Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
24 Sep
Publicat în Psihologie

'Cine sunt Eu' intr-o relatie

16583_0817223001202834941_21Unde este dragostea intr-o relatie? Sta ea in emotiile primei intalniri, ale primei inghetate mancate impreuna, ale primei strangeri in brate? Se pierde undeva o data cu trecerea timpului? Oare cum arata relatia perfecta? Exista asa ceva? In ce dictionar gasim definitia relatiei perfecte?Stim noi sa ne cautam partenerul potrivit? Cum il recunoastem? Ce inseamna fidelitatea? De ce sunt rarisime relatiile in care niciunul dintre parteneri nu mai cauta si altceva in exteriorul relatiei? Oare intotdeauna intr-o relatie insala mai mult unul decat celalalt? Sau doar unul? Oare exista relatii in care chiar niciunul niciodata nu a inselat si nici nu a dorit sa insele?

Where is the love? 

Iata un posibil raspuns:
Atata timp cat exista ego, ambii parteneri vor considera ca niciodata nu e de ajuns, ca nu sunt multumiti 100%, ca nu sunt completi, si da, vor tinde sa isi constuiasca "intregul" emotional din mai multe parti. Dar daca ambii functioneaza la adevaratul lor potential in ceea ce priveste iubirea pe care o impartasesc, lucrurile tind sa devina implinitoare. Oamenii cauta si in alta parte, pentru ca partenerul ofera prea putin din inima lui. Asta la nivel emotional, psihic.La nivel material, fizic, suntem programati de milioane de ani sa cautam si sa ne imperechem cu cat mai multi parteneri, pentru ca odata cu raspandirea speciei pe planeta, devenea din ce in ce mai periculos pentru o femeie sa faca copii cu rudele apropiate sau chiar cu membrii comunitatii, (periculos pentru specia umana), deoarece sansele de a da nastere la copii sanatosi si cu calitai noi, evoluate, scadeau drastic daca acestea erau mereu alese din acelasi grup comunitar. Astfel, antropologii si psihologia evolutiva au descoperit ca atunci cand femeia este la ovulatie, statistic tinde sa parcurga distante cat mai mari, sa iasa mai des din casa, sa se expuna mai mult si sa caute barbati mai valabili (cu gena mai buna) decat barbatii din comunitatea ei proxima.
Tot la nivel fizic, legat de poligamia barbatului, tot gena umana hotaraste instinctele, pentru ca atunci cand semeni un ogor, arunci mii de seminte peste tot campul pentru a gasi locuri fertile. Motorul care sta la baza inmultirii speciei umane este fara mila fata de intimitatea emotionala a partenerilor, fata de atasamentul si posesiunea pe care il are egoul pentru partener. La nivel spiritual, si al iubirii adevarate (globale si neconditionate) daca privesti lucrurile din punctul de vedere al unirii si dansului dintre feminin si masculin, nu mai conteza cine e casatorit cu cine, sau daca are copii sau nu sau daca cuplul "oficial" se iubeeste romantic sau nu.

Se pot implini reciproc cei doi parteneri? Ce cauta fiecare in celalalt?  Se spune ca partenerul este oglinda perfecta si cea mai profunda a celuilalt. Care e momentul in care pot spune ca se cunosc cu adevarat partenerii? Stie cineva vreodata ce este in mintea celuilalt? 
E necesara intrebarea “Cine sunt EU” inainte de a sti “Cine esti TU”. Pentru ca Tu esti doar un aspect al meu. 

Problema cuplurilor este de fapt problema societatii, a culturii ei, care la randul ei deriva din nivelul de dezvoltare spirituala a indivizilor, pentru ca atat "el" cat si "ea", sunt educati in spiritul a ceea ce a mai fost si se insista sa continue, ca si cum nimeni nu vede ca atat filosofia, cat si metoda sunt gresite, prin faptul ca au fost verificate si nu au dat rezultate. Primele licariri de schimbare ar putea fi: indoiala asupra a ceea ce a existat pana acum, intr-o negate totala, urmata de un curaj spre ceva nou, care desi "intunecat" (necunoscut), este singurul care contine potentialul aducator de lumina.

In ceea ce priveste cuplurile, OSHO propunea ca solutie o rasturnare de principiu "economic": din "sa obtin cat mai mult", in "sa dau cat mai mult". Tipul de cuplu care se regaseste in proportii triste in societatea noastra este compus din 2 "cersetori", dintre care fiecare crede despre celalalt ca e "imparat" si devine frustrat cand constata ca si celalalt e un "cersetor" care nu are nimic de dat. Paradigma abundentei infinite a lumii si a universului, ar rezolva foarte rapid aceasta problema de perceptie intre parteneri. Nu mai vii de pe pozitia de a lua si a baga in traista cat incape din cauza ca nu ai, ci vii de pe taramul in care iubirea este infinita.

Ai atat de multa iubire incat da pe-afara si ai chiar o nevoie primara de a o impartasi in stanga si-n dreapta. Pentru a te "conecta" la aceasta sursa infinita de iubire si bunastare, e de ajuns doar sa ii constientizezi existenta si sa iti traiesti viata avand acest lucru in minte si in suflet.

"Cine sunt eu?" e un subiect provocator si "periculos" pentru neinitiati (pentru egoul nepotolit). E o intrebare pe care nu multa lume are curaj sa si-o puna, iar cel mai bun raspuns l-a dat Iisus: "Eu sunt cel ce sunt!". Osho a zis: "Eu sunt eu insumi!" Maestrii zen spun: "Eu doar stau singur aici cu mine, si totul e perfect!" Eckhart Tolle spune: "Numele tau e doar o eticheta care ti-a fost data la nastere. E titlul dosarului personalitatii tale, cu toata istoria vietii tale. Dar tu nu esti numele tau. Atunci cine e de fapt “Insumi"? "
Shakespeare spune “neaga-ti tatal si refuza-ti numele’ (referindu-se la obarsia neamului), ‘tu esti tu insuti, nu esti un Montague’  si ‘thou name is but a name’ (numele tau e doar un nume).

Numele e doar o categorie care-i restrange limitele sinelui. Strapunge zidul numelui si descopera-te pe tine – si arata-te lumii cine esti cu adevarat. 
Abordarea lui "Cine sunt eu?" trebuie sa inceapa dupa ce s-a renuntat la conceptul psihologic-mental de persoana. Si poate ca etapa aceasta este esentiala in definirea unui cuplu in adevaratul sens (spiritual si energetic) al cuvantului. Cei doi devin parteneri cu adevarat doar cand fiecare renunta la sinele sau bine delimitat si se confunda cu celalalt, doar cand se ofera si si se contopesc in simturi si spirit, atunci devin Unul. Aceasta este esenta lui Unu: transcenderea conceptului de persoana, de individ aparte, prin identificarea cu celalalt, si in ultima instanta cu tot ceea ce exista.

Astfel problematica relatiilor dintre barbat si femeie trebuie sa includa nivelul absolut, singular, al constiintei, pentru ca motivul pentru care ne-am desprins din Tot, doar pentru a ne intoarce in Tot, a fost pentru a invata sa ne iubim

 

{jcomments on}

09 Dec
Publicat în Despre unime

Kuan Yin - Zeita Milei

MASTERLADYQUANYINSe zice despre Kuan Yin ca era atat de preocupata de soarta umanitatii, incat atunci cand a primit iluminarea, ea a ales sa ramana in forma umana mai degraba decat sa o transceada ca energie pura. Si astfel va ramane pana ce fiecare fiinta va obtine iluminarea. Numele ei se traduce ca “cea care aude lumea care plange”; Kuan Yin isi avea salasul in insula paradisiaca P'u T'o Shan, raspunzand fiecarei rugaciuni adresate ei. Simpla rostire a numelui ei in rugaciune se spunea ca asigura salvarea de la orice agresiune fizica sau spirituala. Mai mult decat atat, adoratorii ei devotati ii respectau dovezile de mila si pace, abtinandu-se de la carne si traind in intregime fara violenta fata de alte fiinte. 
Cateodata se spune ca Kuan Yin a trait pe pamant sub numele Miao Shan, o tanara femeie de o virtute neegalata. Desi tatal ei dorea sa o marite, Miao Shan a decis sa se retraga intr-o manastire care, contrar asteptarilor ei, era un cuib de vicii.  Tatal ei, auzind de prezenta ei la manastire si imaginandu-si ce era mai rau, i-a dat foc manastirii din temelii. Un curcubeu a urcat-o pe tanara in cer, unde moartea ei nevinovata i-a adus transmutarea in lumea divina. 
Pe de alta parte, uneori circula legenda conform careia zeita (bodhisattva) s-ar fi “nascut” direct din lumina ochiului lui Amitabha Buddha. Deorece aceeasi legenda se povesteste si despre zeul (masculin) indian Avalokita, unii invatati au ajuns la concluzia ca Kuan Yin reprezinta o fuziune intre acea figura compasionala si miloasa cu cea a Zeitei tibetane a stelelor, Tara. 
In oricare din variante, figura feminina a zeitei Kuan Yin a constituit, timp de secole, simbolul principal al compasiunii umane in Orient. Statuile ei o infatiseaza in vesminte fluide, vaporoase, si adesea cu coliere de aur la gat, insotita de fata-dragon Lung-Nu si de baiatul Shan Ts’ai. Adesea ea tine in mana ramuri de salcie sau bijuterii; ea face gesturi simbolice de generozitate si alunga teama si greutatile. De obicei considerata o zeita fecioara, ea este din cand in cand mentionata in cultura chineza ca un simbol al iubirii fizice, care poate fi intr-adevar o expresie a iubirii si compasiunii, asa cum indeamna Kuan Yin. Ea apare de asemenea ca un gardian al templelor, cu o mie de brate sau o mie de ochi, intotdeauna alerta si in garda. Asemenea statui au fost concepute ca ghizi pentru meditatie, dar cea mai eficienta meditatie era repetarea constanta a numelui lui Kuan Yin. Reamintirea interioara continua a pacii si generozitatii aduse de Kuan Yin aduc aceste aspecte si in toate aspectele vietii credinciosilor ei. 
Kuan Yin este una dintre zeitatile cel mai mult iubite si slavite din traditia buddhista. Cunoscuta si sub numele de Kwan Yin,  Quan Yin, Quan'Am (Vietnam), Kannon (Japonia) si Kanin (Bali), ea este intruchiparea iubirii pline de compasiune si bunatate. Ea este izvorul Compasiunii, ea aude plansul tuturor fiintelor, avand o puternica similaritate cu figura Fecioarei Maria din cadrul crestinismului, mama lui Iisus, sau cu zeita tibetana Tara. 
In multe imagini ea este infatisata purtand perlele iluminarii. Adesea Kuan Yin este infatisata turnand un suvoi de apa vindecatoare, “Apa Vietii”, dintr-un mic vas. Prin intermediul acestei ape, toti credinciosii si toate fapturile vii sunt binecuvantate cu pace fizica si spirituala. Ea tine in mana un snop de orez parguit sau un vas cu boabe de orez, ca un simbol al fertilitatii si durabilitatii. Dragonul, un simbol antic al inaltei spiritualitati, intelepciunii, puterii si al puterii divine a transformarii, este un motiv decorativ intalnit adesea in combinatie cu Zeita Milei. 
Cateodata Kuan Yin este infatisata ca o figura cu multe brate, fie tinand in fiecare mana un alt simbol cosmic, fie exprimand o pozitie rituala specifica (o mudra). Aceasta o caracterizeaza pe zeita ca sursa si hrana pentru tot ceea ce exista. Mainile ei impreunate adesea formeaza Yoni Mudra, simbolizand uterul ca usa prin care se intra in aceasta lume prin principiul universal feminin. 
Kuan Yin, ca o adevarata iluminata sau o Bodhisattva, a jurat sa ramana pe taramurile pamantesti si sa nu acceada in taramurile raiului pana ce toate celelalte fiinte isi vor fi completat propria iluminare, devenind astfel eliberate de ciclul plin de durere al nasterii, mortii si renasterii. 
Exista numeroase legende care amintesc miracolele pe care Kuan Yin le face pentru cei care ii cheama numele. Precum Artemis, ea este o zeita fecioara care protejeaza femeile, le ofera o viata religioasa ca alternativa la casatorie, si le ofera copii celor ce si-i doresc. 
Zeita Milei este unica in cadrul ierarhiei ceresti prin aceea ca este atat de libera de orice mandrie sau razbunare, incat ramane reticenta in a-i pedepsi chiar si pe cei carora le-ar fi utila o lectie mai dura.  Indivizi care ar fi putut fi condamnati la penitenta teribila in alte sisteme, pot obtine renastere si reinnoire, pur si simplu invocandu-i Gratia cu sinceritate absoluta si totala.  Se spune ca, chiar si pentru cel ce e deja ingenuncheat sub sabia calaului deja ridicata deasupra capului sau, o singura strigare din inima catre Bodhisattva Kuan Yin va face ca lama sabiei sa cada sfaramata pe pamant. 
Multele istorii si povesti infatisand-o pe zeita par sa confirme ideea unei fiinte iluminate care intruchipeaza atributele unei compasiuni iubitoare, atotocuprinzatoare si neclintite, care este accesibila tuturor. Kuan Yin ne sfatuieste prin actiunile ei sa cultivam in noi acele calitati rafinate speciale, despre care se spune ca toate fiintele le poseda in mod natural, intr-o forma mai mult sau mai putin elementara. 
Contemplarea Zeitei Milei presupune foarte putina dogma sau ritual specific, sau chiar deloc. Simplitatea acestei fiinte blande si ale cerintelor ei, tinde sa-i conduca pe credinciosii ei spre a deveni ei insisi din ce in ce mai plini de compasiune si mai iubitori. Un adanc simt al serviciului in slujba binelui celorlalti urmeaza in mod natural dupa orice semn de devotiune adus zeitei.

 

 

Sursa: http://mosangels.ning.com/

 

 

{jcomments on}

04 Mai
Publicat în Ganduri

Religia mea e iubirea

teodosiuelena2Poate ar trebui sa fiu arsa pe rug pentru gandurile mele.

Nu simt ca apartin unei religii, toate-mi sunt egale, reci si impersonale.

Il gasesc pe Dumnezeu in iubire, in zborul neobosit al fiintei mele catre alte fiinte, in primavara care mi-a cotropit sufletul ca in fiecare an.

Aseara am simtit dupa ploaie mirosul ierbii proaspete si m-am gandit “Doamne, cat iubesc asta!”, am ridicat ochii spre cer si am vazut norii calatorind liberi pe cerul atat de albastru si m-am gandit “Doamne, cat de liberi suntem de fapt!”, am descoperit soarele ca un glob de foc coborand la capatul Pamantului si am simtit tristete gandind :”Doamne, de ce nu admir spectacolul asta maret in fiecare zi? Ce te poate umple mai mult de caldura?”

Am intalnit un copil in parc, o fetita cu rochie inflorata si am simtit ca as strange-o in brate si toata dragostea din lume m-ar strafulgera intr-o singura imbratisare.

Am urmarit cum fiul meu devine om mare si m-am intrebat daca nu cumva am fost partasa la cel mai mare miracol, pastrandu-l in pantecul meu de cand era o celula si urmarindu-l zi de zi cum invata sa traiasca.

L-am gasit pe Dumnezeu in aceasta existenta, cand m-am indragostit iar si iar si cand am iubit cu toata puterea mea si cand suferinta si tristetea si melancolia au pus stapanire pe mine, dulce durere care mi-a amintit ca desi suntem un fir de praf, avem ascunse in noi furtuni.

M-a intrebat copilul meu, uluit, daca murim si a trebui sa-i raspund: Da, dar asta nu conteaza. Farama de viata din noi bate in inima copacilor, tristetea noastra traieste in unduirea crengilor, soaptele in fosnetul frunzisului, viselele noastre sunt norii albi, pasarile brazdand cerul, amintirea noastra o pastreaza marea in fiecare val....Nu te teme, dragul meu, nu murim cu adevarat, ne nastem inca o data si inca o data ca sa imvatam sa iubim”.

Ma inchin IUBIRII care ma duce catre Tine, Doamne.

08 Feb
Publicat în Ganduri

Acceptarea Umbrei

poartafrumoasaAcceptarea Umbrei este poarta catre Dragoste.
“Umbra este partea care nu ne place din noi: frica, lacomie, furie , razbunator, rautacios ,egoist, manipulator, lenes, dominator, ostil,urat,fara valoare, meschin, carcotas, slab, care critica, afectat, ascuns..etc.. Toti le avem, deoarece la nivel de AND noi interactionam. AND-ul este multidimensional..  Ne este frica sa acceptam ceea ce nu ne place deoarece familia si societatea ne-a invatat asta.

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi