Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Mesaje de la Dumnezeu
01 Iun

Mesaje de la Dumnezeu

Eu, Dumnezeu, „nu vreau să vă închinaţi mie! Eu nu am nevoie de ascultarea voastră şi nu e necesar ca voi să mă slujiţi!  Eu nu cer nimic!”
„Cea mai mare învăţătură a lui Christos nu a fost că voi veţi avea viaţă veşnică, ci că o aveţi; nu că voi veţi avea frăţie într-un Dumnezeu, ci că o aveţi; nu că veţi avea orice voi cereţi, ci că aveţi! Tot ceea ce se cere este ca voi să ştiţi aceasta. Pentru că voi sunteţi creatorul realităţii şi viaţa nu poate să vă apară altfel decât în modul în care voi gândiţi că va apărea.
Voi gândiţi şi astfel o faceţi să existe. Acesta este primul pas în cadrul creaţiei. Dumnezeu Tatăl este gând. Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor. Gândul este energie pură. Orice gând pe care-l ai, l-ai avut vreodată şi-l vei avea vreodată este creator. Energia gândului tău nu moare niciodată. Niciodată! El îţi părăseşte fiinţa şi se îndreptă cu capul înainte în Univers, extinzându-se pentru totdeauna. Un gând este pentru totdeauna! Toate gândurile coagulează; toate gândurile întâlnesc alte gânduri, se întretaie într-un labirint incredibil de energie, formând un model în veşnică schimbare de o inexprimabilă frumuseţe şi de o inimaginabilă complexitate.
Emoţia este energie în mişcare. Când mişti energia, creezi efectul. Dacă mişti suficientă energie, creezi materia. Materia este energie conglomerată. Mişcată. Bruscată – şi apoi pusă la un loc. Dacă mânuieşti energia într-un anumit fel, suficient de mult timp, obţii materie. Orice maestru înţelege această lege. Este alchimia Universului. Este secretul a tot ceea ce înseamnă viaţă. Energiile atrag energii asemănătoare, formând „bulgări” de energie de acelaşi fel. Când un număr de „bulgări” similari se întretaie unul cu altul – se izbesc unul de altul – ei se lipesc unul de altul. E nevoie de o cantitate incomensurabil de uriaşa de energie similară „care se lipeşte una de alta” pentru a forma materia. Dar materia vrea să se formeze din energie pură. De fapt, acesta este singurul mod în care ea se poate forma. Odată ce energia devine materie, ea rămâne materie pentru o vreme îndelungată – doar dacă construcţia ei nu este sfărâmată de o formă de energie opusă sau diferită. Această energie diferită, acţionând asupra materiei, o dezmembrează, eliberând energia primordială din care a fost compusă.
….
Se spune că dacă nu-l vezi pe Dumnezeu în ceea ce este, în totul şi în toate, piezi esenţialul. Acesta este un mare adevăr.
Dumnezeu este şi în tristeţe, şi în râs, în amărăciune şi în bucurie. Există un scop divin în spatele a tot ceea ce se află, o prezenţă divină în totul. Dumnezeu este şi ce e sus, şi ce e jos; este şi ce e fierbinte, şi ce e rece. Şi stânga, şi dreapta. Şi respectuos, şi lipsit de respect! Totul este viaţă şi viaţa este darul suprem. Nimic nu există – nimic! – fără un motiv înţeles şi aprobat de Dumnezeu. Nu poţi să creezi un lucru – nici un gând, nici un obiect, nici un eveniment, nici o experienţă de vreun fel care să fie în afara planului lui Dumnezeu. Totul este o parte din ceea ce există.


Dacă păcatul ar exista, el ar fi acesta: să îţi dai voie să devii ceea ce eşti datorită experienţei altora. Tu te-ai creat pe tine însuţi din experienţa altora. Acesta este „păcatul” pe care I-aţi comis voi. Voi, toţi! Voi nu acceptaţi propria voastră experienţă, voi acceptaţi experienţa altora ca pe o scriptură şi, apoi, când întâlniţi pentru prima dată adevărata experienţă, voi extindeţi ceea ce credeţi că ştiţi deja asupra acestei noi experienţe.
Dacă nu aţi proceda aşa, aţi putea avea o experienţă complet diferită – una care v-ar putea dovedi că sursa este greşita. În majoritatea cazurilor, voi nu vreţi să dovediţi că părinţii voştri, şcoala, religiile, tradiţiile, scrierile voastre sfinte greşesc – aşa că vă negaţi propria experienţă în favoarea a ceea ce vi s-a spus să gândiţi. Astfel, veţi trăi experienţa lucrului de care vă temeţi foarte tare.


In împărăţia în care voi trăiţi pe plan fizic există numai două aspecte ale existenţei: frica şi iubirea.
Gândurile care-şi au rădăcina în frică vor produce un gen de manifestare pe plan fizic. Gândurile care-şi au rădăcina în dragoste vor produce alt fel de manifestare. Maeştrii care au umblat pe Pământ sunt cei care au descoperit secretul lumii relative şi au refuzat să-i admită realitatea. Pe scurt, maeştrii sunt cei care au ales doar Iubirea. În fiecare clipă. În fiecare moment. În fiecare situaţie!


Gestul lui Adam şi al Evei nu a fost păcatul originar, ci, în realitate, binecuvântarea iniţială. Ar trebui să le mulţumiţi din fundul sufletului pentru că, fiind primii care au făcut alegerea „greşită”, Adam şi Eva au dat posibilitatea de a se face o alegere. În mitologia voastră, aţi făcut-o pe Eva să fie „cea rea” – ispititoarea care a mâncat fructul cunoaşterii binelui şi răului – şi l-a servit şi pe Adam. Scenariul mitologic v-a permis să faceţi de atunci încoace din femeie motivul „căderii” bărbatului, având ca rezultat o întreagă reţea de realităţi deformate, ca să nu mai vorbim despre puncte de vedere distorsionate şi confuzii legate de sex. (Cum puteţi să vă simţiţi atât de bine, când e vorba de ceva atât de „rău”?!) Lucrurile de care vă este cel mai mare frică vă infestează ca o molimă. Frica le va atrage către voi ca un magnet.
Toate scrierile voastre sfinte, pe care le-aţi creat în toate tradiţiile şi metodele de convingere religioasă, conţin ordinul clar: să nu vă fie frică! Crezi că este din întâmplare? Legile sunt foarte simple: gândul este creator. Frica atrage forţe asemănătoare ei. Iubirea este unicul lucru care contează.


Sentimentul de dragoste reprezintă trăirea de către voi a experienţei lui Dumnezeu. În Adevărul cel mai înalt, Iubirea este singurul lucru care există, care a existat şi care va exista vreodată. Când treci în Absolut, treci în Iubire!
Am stabilit legi în Univers care vă dau vouă posibilitatea să aveţi – să creaţi – exact ceea ce alegeţi. Aceste legi nu pot fi încălcate şi nici nu pot fi ignorate. Voi urmaţi aceste legi chiar acum, în timp ce citiţi; nu puteţi să acţionaţi în afara lor.
Sunteţi într-o relaţie de parteneriat cu Dumnezeu: noi avem un contract etern! Promisiunea mea este ca întotdeauna să vă dau ceea ce voi cereţi. Promisiunea voastră este să cereţi.


Voi sunteţi fiinţe formate din trei părţi: corp, minte şi spirit.
Ceea ce voi sunteţi, Eu Sunt. Eu mă manifest ca trei-în-unul.
Unii teologi au numit aceasta Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Psihiatrii voştri au recunoscut acest triumvirat şi l-au numit: conştient, subconştient şi supraconştient. Filosofii voştri l-au numit: id, ego şi supraego. Ştiinţa numeşte aceasta: energie, materie şi antimaterie. Poeţii vorbesc despre: minte, inimă şi suflet. Gânditorii New Age se referă la: corp minte şi spirit.
Sufletul tău (spiritul tau, subconştientul etc.) este suma totală a fiecărui sentiment pe care l-ai avut (creat) vreodată. Când tu reasamblezi toate părţile din tine, îţi vei fi re-amintit Cine Eşti Tu cu Adevărat. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta. Procesul de creaţie începe cu gândul. Gândul este primul nivel de creaţie. Apoi urmează cuvântul. Tot ceea ce spui este un gând exprimat. El este creator şi emite în Univers energie creatoare. Cuvintele sunt mai dinamice, mai creatoare decât gândul, deoarece cuvintele sunt la un nivel diferit de vibraţii faţă de gând. Ele modifică (afectează) Universul cu un impact mai mare. Cuvintele sunt al doilea nivel de creaţie. Apoi urmează acţiunea. Acţiunile sunt cuvinte în mişcare. Cuvintele sunt gânduri exprimate. Gândurile sunt idei formate. Ideile sunt energii puse la un loc. Energiile sunt forţe eliberate. Forţele sunt elemente existente. Elementele sunt particule din Dumnezeu, părţi din Totul, materia primă a orice. Începutul este Dumnezeu. Sfârşitul este acţiunea. Acţiunea este Dumnezeu care creează – sau Dumnezeu trăit ca experienţă. Tu crezi despre tine însuţi că nu eşti destul de bun, nu eşti destul de minunat, nu eşti destul de lipsit de păcate ca să fii o parte din Dumnezeu, partener cu Dumnezeu! Atât de mult timp ai negat cine eşti încât ai uitat Cine Eşti! Vrei ca, într-adevăr, viaţa ta „să pornească”? Atunci schimbă-ţi ideea despre ea şi despre tine! Gândeşte, vorbeşte şi acţionează ca Dumnezeul Care Eşti! Primul pas este să înveţi să-ţi monitorizezi gândurile; să gândeşti la ceea ce te gândeşti în clipa aceea. Disciplinează-ţi mintea ca să se fixeze numai pe gândul creator originar. Când gândurile tale sunt clare şi stabile, începe să le consideri ca adevăruri. Rosteşte-le cu voce tare!


Foloseşte comanda importantă care dă drumul forţei creatoare: EU SUNT! Formulează către ceilalţi construcţii conţinând Eu Sunt (urmate numai de afirmatii pozitive, nu negative!).
„EU SUNT” este cea mai puternică afirmaţie creatoare din Univers.
Universul nu cunoaşte nici un alt mod de a acţiona. Nu cunoaşte nici un alt drum pe care s-o apuce. Universul răspunde la „EU SUNT” aşa cum o face duhul din sticlă.
Acesta este un apel pe care ţi-l fac ca să încetezi să mai trăieşti inconştient. Este o provocare pe care ţi-a aruncat-o sufletul tău încă de la începutul timpurilor. Frustrarea şi neliniştea provin din faptul că nu dai ascultare sufletului. Prima ta natură este să iubeşti necondiţionat. A doua ta natură este să alegi să-ţi exprimi prima ta natură, IUBIREA neconditionată, în mod conştient.


Deci vrei ca viaţa ta „să pornească”? Începe imediat prin a-ţi imagina cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune ce nu sunt în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele. Când ai un gând care nu se potriveşte cu viziunea ta cea mai înaltă, transformă-l într-un gând nou, atunci şi pe loc. Când spui un lucru care nu se potriveşte cu cea mai măreaţă idee a ta, notează-ţi să nu mai rosteşti aşa ceva niciodată. Când faci ceva care nu se potriveşte cu cea mai bună intenţie a ta, hotărăşte că ai făcut acest lucru pentru ultima dată. Şi îndreaptă, dacă poţi, răul făcut.
Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegi despre univers este ca nici o situaţie nu este „bună” sau „rea”. Ea, pur şi simplu, ESTE! Aşa că nu mai judeca! Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştii este că toate situaţiile sunt temporare. Nimic nu rămâne la fel, nimic nu e static. Dar depinde de tine în ce fel se schimbă ceva.


Sufletul vrea să se simtă pe sine însuşi şi astfel să se cunoască pe sine în cadrul propriei sale experienţe. Cel mai înalt sentiment este experienţa unirii cu Tot Ceea Ce Este. Aceasta este marea întoarcere la Adevărul după care tânjeşte sufletul/spiritul tău. Acesta este sentimentul de dragoste perfectă. Iubirea perfectă este pentru sentiment ceea ce albul perfect este pentru culoare. Mulţi cred că albul este absenţa culorii. Nu este aşa! El include toate culorile. Albul înseamnă toate culorile care există, combinate. Tot aşa, dragostea nu este absenţa unei emoţii (ură, mânie, desfrâu, gelozie, avariţie), ci însumarea tuturor sentimentelor. Ea este suma totală. Totul adunat la un loc. Totul!
Astfel, pentru ca sufletul să trăiască experienţa iubirii perfecte, el trebuie să trăiască experienţa fiecărui sentiment uman. Vezi tu, sufletul tău caută sentimentul cel mai înalt. El caută să trăiască experienţa: să fie dragoste perfectă. El este dragoste perfectă şi o ştie. Totuşi, el doreşte să facă mai mult decât să o ştie. El doreşte să fie astfel în cadrul experienţei sale. Scopul sufletului uman este să trăiască experienţa a tot ceea ce există, astfel încât el să poată fi tot ceea ce exista. Acest întreg proces este o mişcare masivă către conştienţă.  
Dar adevăr vă spun Eu vouă: este mult mai dificil să negi pe Cine Eşti, decât să-l accepţi.
 
Voi sunteţi bunătate, şi milă, şi compasiune, şi înţelegere!
Voi sunteţi pace, şi bucurie, şi lumină!
Voi sunteţi iertare, şi răbdare, putere şi curaj, cel care ajută la nevoie, cel care mângâie în timpuri de restrişte, cel care vindecă pe cei răniţi, un învăţător în vremuri de confuzie!
Voi sunteţi cea mai profundă înţelepciune şi cel mai înalt adevăr; cea mai măreaţă pace şi cea mai grandioasă dragoste!
Voi sunteţi toate acestea! In anumite momente ale vieţii voastre, v-aţi cunoscut pe voi înşivă ca fiind toate acestea!
Alege, acum, să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind întotdeauna toate acestea!
Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti….. Desigur că încerci să fii Dumnezeu! Ce altceva credeai că urmăreşti?”

Sursa : “ Conversatii cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch

Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru
22 Ian
Publicat în Perspective

Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru

Mesajul de bază al prezentului text este acela că Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru. Iar asta nu este o metaforă. Ci lucrurile se cer luate aici și interpretate exact în sensul în care sunt scrise și citite.

De exemplu, numele oferit la naștere autorului acestui text a fost Cosmin-Constantin Cîmpanu. Atât prin Cosmin, cât și prin Constantin, dar și prin Cîmpanu se face referire la același lucru. Există mulți români care au minim două nume pe lângă cel de familie. Alții au chiar trei. Prin Spania și America de Sud e prăpăd cu numărul de nume  :). Ideea care se transmite și se recomandă a fi acceptată și conștientizată e că același lucru poate avea mai multe nume. De exemplu la clanță se mai spune ivăr, încuietoare, zimpirig, clampă, clenci, clențaică, rătez, șnală, verver. Toate aceste denumiri, fac referire la fix același lucru, chiar dacă sunt denumiri diferite.

Exact la fel, Dumnezeu este un câmp de energie. Iar la acel câmp de energie se face referire prin cuvintele: Adevăr, Lumină, Conștiință, Iubire. Vorbim de fix același câmp. Dumnezeu nu este prin urmare o entitate care se află undeva „acolo” și cu care un tu de „aici” relaționează. Nu. Dumnezeu este în primul rând în tine. Iar tu, în mod esențial și fundamental ești Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea. Sunt cuvinte diferite care indică înspre aceeași energie, înspre același câmp. Există un singur câmp care animă toate formele. Iar acel singur câmp este Divinul. Trupul fizic experimentat este animat de același câmp care animă și trupul fizic experimentat de pisică și corpul mușcatei din geam, dar și forma firului de iarbă. Unde este Viață, este Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea, prin urmare este Dumnezeu.

Noi suntem obișnuiți să vedem Viața drept ceva exterior nouă care mișcă. Adevărul tindem să îl vedem ca fiind o concluzie verificabilă prin intermediul minții. Fiindcă ideea de adevăr este de cele mai multe ori asociată cu a spune adevărul sau a spune o minciună. Lumina tinde să fie percepută drept ceva destul de abstract și ciudat. Conștiința tinde să fie confundată cu ideea de a fi conștient sau inconștient de un anumit aspect observabil. Iar iubirea tinde să fie văzută asemeni unui atașament, troc, îți dau ca să îmi dai, „te iubesc dacă” și „nu pot fără tine”. Toate aceste bolmojeli le-a construit mintea. Iar cu cât va interveni deschiderea spre o transcendere a minții, cu atât toate aceste percepții false vor fi eliberate făcând loc Adevărului, deci făcând loc de fapt lui Dumnezeu. Fiindcă de fapt Dumnezeu este Viața însăși, Adevărul însuși, Lumina însăși, Conștiința însăși și Iubirea însăși. Este câmpul puternic care susține întreaga Existență sub toate aspectele sale.

Acest câmp conține de fapt toate formele animate. Adevărul poate fi asemuit mai degrabă curentului electric și nu limbajului. Dacă niște curent electric trece printr-un fir, atunci spunem că este prezent. Dacă nu trece curent electric prin fir, spunem despre curent că lipsește. Faptul că adevărul lipsește a fost numit falsitate. Dar falsitatea nu este ceva. Este un non-ceva. Viața este exact același câmp. Și de aceea este veșnică. Fiindcă atunci când Viața se desprinde de o formă, nu înseamnă că Viața nu mai este. Ci înseamnă doar că forma nu mai este animată. Conștiința este Viața. Iubirea nu este cumva o calitate sau un atribut. Ci este chiar acel câmp care este tot una cu Viața și Divinul. Toate acestea sunt doar denumiri care fac referire înspre același câmp de energie.

Este știut faptul că mintea va tinde să refuze acest adevăr. Fiindcă imaginile vechi întreținute spun altceva. Nu e nici problemă. Nu te lupta cu rezistența. Permite-i rezistenței să fie experimentată însă fii deschis. Capacitatea de acceptare și recunoaștere a Adevărului și Divinului ține numai și numai de cât de dispus ești să te deschizi. Ține minte însă că ești în siguranță. Dumnezeu este în tine și peste tot în jur. Fiindcă tu ești chiar Divinul, Viața, Conștiința, Adevărul, Lumina și Iubirea. Fiindcă toate acestea nu sunt decât etichete care indică înspre același câmp.

 

~de Cosmin Constantin Cîmpanu

Pași spre trezirea spirituală
10 Dec
Publicat în Perspective

Pași spre trezirea spirituală

Astăzi este clar pentru aproape orice căutător spiritual că trăim în epoca trezirii spirituale. Cu toate acestea, ceea ce înseamnă trezirea spirituală este o interpretare greșită. Majoritatea oamenilor cred că trezirea și iluminarea sunt același lucru. Este un eveniment unic, se întâmplă o dată și gata! Din contră, adevărul este că iluminarea este un proces care înseamnă o serie de treziri. Haideți să vedem care sunt cele mai importante trei puncte de cotitură în timpul trezirii.

Trezirea din identificare

   Fiecare moment al vieții noastre se încadrează în povestea personală cu propriul Sine în prim plan. Viața noastră poate fi interpretată doar din prisma acestei istorii. Motivul pentru care noi ne identificăm cu această poveste este identificarea cu vocea Egoului, povestitorul acestei istorii, identificarea fiind atât de puternică și intimă încât aceasta devine fundația întregii vieți. Ce înseamnă această identificare?

Înseamnă că ne identificăm cu o formă (de exemplu numele nostru) care la origine nu ne-a aparținut (ne naștem fără un nume), însă prin procesul de identificare cu această formă, aceasta a devenit o parte a existenței noastre. La o inspecție atentă a istoriei personale vom afla că povestea noastră este fabricată din experiențe și gânduri. Gânduri care explică experiențele pe care le avem, gânduri pe care le credem și cu care suntem identificați, gânduri care ne vor oferi fundația existenței sinelui propriu.

Istoria noastră personală ne ține sub o vrajă, într-o stare hipnotică în catre toată atenția noastră este îndreptată către acea voce interioară și a poveștii pe care aceasta o spune. În acest fel renunțăm la vigilență, lumea trece pe lângă noi, pentru că noi nu ne concentrăm decât pe elementele care vin să confirme propria istorie personală.

De aceea ne pierdem contactul cu dimensiunile mai profunde ale vieții. Dimensiunile mai profunde ale vieții sunt prezente în viața noastră, însă noi pierdem contactul cu ele din cauza lipsei de vigilență. Întrebarea ce se poate naște în noi este dacă noi chiar suntem identici cu istoria noastră personală, sau poate că suntem mai mult decât aceasta?

Fiecare are o suspiciune vagă a faptului că istoria persoanlă nu reflectă realitatea, că suntem de fapt, un nivel mai profund decât acesta. Atunci când totul este aparent în regulă în povestea noastră personală, ne împlinim țelurile, suntem fericiți, iar suspiciunea vagă se disipează complet în interiorul nostru, iar identificarea noastră cu istoria personală devine și mai puternică.

Există, totuși, momente în viața noastră, când nimic nu pare să meargă, și de aceea suntem nefericiți și suferim. Suspiciunea se întărește în interiorul nostru atunci când avem tendința să credem că suntem mai mult decât mulțimea de gânduri ce constituie propria istorie personală.

Realizăm că suntem mai mult decât niște gânduri. Dacă devenim conștienți și alerți de propria istorie personală pe care ne-o tot spunem nouă înșine, avem șansa să ne trezim din vraja hipnotică a acesteia. Acesta este prima piatră de hotar în procesul trezirii.

Trezirea din Ego

       Atunci când Conștiința se identifică cu o formă, apare Egoul. Ego înseamnă mereu un fel de identificare, o auto-determinare (sunt un bărbat, sunt un tată, sunt un englez, sunt un creștin). Egoul, de aceea, se bazează pe identificarea noastră cu lucrurile care sunt importante pentru Ego. Egoul este figura centrală în istoria noastră personală, bazată pe trecut și pe proiecția în viitor.

Componentele egoului sunt gândurile, emoțiile, amintirile (cu care persoana se identifică sub forma ”povestea mea”), roluri inconștiente fixe și identificări colective (naționalitate, religie etc.). Majoritatea oamenilor se identifică complet cu aceste componente ale egoului, pentru ei neexistând un sine ”în afara” acestora. Identificarea egoului cu obiecte (obiect, propriul corp, modul de gândire) crează legătura individuală cu diverse lucruri.

Egoul (în consecință persoana inconștient spirituală) experimentează existanța sa (a ei/ a lui) prin posesia diverselor obiecte. Satisfacția oferită de senzația de posesiune este, totuși, scurtă, astfel încât individul de obicei continuă căutarea de noi obiecte. Aceasta este o motivație puternică din spatele activității individului, o cerință psihologică de a obține mai mult, senzație inconștientă de ”nu încă destul”, iar această senzație se traduce prin a vrea mai mult.

Dorința aceasta este o forță și mai puternică pentru ego, decât dorința de a poseda. Sentimentele neplăcute, nepăsarea, plictiseala, stresul și insatisfacția sunt toate în mare produsele dorinței nesatisfăcute de mai mult.

Gânduri precum ”este al meu/a mea”, ”am nevoie de asta”, ”nu este suficient” aparțin structurii egoului. Conținutul egoului se schimbă în timp, este înlocuit cu noi lucruri. Niciun conținut nu este, totuși, capabil să satisfacă permanent egoul atâta timp cât structura egoului rămâne la locul ei. Individul continuă să caute ceva diferit, ceva ce promite o satisfacție mai mare, în acest fel întărind senzația sinelui sub formă de individ.

Egoul are tendința de a eleva formele (inclusiv forma sa) către eternitate, ceea ce este imposibil. Intenția egoului va fi sursa tuturor suferințelor, pentru că lumea formelor se va prăbuși ca un castel de nisip după un timp, până când moartea va șterge orice urmă de formă: corpul său. A venit fără nimic din Nimic și astfel se va întoarce acasă. Singura comoară pe care o poate lua este luciditatea, însă egoul consideră că aceasta nu are nicio valoare în lumea formelor, pentru că nu întărește puterea egoului.

Egoul nu este rău, este pur și simplu inconștient. Egoul este cel mai profund vis al Conștiinței. Dacă un individ poate să observe și să vadă funcționarea egoului, el sau ea va fi capabil/a să o transceadă. În acest caz, individul care a căutat o percepție mai ”completă” a sinelui va recunoaște că ea a fost mereu acolo, însă funcționarea egoului – identificarea cu obiecte și gânduri – a împins-o în fundal. Unul dintre modurile de transcendere a egoului este să nu reacționezi cu toată ființa la caleidoscopul mereu în mișcare al gândurilor și al emoțiilor, ci să te concentrezi pe conștiința vigilentă din fundal.

Pentru majoritatea oamenilor, termenul ”conștient” se identifică cu egoul condiționat social. La un mare număr de persoane această identificare este atât de puternică încât aceștia sunt inconștienți de faptul că viața lor este guvernată de o minte condiționată social. Cei care reușesc să treacă dincolo de identificarea cu mintea reunosc starea de condiționare socială și sunt capabili să lase deoparte condiționarea socială. O asemenea persoană nu se identifică cu mintea, ci, din ce în ce mai mult, cu Conștiința.

Vigilența va controla, de aceea, mintea, din ce în ce mai mult și se va manifesta prin intermediul minții liniștite. Atunci când identificarea cu o formă se oprește, un nou spațiu este generat între noi și formă, fiind capabili să vedem și să recunoaștem că nu suntem identici cu acea formă. Odată cu dizolvarea identificării, egoul dispare. Aceasta este cea de-a doua piatră de hotar majoră în procesul trezirii.

           Poarta ce ne conduce către dimensiuni și mai profunde ale Vieții este Vigilența, care apare ca rezultat al eliberării atenției noastre din starea hipnotică a ascultării proprie povești personale. Noua vigilență ne permite să învățăm despre noi înșine fără să ne identificăm cu gândurile și emoțiile. Ceea ce experimentăm în această stare nouă, alertă dincolo de gânduri și emoții este întregul existenței.

În această stare dispar toate fragmentațiile din viața noastră, recunoaștem spațiozitatea interioară a propriei existențe, fericirea și pacea interioară. Ne simțim acasă în pielea noastră și realizăm că propria conștiință vigilentă este liberă de toate soiurile de gânduri și emoții. În această stare a Conștiinței se deschide o întreagă dimensiune nouă pentru noi, arătându-ne Existența dintr-o cu totul altă perspectivă.

Unitatea din spatele controverselor este dezvăluită în fața propriilor ochi și nu mai insistăm să găsim partea însorită a vieții, pentru că suntem capabili să descoperim și frumusețea părții întunecate.Acceptăm viața așa cum este și nu facem asta sub presiune, deoarece acceptarea este rezultatul libertății noastre totale. Libertatea este, în schimb, un fruct al eliberării noastre din lumea formelor și a obiectelor. Am înțeles și am experimentat procesul trezirii.

A venit timpul să luăm frâiele propriei miinți oricând este nevoie. Atunci când nu avem nevoie de lucrările minții în mod direct, haideți să ne odihnim. Totul va fi tăcut și plin de pace în interiorul nostru. Suntem dincolo de bine și rău, suntem doar o Conștiință ce nu analizează sau judecă, ci doar contemplă. Realizăm că același suflet care contemplă trăiește în fiecare, așadar diferențele dintre ființele umane sunt doar superficiale, iar în interior suntem cu toții la fel. Experimentarea acestei unități ne va aduce extazul Vieții, bucuria perfectă a Existenței.

– Sursa : „Exteriorul reflexie a interiorului”

https://luminasufletuluitau.wordpress.com/

Întoarcerea la Unitate
28 Oct
Publicat în Despre unime

Întoarcerea la Unitate

Tot ceea ce există are un motiv. În decursul evoluției,  nu s-a întâmplat niciodată ceva care să nu constituie o parte a unui uriaș plan interconectat . Acesta este adevărul ce aparține principiului feminin – este forța ce unește toate celulele și evenimentele aparent separate din cadrul existenței și, în acest sens , reprezintă minunata îmbrățișare maternă ce ne atrage pe toți către o singură unitate. Rezonanța personală cu acest adevăr al unității noastre determină frecvența globală ce trece prin propriul ADN. Adevărul nu se schimbă , fie că îl crezi , îl negi, îl dorești sau îl manifești. Există o forță în univers care coregrafiază totul, iar ea se găsește chiar înăuntrul fiecăruia dintre noi.
Cănd te simți singur, separat, înfricoșat sau respins , nu înseamnă că ți-ai pierdut calea  - doar ți se pare astfel. Nu există nici un moment în viață care să nu fie în armonie perfectă cu întreaga creație. Nu există nici cea mai mică posibilitate de a ajunge pe cărarea greșită . Sunt doar nuanțe ale propriei biologii.
Biologia ta îți determină percepția , iar aceasta reprezintă instrumentul de măsurare a propriei frecvențe evolutive. Frecvența evolutivă se referă la starea actuală de dezvoltare a propriei conștiențe. Conștiența umană urmează o curbă evolutivă . Ea a început ca formă primitivă de instinct , avându-și rădăcina în originile noastre animale, apoi la un moment în istorie,  a făcut un salt semnificativ pe măsură ce creierul a început să evolueze , ajungând în faza curentă în care noi suntem gânditori . Am ajuns acum la apogeul gândirii și ne pregătim pentru un alt salt important  - cel într-o nouă conștiență biologică avându-și rădăcina în ganglionii din plexul solar . Pentru a vedea înspre ce ne îndreptăm , trebuie să înțelegem de unde venim: ne îndreptăm spre conștientizarea unității și a faptului că suntem una cu toate ființele. Acesta reprezintă un paradox: nu am părăsit niciodată această stare de unitate , însă sistemul operațional din biologia umană nu ne permite, acum, să percem acest simț continuu al conexiunii.
E tentant să privim la așa-numita conștiență umană primitivă – cea a triburilor aborigene încă existente pe planetă  - și să visăm la întoarcerea la acea conștiență primară ce a existat cu mult înainte de dezvoltarea rapidă a creierului uman . Majoritatea culturilor aborigene nu trăiesc având un simț al separării de viața însăși; astfel că doar oamenii din societățile moderne au deseori senzația că lucrurile au scăpat de sub control. Avem tendința să considerăm că direcția în care ne îndreptăm e greșită  - de exemplu , imensa revoluție tehnologică , care ne mătură cu totul din calea ei . Dar dezvoltarea rapidă a creierului uman reprezintă o punte vitală către un salt și mai profund în conștiență.

 

                                       fragmente din cartea „Cheile Genelor” autor Richard Rudd, Editura Pim, Iași 2014
                                       Mai multe informații despre carte și autor găsiți aici: www.genekeys.ro


 Articol publicat cu acordul autorului . Orice preluare trebuie să specifice sursa, autorul precum și site-ul de pe care a fost preluat articolul.

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi