Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
12 Sep
Publicat în Ganduri

Eileen Caddy - A-ti accepta varsta

Ceea ce urmeaza este un scurt articol despre Eileen Caddy, co-fondatoare a Fundatiei Findhorn. In el este vorba despre modul in care ea si-a schimbat atitudinea fata de propria-i moarte.

       Aceasta este o poveste minunata si miscatoare, care sper sa va emotioneze tot asa de mult cum m-a emotionat pe mine.
        In mai 2003 conduceam o casa de retragere la Findhorn si mi-am luat cateva zile libere ca s-o vizitez pe Eileen, la care tin foarte mult. Am stat putin de vorba si am fost foarte recunoscatoare cand a acceptat sa vina sa discute cu grupul de la casa de retragere. Dar simteam la Eileen ceva care ii dadea mai multa seninatate si veselie decat vazusem inainte la ea. Mi-a spus cateva lucruri pe care in mod normal le-as pastra pentru mine – dar ea insasi a impartasit dupa aceea grupului aceleasi lucruri si a vorbit despre ele si cu alti oameni. Asa ca ma simt libera, cu incuviintarea ei, sa vi le povestesc mai pe larg. eileen_caddy
        "Voi ramane aici cata vreme este nevoie de mine", a spus Eileen grupului. "Si nu mai vreau sa mor."
          A continuat sa explice ca tocmai fusese intr-o excursie in sud ca sa-si viziteze familia. In casa uneia dintre surorile ei, cazuse pe podea si ramasese si intepenita in cada. In ambele imprejurari, nu putuse sa se ridice singura si fusese nevoita s-o cheme pe sora ei ca s-o ajute.
        "Zaceam pe podea", ne-a spus ea, "si m-am relaxat. Mi-am dat seama atunci ca aveam nevoie de ajutor si am reusit sa spun, am nevoie de ajutor."
        Ascultand-o si privind-o, era nemaipomenit sa vezi ce prin ce transformare adanca si acceptare interioara trecuse. Plutea, stralucea si era in efervescenta, plina de si mai multa viata si dragoste. Energia si atitudinea ei erau minunate.
        Era minunat, de asemenea, sa vezi o persoana in varsta aflata inca in plin proces de invatare si transformare. Cu un zambet, ea era inca prezenta la lectiile pe care Scoala Pamant ni le da noua, tuturor. Eram multumita si pentru faptul ca acum scapase de durerea de spate si spasmele puternice pe care le indurase in ultimii cativa ani. Se simtea mai bine acum in corpul ei si atitudinea i se schimbase, de asemenea, in bine.
        Poate ca unii dintre voi va aduceti aminte ca o vreme a fost foarte suparata si impacientata ca mai traia inca. Vorbea deschis despre asta cu toata lumea. Nu dorea sa se afle intr-un corp batran si plin de dureri, avand nevoie de ajutorul altora. Facuse treaba pe care o avusese de facut si era gata de plecare! Atitudinea ei era aproape militara. Mi-am indeplinit misiunea!
        Acea atitudine s-a topit acum. Din nou, s-a predat si mai profund imbratisarii dragostei lui Dumnezeu. Reusise sa invete acea lectie uriasa, pe care ultimele decenii ale vietii, ne-o dau tuturor. Plutea in voia curentului, lasandu-se dusa de ciclul natural al declinului fizic si de lectiile sale de acceptare si noua intelepciune.
      Personal, era un lucru foarte amar pentru mine. Nu cu prea multa vreme in urma, propria mea mama, 'Freddy' Bloom, eroina de razboi din al doilea razboi mondial – petrecuse trei ani intr-un lagar japonez de prizonieri si devenise exemplul si sprijinul pentru spiritul tuturor femeilor de acolo – nu se apropiase de moarte cu o asemenea impacare. Era o femeie cu o inima mare si deschisa, cu simtul umorului si mai tarziu participase la ceremonii de reconciliere in Japonia, dar era puternica si ingrozitor de independenta. Pana in ziua cand a murit, si-a pastrat teribila nevoie de a se putea ingriji singura si era inversunata in rezistenta ei fata de orice dependenta. Avea si dureri fizice – dureri legate strans de atitudinea ei de rezistenta stoica.
       A fost un paradox dureros pentru mine, care doream ca mama sa se impace cu realitatile fizice ale propriei batraneti si totusi o respectam pentru curajul ei si caracterul pe care si-l formase in niste imprejurari cu adevarat crunte. Tocmai virtutile care facusera din ea o eroina si o supravietuitoare erau acum o sursa de dureri fizice. Puterea vointei si taria ei de caracter fusesera candva manifestarea perfecta a vitalitatii si a cursului vietii – dar acum trebuia sa le predea si sa se armonizeze pentru a permite vindecarea.
        Cea mai importanta caracteristica a noii spiritualitati este concentrarea sa asupra vindecarii, a sugerat recent profesorul Paul Heelas de la Lancaster University la o conferinta academica tinuta la Universitatea Deschisa. Cei mai multi dintre delegati – cu totii, oameni de stiinta care studiaza holismul si miscarea New Age – au fost de acord cu aceasta opinie. Vindecarea spirituala, vindecarea prin bioenergia mainilor, lucrul cu corpul, consilierea, psihoterapia, vindecarea pamantului, vindecarea politica, vindecarea sociala, vindecarea planetara… acestea sunt intr-adevar caracteristicile majore ale noii spiritualitati globale in formare.
        Asa cum multi dintre noi stim, pana si cei mai cinici oameni apeleaza la o abordare holistica atunci cand apare o criza fizica sau emotionala. Ascultand conferinta, mi-am dat seama ca 'vindecare' este de fapt cuvantul respectabil si acceptabil care este folosit de stiinta oficiala pentru a descrie ceea ce are loc de fapt: crestere spirituala si dezvoltare spirituala. Poate ca, de fapt, nu este nicio diferenta intre cresterea spirituala si vindecare. Si am inceput sa ma joc cu cateva ecuatii simple:
        Boala + Dezvoltare Spirituala = Vindecare
        Rezistenta + Predare-catre-Fluxul-Universal = Dezvoltare Spirituala.
        In principalele mele boli – prima a fost o hepatita B care aproape ca m-a omorat, iar a doua a fost o vatamare a spatelui care m-a tinut aproape imobilizata vreme de doi ani – vindecarea a inceput doar atunci cand am inceput sa simt o oarecare acceptare si dragoste curgand prin boala mea. Acea dragoste era ghidata de inima si mintea mea, care incetase sa se planga si sa reziste, lasand cale libera fluxului.
        Cei mai multi dintre vindecatori, fie ca lucreaza cu cate o singura persoana, fie ca lucreaza cu grupuri, stiu ca principala lor sarcina este sa elibereze oamenii, redandu-le o inima si o minte deschisa.
        Cand Eileen s-a predat si s-a deschis realitatii faptului ca imbatranea, a fost umpluta cu o dragoste si o putere mai mare.
         La Conferinta Spirit of Healing de la Findhorn Foundation, de Paste, ne vom concentra asupra modului in care putem aplica aceasta intelegere a vindecarii in toate aspectele vietilor noastre – personale si comune. Scopul nostru, cu siguranta cel mai mare ideal al nostru, este sa aducem intreaga comunitate a vietii la eliberare si la raiul pe pamant care se realizeaza prin vindecare.
         Astept cu nerabdare conferinta de Paste pentru a cunoaste inspiratia si gama larga de cunostinte care vor fi oferite acolo.
        Ma voi bucura, de asemenea, foarte mult, s-o vad pe Eileen cum aprinde candela pentru ceremonialul care deschide conferinta. Trupul ei poate fi slab, dar ochii ei vor straluci. Forma fizica si tiparele psihologice trebuie sa fie mereu in schimbare si sa se adapteze la noul flux care apare. Nimic nu ramane static.

Traducere: Mihaela Nitulescu

Sursa: http://www.williambloom.com

17 Sep
Publicat în Cuvinte din rai

Menirea unui Caine

(de la un copil in varsta de 6 ani)

Fiind veterinar, am fost chemat sa consult un ciobanesc irlandez in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane, erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.caine

L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasiere a batranului catel la ei acasa.

In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.

In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.

Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire: "Eu stiu de ce."

Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.

El a spus: "Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata buna, cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?" Copilul de sase ani a continuat: "Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca ca sa invete la fel de mult."

-Traieste simplu.

-Iubeste generos..

-Ai grija de ceilalti din adancul sufletului.

-Vorbeste cu bunatate.


Tine minte, daca un catel ar fi profesorul tau, ai invata de la el anumite comportamente:

-Cand cei dragi vin acasa, alearga intotdeauna in intampinarea lor.

-Nu rata niciodata oportunitatea de a iesi la o plimbare;

-Permite ca experienta aerului proaspat si a vantului peste fata ta sa fie extaz pur;

-Trage cate un pui de somn;

-Intinde-te inainte de a te ridica;

-Alearga, zburda si joaca-te in fiecare zi;

-Bucura-te de atentie si lasa oamenii sa te atinga;

-Evita sa musti atunci cand un simplu marait e suficient;

-In zilele calde, opreste-te si intinde-te pe iarba;

-In zilele toride, bea multa apa si intinde-te sub un copac umbros;

-Cand esti fericit, danseaza si misca-ti tot corpul;

-Cufunda-te in bucuria simpla a unei plimbari lungi;

-Fii loial;

-Nu te preface niciodata ca esti altceva decat esti;

-Daca ceea ce vrei este ingropat, sapa pana il gasesti;

-Cand cineva are o zi proasta, fii tacut, stai aproape si mangaie-l incet cu nasul;

-BUCURA-TE DE FIECARE MOMENT AL FIECAREI ZILE!

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi