointa doreste s-o directioneze nu poate fi eliberata din suflet. Vointa de a fi slujit intoarce curentul vieţii impotriva sufletului. Vointa de a sluji mentine curentul vieţii curgand prin suflet, şi mentine sufletul în emisie radiala. Slujirea da un tel viziunii. Ea elibereaza Iubirea în viata. Cum poate fi exprimata Iubirea, decât curgand prin cel care exprima viata? Dacă ea curge prin constiinta, intregul organism raspunde; ea face să vibreze fiecare celula cu Iubirea pe care o exprima. Atunci trupul devine armonizat; sufletul devine iradiant; mintea devine iluminata; gandirea devine profunda, stralucitoare, vie, clara; vorbirea devine pozitiva, adevarata, constructiva; carnea este reinnoita, purificata şi vitalizata; problemele sunt rezolvate şi toate lucrurile îşi dobandesc adevarata lor pozitie. EU SUNT este exprimat prin Eu, şi Eu-lui nu-i mai este ingaduit să-l suprime pe EU SUNT. Dacă trupul nu ar fi supus spiritului, cum ar mai putea să exprime spiritul? Mintea constienta trebuie să caute şi să doreasca spiritul, că să invete puterea spiritului. În acest fel, individul recunoaste că spiritul inseamna satisfacerea tuturor nevoilor. Nicicum nu i se poate da o exprimare mai inalta decât atunci când este lasat să satisfaca nevoile celorlalti.

Curgerea spre ceilalti este cea care deschide tezaurul spiritului. Acel Vreau să slujesc este cel care deschide nelimitata trezorerie a lui Dumnezeu pentru toţi, şi aduce sufletului realizarea sa.Sufletul s-a intors spre casa Tatalui de indata ce a vrut să slujeasca. Risipitorul care slujeste devine fiul sarbatorit; sarmanul care se hranea cu coji devine print al unei case regale, casa propriilor sale posibilitati. El cunoaste Iubirea lui Dumnezeu, şi înţelege, şi ia în stapanire darul Tatalui sau. Numai un Fiu poate primi acest dar. Nici un servitor, nici un ticalos nu poate să se bucure de mostenirea Fiului. Servitorul cauta permanent să obtina, Fiul deja a mostenit tot ce are Tatal. Când recunoastem că apartinem casei Tatalui şi că suntem mostenitori a tot ce are Tatal, atunci putem incepe să traim aşa cum vrea Tatal că noi să traim. Iata că acum suntem Fiii lui Dumnezeu. Constiinta Fiului cauzeaza implinirea; constiinta servitorului cauzeaza lipsa. Vom vedea că orice dorinţa a inimii este indeplinita de Tatal de indata ce indeplinim datoria Fiului în gandire, cuvant şi fapta. Vom descoperi că Fiii lui Dumnezeu sunt liberi."

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Esti gata sa faci primul pas?

Namaste - Martie 2009

In fiecare moment facem alegeri. Dimineata ne trezim si decidem daca meditam, urmarim stirile sau facem o plimbare. Alegem ce imbracam, ce mancam si unde mergem. Pana cand ajungem la birou sau ne ducem copiii la scoala, am luat deja sute de decizii, constient sau inconstient.

Uneori ne simtim trasi in toate partile si ne intrebam daca am facut miscarea corecta. Sau ne simtim paralizati de indoiala si nehotarare si petrecem nenumarate ore cantarind argumentele pro si contra. Intr-un univers cu posibilitati infinite, cum decidem care dintre cai ne va conduce spre implinire deplina si fericire in viata noastra?

Acest numar din Namasté celebreaza darul alegerii si primul pas pe calea sanatatii, a iubirii si a linistii sufletesti. Fiecare alegere este calauzita de nivelul nostru de constienta, la fel ca in fiecare etapa a dezvoltarii. Pentru multe persoane, participarea la conferinta Vindecarea inimii a fost cel mai puternic prim pas spre libertatea emotionala si autotransformare.

In calitate de cititor al Namasté, poate ca ai identificat deja o puternica dorinta interioara de a renunta la constrangerile din viata ta si de a da curs potentialului tau ascuns. Poate ca practici meditatia si i-ai descoperit valoarea. Daca ai incercat de mai multe ori, dar inca nu ai deprins usurinta de a medita de doua ori pe zi, zilnic, probabil ca nu ai fost instruit cum sa faci din acest lucru un ritual zilnic, ca spalatul pe dinti. Te speli pe dinti zilnic, fara sa te gandesti: a devenit un ritual.

Sa faci primul pas pentru a incepe sa meditezi poate fi cel mai mare dar pe care il vei experimenta.
..............................................

In plus, iata sapte pasi pe care ii poti face in viata ta chiar acum:

1.  Alege un exercitiu de meditatie chiar azi. Incepe cu una dintre meditatiile noastre asistate sau gaseste un instructor de autoaparare in orasul tau. Sau poti invata sa meditezi la un seminar in cadrul Centrului Chopra.
2.  Fa un test dosha si afla ce constitutie minte-corp ai, pentru a aduce echilibru in viata ta.
3.  Experimenteaza natura: atinge apa dintr-un rau, paseste prin iarba, stai sub un un copac, plimba-te prin ploaie.
4.  Scrie o poezie despre cat esti de grozav.
5.  Fa un gest de iubire chiar azi: rasplateste o persoana pe care ai ranit-o, iarta o persoana care te-a ranit (personal, la telefon sau in scris).
6.  Fa inca un pas inspre curatenie luand chiar acum o decizie importanta. Poate fi un pas mic: arunca ceva ce nu iti mai este de folos, spala-ti masina, scapa da hartiile inutile, fa curat in toaleta, in camera sau chiar intr-un sertar. Da cuiva un articol de imbracaminte.
7.  Executa un exercitiu fizic important: du-te la un curs de yoga, invata sa faci abdomene, fa o plimbare lunga, exerseaza respiratia profunda timp de 15 minute, trateaza-te cu un masaj.

Acestia sunt cativa din multitudinea de pasi pe care fiecare dintre noi ii poate face in 2009 pentru a ne apropia de Sinele neconditionat, astfel incat corpurile si mintile noastre sa faca alegeri care sa ne hraneasca si sa dam curs Spiritului Divin care se afla in noi. Te invitam sa ni te alaturi in calatorie, sa exploram multe alte posibilitati pe calea spre echilibru, vindecare si transformare.

Cu recunostinta,
Personalul de la Centrul Chopra

Scrisoare de la Deepak

Atunci cand suntem pe cale sa pasim intr-o noua directie, este normal ca mintea egoista sa se simta amenintata. Eul solicita siguranta, lupta pentru control si se agata de iluzia ca exista o masura absolut “corecta” care trebuie luata. In realitate, eul nu stie niciodata ce urmeaza sa se intample, dar poate face proiectii pe baza trecutului sau a celor deja cunoscute. Ce e cunoscut e ceea ce s-a intamplat deja. De indata ce rostesti cuvantul “cunoscut”, acesta e la trecut, s-a dus. Ce e cunoscut este o amintire si sa traiesti in ceea ce cunosti este sa traiesti in inchisoarea trecutului.

Necunoscutul este campul tuturor posibilitatilor. Cand ne oprim in necunoscut, suntem liberi de trecut si ne deschidem spre o gama infinita de posibilitati, oportunitati interesante si aventuri pline de satisfactii. Deci, cum depasim frica paralizanta si rezistenta la schimbare a eului? Iata trei exercitii care te pot ajuta pe calea autotransformarii:

1. Mediteaza. Meditatia este esentiala pentru capacitatea de a ramane proaspat si deschis la o realitate care nu este o simpla reluare a experientelor trecute. Meditatia este un exercitiu important pentru cultivarea constiintei martor: o stare de constienta tacuta care transcende mintea. Practicand zilnic meditatia, mintea incepe spontan sa dea drumul vechilor conditionari si obiceiurilor rigide de gandire.
2. Permite. Este mult mai usor sa tolerezi si apoi sa imbratisezi necunoscutul atunci cand nu ai de purtat o batalie impotriva fricilor, grijilor si indoielilor tale. Altminteri, provoci mintea egoista sa se agate si mai mult de credintele adanc inradacinate. Concentraza-ti atentia asupra momentului prezent si ingaduie aparitia oricarui sentiment de disconfort, insa fara a-i acorda prea multa importanta. Asigura-te ca totul este si va fi in regula, chiar daca nu stii ce se va intampla in continuare.
3. Schimba-ti dispozitia. In prelegerile mele le reamintesc deseori oamenilor ca reactia biochimica a corpului la cursa in montaigne-russe depinde clar de sentimentele de placere sau de frica ale persoanei care incearca acest gen de distractie. Pentru cineva care agreeaza montaigne-russe, cursa stimuleaza o cascada de hormoni si de neurotransmitatori care intensifica simturile si creeaza o stare de euforie. Pentru persoana careia ii este teama, cursa provoaca o serie de reactii care slabesc corpul si diminueaza constienta. Incurajandu-te cu blandete sa imbratisezi necunoscutul si sa te bucuri de prezent, usurezi schimbarea interpretarii pe care o dai vietii: inspre incredere in puterile proprii si fericire.       

Certitudinea ca realitate nu este certitudinea lucrurilor: este certitudinea existentei tale, a adevarului tau, a fiintei tale. Atunci cand gasesti samburele certitudinii tale in interior, nu mai cauti certitudinea in afara. Atunci natura impenetrabila a lumii in continua schimbare inceteaza sa mai fie o sursa de anxietate, devenind o sursa de bucurie si de aventura.

Iubire,
Deepak

Traieste conform programului Perfect Health

O multime de studii din ultimii zece ani au evidentiat ca nivelul de stres sau de confort pe care il simtim in viata noastra influenteaza numarul celulelor imunitare. Atunci cand traversam o perioada cu tulburari emotionale, celulele noastre imunitare primesc mesaje confuze de la creier. Este ca si cum celulele noastre imunitare ar adauga, picatura cu picatura, mesaje in dialogul nostru interior. Cand mintea noastra este calma si impacata, celulele noastre imunitare se comporta mai eficient decat atunci cand suntem in suferinta.

In timp ce un sistem imunitar raspunde adecvat la provocari, un sistem imunitar nesanatos poate raspunde prea agresiv sau nu indeajuns de agresiv, rezultatul fiind alergiile, astmul, bolile autoimune sau cancerul. Chiar si bolile care inainte nu au fost considerate a fi mediate de sistemul imunitar, de exemplu bolile coronariene sau boala Alzheimer, se dovedesc a fi puternic influentate de imunitate. Concluzia este ca imunitatea este esentiala pentru o viata sanatoasa, echilibrata.

Sapte cai de intretinere a sistemului imunitar

1. Gestioneaza stresul. Invata si practica  zilnic meditatia sau o tehnica de relaxare.
2. Mananca bine. Alege fructele proaspete, legumele si cerealele integrale. Limiteaza aportul de carne rosie, alimente prelucrate si carbohidrati rafinati.
3. Culca-te cel tarziu la 10:30 p.m. Trezeste-te cand rasare soarele.
4. Fa exercitii. Adauga la exercitiile zilnice activitati care favorizeaza flexibilitatea, intarirea muschilor si a inimii.
5. Razi. Studiile au aratat ca o portie zdravana de ras imbunatateste activitatea imunitara pentru 24 ore.
6. Lasa-te atins. Masajul stimuleaza functionarea sistemului imunitar si te face sa te simti bine.
7. Urmareste lucrurile care te inspira. Limiteaza vizionarea programelor si filmelor violente la televizor. Un studiu al Universitatii Harvard a aratat ca vizionarea scenelor violente slabeste imunitatea, in timp ce vizionarea imaginilor placute stimuleaza sistemul imunitar.

Acest material este preluat de pe www.chopra.com

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Ajutand prin iubire neconditionata

 

Intrebare:

„Poate o persoana sa trimita energie vindecatoare pentru a ajuta o alta persoana cu probleme emotionale, cum ar fi sa ajute in cazul abuzului si sa castige increderea de sine pentru ea insasi. Si cum s-ar face aceasta?”

Raspuns:

Este atat de trist, sa privesti pe cineva care are atat de putin respect pentru el insusi si atat de putina putere sau control asupra dependentelor lui si asupra comportarii lui de distrugere a propriei persoane. Este intr-adevar trist sa vezi ca sufera cel pe care-l iubesti, astfel incat, atunci cand poti intelege ca el poate inceta sa sufere, ca este prins intr-un cerc, un cerc care-l trage in jos. Este foarte trist intr-adevar.

Dar, desigur, toate vindecarile sunt propriile vindecari si. Aceasta este tot ce poti face. Dar daca nu exista dorinta de vindecare din partea acestei persoane, atunci nu se poate face nimic din exterior.

Ai nevoie ca intotdeauna sa incepi cu tine insuti. Astfel, ai nevoie de o baza solida de energie si concentrare si iubire pentru tine personal. In acest fel, vei deveni si un exemplu si o prezenta iubitoare care foloseste energia pozitiva. Daca faci aceasta, daca te vei vindeca pe tine, vei avea un efect vindecator asupra tuturor celor din jurul tau. Apoi, daca ei sunt deschisi spre vindecare, ei ar putea permite energiei tale sa patrunda in ei, pentru a le deschide o vindecare mai mare. Dar, daca vor alege sa o blocheze, aceasta este alegerea lor.

Poti trimite energie si unei alte persoane, dragoste si energie, dar cu acea energie trebuie sa fie o acceptare plina de iubire, o iubire neconditionata. Aceasta este singurul tip de iubire care poate vindeca o alta persoana.

Daca iubirea ta este plina de judecati si critici, daca ceea ce incerci sa faci este sa le modifici, pentru a le ajuta sa vada lumina, vei avea un esec. Trebuie sa-i accepti pe ceilalti exact asa cum sunt, sa-i accepti pe ei si viata exact asa cum sunt. Apoi, daca in timpul acestei accceptari vei simti in inima ta ca-i iubesti in continuare, fara a le cere sa se schimbe, atunci aceasta iubire poate fi vindecatoare si poate avea efect.

Nu va avea efect imediat, cu exceptia persoanei tale. Da, asupra ta. Poate fi o parte a propriei tale vindecari, sa accepti pe altcineva exact asa cum este, cu toata durerea lui, cu toata confuzia lui, cu toate esecurile si nereusitele. Accepta-le exact asa cum sunt si umple-ti inima cu iubire neconditionata, prezenta mereu in univers.

Scufunda-te in meditatia ta si atrage-ti aceasta iubire. Apoi trimite-o ca pe un arc celorlalti. Trimite un curcubeu mental de iubire spre persoana pe care doresti s-o vindeci. Iubire neconditionata. Acceptarea iubirii. Iubire fara nici un fel de judecata si critica.

Scopul tau nu este acela de a-i vindeca sau de a-i ajuta sa se schimbe. Este acela de a-i iubi. Atat. Sa trimiti iubire. Sa-ti umpli propria ta inima atat de mult cu iubire incat sa te doara, si apoi sa trimiti un curcubeu al acestei iubiri persoanei in suferinta.

Fa aceasta si va va ajuta pe amandoi sa va vindecati. Fa aceasta si vei stabili relatia perfecta cu tine insuti si lume si aceasta persoana.

Dar nu astepta un miracol imediat. Poate toate acestea iti vor aduce putina stralucire in viata. Poate, cu timpul, cu multa si mai multa iubire trimisa, cealalta persoana va incepe sa vada destula lumina pentru a putea vedea propriul sau drum prin toate problemele sale, prin suferinta, destula lumina pentru ca cel putin sa ceara ajutor, sa-l caute. In acest punct, poti oferi tot ajutorul din lume, intinde o mana de ajutor si condu-l usor spre lumina. Cand esti gata.

In toate aceste etape trebuie sa-l accepti exact asa cum este. Pur si simplu asa cum este. Si sa trimiti iubire.

In tot acest timp iti vei simti propria inima inmuiata si mai buna.
Iti vei descoperi propria viata binecuvantata de iubire, de toata aceasta iubire neconditionata a universului, vindecandu-te, alimentand mai mult focul ei, ajutandu-te sa stralucesti si sa emiti mai multa lumina peste lume.

Aceasta lumina poate fi capabila sa vindece pe multi, chiar mai multi decat aceasta singura persoana. Acceptarea si iubirea sunt mari vindecatori.

Material preluat din newsletterul Editurii For You.

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Binecuvantare

 

Iti trimit o lumina, ca sa te imbratiseze cu iubire.
Iti trimit o lumina, ca sa te aline cu iubire.
Ca si tu sa iubesti, sa respecti si sa pretuiesti
Acea fiinta unica care esti tu insuti,
Precum si fiecare fiinta a acestei lumi,
Fiecare unica, fiecare speciala si fiecare mult iubita.
Fie ca tu sa poti vedea bunatatea si frumusetea ta
Reflectata oriunde ai privi, dar si in ochii celor care te privesc.
Fie ca tu sa gasesti multumirea si uimirea copilareasca
In fata darurilor pe care ni le ofera, din abundenta, Viata.
Fie ca splendoarea majestatii fiintei tale
Sa fie ghidul care sa iti calauzeasca limbajul, gandurile, si actiunile.
Fie ca durerea si frica cu care te-ai confruntat poate vreodata
Sa se transforme in putere, intelegere si compasiune.
Fie ca lumina fiintei tale sa radieze pace si armonie,
Oriunde vei pasi si oriunde te vei afla.
Fie ca fiinta ta sa cunoasca bucuria si fericirea,
Facand din fiecare clipa o sarbatorire a vietii.
Fie ca bunastarea si generozitatea ta
Sa fie daruri pe care chiar tu insuti le impartasesti in jurul tau;
Si fie ca bunatatea sufletului tau sa-i mangaie pe cei din jurul tau, ca un balsam vindecator,
Ca parfumul dulce al florilor,
Fie ca tu sa ai parte de intregire, de sanatate, si de bine,
Si sa-i imbratisezi cu compasiunea ta si pe cei care sunt in suferinta.
Fie ca lumina puritatii si perfectiunii tale
Sa imprastie aburii discordiei, disperarii sau conflictului.
Fie ca inteligenta si intelepciunea mintii tale deschise catre Infinit
Sa-ti confere claritate, chiar si atunci cand lumea pare pierduta in confuzie.
Fie ca sa cunosti si sa ai credinta in faptul ca esti perfect iubit, perfect ingrijit
si perfect ajutat de catre Iubirea Infinita a Divinitatii - acum si intotdeauna.
Fie ca sa ai cu adevarat parte de comoara fermecata a Recunostintei,
Care face ca totul sa devina Paradis.
Si fie ca tu sa poti sa te opresti putin in fiecare zi,
Ca sa-ti reamintesti aceasta binecuvantare...
Prin care sa invoci adevarata splendoare a fiintei tale,
Si sa oglindesti si tu, pentru ceilalti, splendoarea fiintei lor adevarate.
Iti trimit aceasta raza de lumina,
Ca sa vindece cu iubire, tot ceea ce este de vindecat.

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

10 reguli pentru a trai experienta umana

Regula nr. 1 – Vei primi un corp

Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l. Ceea ce conteaza este inauntrul tau.

Regula nr. 2 – Vei primi lectii

Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti.

Regula nr. 3 – Nu exista greseli, exista doar lectii

Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu.
 
Compasiunea este remediul pentru judecata aspra – a noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina – ea reprezinta "comportamentul prin care se sterge un gol emotional". A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor – in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli – confirma faptul ca "greselile" sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam.

Regula nr. 4 - Lectia se repeta pana cand este invatata

Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii – acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli.

Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a circumstantelor sau a sortii – "cauzele" trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara – schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii.

Regula nr. 5 – Invatarea este un proces continuu

Cat traim invatam. Intra in "ritmul vietii", nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba – fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati.

Regula nr. 6 – "Acolo" nu inseamna mai bine decat "aici"

Celalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea.

Regula nr. 7 – Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine

Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale. Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi.

Regula nr. 8 – Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta

Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva – gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi – foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros, pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.

Regula nr. 9 – Raspunsurile sunt la tine

Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.

Regula nr. 10 – Vei uita toate acestea la nastere

Toti ne nastem cu aceste capacitati – primele noastre experiente ne conduc intr-o lume fizica, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotarate, cinice si lipsite de credinta si incredere. Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevaruri universale care se aplica tuturor. Cand te ratacesti, apeleaza la ele. Ai incredere in puterea spiritului. Aspira catre intelepciune – aceasta este ultima incercare a vietii si nu cunoaste limite inafara acelora impuse de tine.

de Cherie Carter-Scott
CultivateGreatness.com
Traducerea: Raluca Dascalu

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Pasi mici catre o schimbare mare

Cand decidem ca este timpul pentru schimbari majore in vietile noastre, este intelept sa usuram procesul, incepand cu ceva marunt. Schimbarile mici ne permit sa capatam o noua obisnuinta si o fac apoi parte permanenta a vietii noastre, in timp ce schimbarile bruste ne pot da un sentiment de esec care face dificila mai apoi inaintarea si este foarte probabil ca noi sa ne intoarcem la vechile cai. Chiar daca am parcurs acel traseu si ne aflam in fata alegerii de a o lua de la inceput, putem decide sa o luam mai usor de data aceasta si sa mergem inainte.

Uneori tintele pe care ni le propunem sunt simpli indicatori ai nevoii de schimbare si sunt utile in a ne determina sa ne miscam in directia buna. Insa este posibil ca odata ce am  incercat ceea ce parea atat de potrivit, sa descoperim ca nu ni se potriveste de fapt sau nu ne face sa ne simtim asa cum am sperat. A porni la drum in ritm mai lent ne ofera sansa de a privi in jur si de a lua in considerare si alte optiuni, pe masura ce invatam si crestem. Avem timp sa examinam valorile subiacente ale dorintei de schimbare si sa gasim moduri de a manifesta acele sentimente, indiferent daca arata sau nu ca si telul nostru initial. A inainta cu pasi mici ne lasa timp sa ne adaptam si sa pasim in siguranta pe noua noastra carare.

Viata nu ne permite intotdeauna anticiparea sau pregatirea pentru o schimbare majora si ne putem simti coplesiti de ceea  ce se afla in fata noastra. Daca optam sa lucram pe un singur obiectiv odata, ne vom concentra atentia pe ceva mai usor de manuit si probabil vom constata ca am realizat ceva. A forta schimbarile este, in esenta, un semn ca nu avem incredere in intelepciunea universului. Este preferabil sa ne ascultam ghidul interior si sa facem schimbarile in ritmul care este potrivit pentru noi, asigurandu-ne ca facem asta in aliniere cu ritmul universului.

Articol preluat de pe DailyOM. Ganduri inspirationale pentru o zi fericita, sanatoasa si implinita. Inregistrati-va gratuit la www.dailyom.com.
Traducere: Elena Bucur

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Viata, asa cum este

Uneori avem atatea responsabilitati diferite in vietile noastre incepand de la obligatii de serviciu, ingrijirea copiilor, intretinerea casei, incat simtim ca nu putem sa le indeplinim pe toate. Ne putem simti coplesiti in fata tuturor acestor obligatii, incheind fiecare zi cu restante fata de ceea ce ne-am planificat. Oricum, indiferent cat de frustrant poate fi acest lucru, acestia sunt parametri care ne creaza vietile si suntem datori fata de noi insine sa gasim o cale de a face lucrurile sa functioneze. In loc sa ne aplecam sub presiunea unei liste cu treburi de facut, ne-am putea opri o clipa pentru a avea o perspectiva mai larga.

Precum presedintele unei mari organizatii, trebuie mai intai sa realizam ca nu putem face toata munca de unul singur. Primul pas catre normalitate este sa invatam sa delegam o parte din responsabilitati altor oameni, fie platind pe cineva sa faca curatenie in casa, fie impartind obligatiile parintesti cu un alt parinte. In plus, am putea gasi cai de a ne schimba asteptarile, in moduri care care sa ne faca vietile mai usoare.De exemplu, a ne astepta sa gatim acasa in fiecare seara, dupa o zi de munca sau sa avem grija de copil, poate fi putin cam prea mult. Ne-am putea permite, din cand in cand, sa comandam mancarea, fara sa ne simtim vinovati. A accepta ajustarile necesare pentru a face vietile noastre sa mearga inainte, constituie ingredientul esential care ne impaca cu situatia noastra.

La finalul zilei trebuie sa cadem de acord sa schimbam ce se poate schimba si sa acceptam ce nu se poate schimba. Uneori rufele murdare se aduna, un copil bolnav ne solicita mai mult atentia decat de obicei si ramanem in urma cu treburile planificate. Acceptand aceasta stare de fapt temporara si avand incredere  in capacitatea noastra de a recupera la momentul potrivit, noi acceptam cu gratie viata noastra asa cum este, eliberand tendintele spre perfectionism si imbratisand viata, asa cum se afla ea.

Articol preluat de pe DailyOM. Ganduri inspirationale pentru o zi fericita, sanatoasa si implinita. Inregistrati-va gratuit la www.dailyom.com.
Traducere: Elena Bucur

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Judecarea

Atat de multi dintre noi judeca, nu numai pe altii ci si pe voi insiva. Judecarea nu este doar o experienta negativa; este un episod de joasa apreciere proprie.

Cand voi sunteti creatii perfecte, de ce simtiti judecata si  insuficienta, copiii mei?

Haideti sa va impartasesc cateva despre judecata- subiectul in sine este o iluzie, caci aceasta este judecata. Este o iluzie pe care omenirea crede ca trebuie s-o indure. ..Mi se rupe inima cand vad ca indurati aceasta. Opusul judecatii este compasiunea si cunoasterea. Compasiunea nu este acceptarea oarba ci o experienta care deriva din frecventa iubirii. Este despre a intelege si a cunoaste ca tu actionezi corect. Nu este nimic rau si nimic bun; este doar asa cum trebuia sa fie. Pentru a putea schimba ceva inseamna a iubi si a onora acel ceva nu a-l judeca. Uitati-va inapoi in vietile voastre, cat de des ati incercat sa schimbati ceva prin judecare si negativitate si ati reusit? Cu iubire si onorare puteti crea transformarea in voi insiva si in schimb puteti fi apoi inspiratia pentru schimbare in altii. Cat de mult vor alege sa se schimbe este decizia lor , nu exista “trebuie” si nici cai definite, toate se deschid cand alegeti si cand va aliniati cu forta divina. Fiecare dintre voi, indiferent ce faceti, este intr-o calatorie de trezire spirituala. Cineva va poate parea inchis si chiar nespiritual dar aceasta este judecata voastra si odata ce ati emis acel gand nu numai ca ati inchis usa la ceea ce ati fi putut invata  dar ati pierdut oportunitatea de a inspira. Inspiratia, dragii mei, nu este porunca.

Cand simtiti influenta judecarii in voi, va ofer oportunitatea de a-i da drumul inapoi la Mine prin talpile picioarelor. Fixati-va individualitatea ce nu judeca prin eliberarea judecatii. Este timpul ca voi sa va simtiti imputerniciti si intregi astfel incat sa puteti elibera  durerile si criticarea de sine inapoi la Mine. Am puterea de a lua aceasta si de a o transforma in mai multa energie iubitoare. Pe masura ce eliberati simtiti cum va hranesc si va trimit inapoi probe si valuri de iubire, lasati-Ma sa va inspir  ca sa deveniti inspiratia.

Este adevarat ca a judeca pe altul este a te judeca pe tine insuti, dar acum, dragilor, a venit timpul in care nu mai aveti nevoie sa va uitati la ce judecati in voi. Eliberati asta; cunosteti-va ca fiind plini de iubire si compasiune. Lasati ca asta sa fie forta ce va ghideaza calatoria in aceste timpuri.

Repet, nu va judecati unul pe celalalt, nici nu va judecati pe voi caci in ochii Mei faceti minunat. Nu va fie frica ca sunteti in pericol de neimplinire caci atunci cand traiti in iubire si compasiune atunci traiti o viata a ceea ce poate fi cu adevarat.

Sa stii ca Eu nu va judec, pur si simplu va iubesc cu toata inima.

http://newagedaily.com/
Traducere: Lacramioara Caragea

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi