Tot ceea ce este necesar pentru a le face plăcere, pentru a-i amuza, pentru a-i distra se află la dispoziţia oamenilor. Recunosc că este atrăgător, interesant, dar pentru mine nu este un motiv pentru ca eu să mă reped la ele, chiar din contră. În faţa a tot ce mi se prezintă m-am obişnuit să-mi pun întrebarea: ”Cu ce contribuie aceasta la progresul meu spiritual?” Dacă văd că nu cu mare lucru, că va fi mai mult timp pierdut şi energii risipite, nu mă opresc la acel lucru.
Ei da, aşa este, viaţa are tot felul de tentaţii şi dacă discipolul nu a învăţat încă să se controleze suficient pentru a le rezista, el cade pradă lor, apoi regretă, pentru că simte că a slăbit, că s-a urâţit. Pentru majoritatea oamenilor, este de la sine înţeles să fii tentat şi să cedezi tentaţiilor; după unii, chiar pentru aşa ceva te afli pe pământ. Dar să nu ne ocupăm de ceea ce face majoritatea, ci de ceea ce fac discipolii. Discipolul ar putea evita multe dintre erori, dacă înainte de a se lansa într-o aventură, şi-ar spune: ”Făcând acest lucru, sau altul, îmi satisfac dorinţele, dar care vor fi oare repercusiunile conduitei mele asupra mea şi a celor din jurul meu?” Cel ce nu îşi pune aceste întrebări este apoi mirat de ceea ce i se întâmplă. Nu trebuie să se mire: ceea ce i se întâmplă era de prevăzut, consecinţele sunt întotdeauna previzibile.
Veţi spune: ”Dar nu este posibil să prevezi toate consecinţele actelor tale.” Da, aveţi dreptate, viaţa este bogată în evenimente de tot soiul, care se pot produce într-un mod cu totul neprevăzut pentru a schimba cursul lucrurilor. Cu excepţia celor ce posedă facultatea de a se ridica până la planurile subtile pentru a cunoaşte cu exactitate adevărul, este imposibil să prevezi totul. Dar în ceea ce priveşte esenţialul, cu condiţia să fii cinstit, sincer, el este uşor de prevăzut. Evident, dacă vrei să te legi la ochi, este cu totul altceva.
Deci, vă repet, în faţa oricăror posibilităţi care vi se oferă, studiaţi bine situaţia şi alegeţi-o pe aceea care este cea mai benefică progresului vostru spiritual. Căci cunoaşterea modului în care îşi cheltuieşte energiile, în ce domeniu, pentru ce activităţi, este de o importanţă absolută pentru evoluţia fiecărei fiinţe. Aici, fiecare dintre noi este responsabil. Cerul nu ne-a dat viaţa pentru ca noi să o risipim; tot ceea ce facem se notează, se înscrie. Da, şi în cartea naturii vii puteţi citi aceasta: ”Fericiţi cei care îşi consacră şi îşi utilizează toate energiile fizice, afective şi mentale pentru binele umanităţii, pentru Împărăţia Domnului şi pentru Dreptatea Sa.”
Dacă veţi observa oamenii, veţi vedea că ei niciodată nu se gândesc la această chintesenţă care le-a fost dată pentru a trăi, la cât este ea de preţioasă, cât o preţuieşte Domnul, care este originea ei şi câtă muncă a depus natura pentru a o pregăti şi a ne-o distribui. De aici se vede că omul nu este evoluat, căci îşi cheltuieşte toate forţele în accese de furie, în excese de sexualitate, în activităţi egoiste şi criminale... Şi iată cum forţele acestea, atât de preţioase, se risipesc pentru a alimenta Infernul. Dacă vă voi spune că oamenii sunt aceia care susţin Infernul, veţi fi surprinşi... şi totuşi, acesta este adevărul. Majoritatea oamenilor, prin ignoranţa lor, nu fac decât să susţină, să menţină şi să hrănească Infernul; ei sunt foarte instruiţi în diferite domenii, dar n-au auzit vorbindu-se niciodată despre responsabilitatea lor în utilizarea energiilor lor şi nu în universităţi vor afla aceste lucruri.
În calitate de discipol, prima voastră sarcină este să deveniţi conştienţi de modul în care vă cheltuiţi forţele, pentru că ele v-au fost numărate, cântărite, măsurate. Dacă Cerul vede că voi le cheltuiţi în acţiuni dăunătoare, el vă va închide robinetele. Va spune: ”Omul acesta este foarte periculos, trebuie legat!” Nu v-aţi întrebat niciodată de ce unii oameni au devenit beţivi? Pentru că lumea invizibilă a vrut să îi lege. Dacă acei oameni ar dispune de toate facultăţile lor, ei ar distruge lumea întreagă, utilizându-şi energiile în activităţi distructive. În timp ce aşa, alcoolul îi cloroformizează, îi abrutizează şi ei ajung în imposibilitatea de a face un rău cuiva. Evident, acesta nu este cazul tuturor alcoolicilor; pentru unii există alte explicaţii.
Trebuie să fiţi mereu conştienţi de felul în care vă utilizaţi energiile, să vă întrebaţi în ce direcţie le canalizaţi şi în ce scop. Acesta este lucrul cel mai important.
În ziua de astăzi, a te revolta, de exemplu, a devenit o obişnuinţă, o modă. Se discută, se strigă, se fac manifestaţii, greve, se dau foc maşinilor, ş.a.m.d, toţi se simt îndreptăţiţi în lupta lor împotriva patronilor sau a unui guvern pe care îl socotesc nedrept şi crud. Eu sunt de acord că nici nedreptatea şi nici cruzimea nu trebuie acceptate. Dar cum se face că toţi aceşti revoltaţi nu şi-au pus niciodată întrebarea dacă nu există cumva şi un motiv de revoltă mai folositor? În loc să-şi piardă timpul şi energiile revoltându-se împotriva unei anumite situaţii, unei anumite persoane, sau a unui anume partid, de ce nu se revoltă mai întâi împotriva propriilor lor slăbiciuni, a propriei lor mediocrităţi, a propriei lor lene? Acela da, este într-adevăr un motiv de indignare, de dezgust, de furie şi merită osteneala de a lupta. A! nu, nu, prostiile lor, viciile lor şi le justifică, şi le mângâie, şi le hrănesc, dar faţă de ceilalţi sunt necruţători!
Înainte de a vă revolta împotriva unuia sau altuia, ceea ce de multe ori nu serveşte la nimic, un adevărat discipol se revoltă împotriva tuturor entităţilor rele care s-au instalat în el... din vina lui, bineînţeles. El caută să le gonească pentru a se elibera. Dacă revolta există în univers, însemnează că ea are un rost. Da, dar oamenii nu au înţeles rolul revoltei: unde, când, cum şi împotriva cui să se revolte... Trebuie să ne revoltăm, dar împotriva tuturor acelora care s-au instalat în noi sub formă de slăbiciuni şi care ne înşeală, ne rod. Atunci, totul se va schimba. Câţi nu sunt nenorociţi, nemulţumiţi pentru că sunt conştienţi de defectele lor, de slăbiciunile lor! Da, dar ei nu sunt încă suficient de revoltaţi pentru a ieşi din această situaţie şi ea continuă. Ei sunt nemulţumiţi, bineînţeles, dar nu fac nimic pentru a îmbunătăţi situaţia.
Încetaţi de a vă mai revolta împotriva soţiei, a soţului, a şefului şi aşa mai departe şi revoltaţi-vă împotriva voastră înşivă. Veţi spune: ”Da, dar dacă nu mă revolt împotriva celorlalţi, ei vor continua să abuzeze”. Nu, nu aţi înţeles nimic. Pentru ca ceilalţi să-şi schimbe comportamentul, nu trebuie să îi combateţi; ei se vor schimba de la sine când vor simţi că voi v-aţi schimbat, că radiaţi, sunteţi luminoşi, inteligenţi. Deci, revoltându-vă împotriva voastră înşivă îi veţi învinge pe ceilalţi, îi veţi transforma. Eu am găsit acest mijloc. Altfel cum vreţi să luptaţi împotriva atâtor duşmani?
Revoltaţi-vă împotriva voastră înşivă pentru a vă curăţa, pentru că adevăraţii duşmani se află în voi. Nu îi căutaţi în afara voastră, ei se află înăuntru şi . De exemplu, un om îşi propune: “De acum, am terminat cu femeile, mi-au adus prea multe nenorociri, prea multe supărări, dar dacă el nu s-a revoltat încă niciodată împotriva entităţilor din interiorul său, care îl îndeamnă mereu în aceiaşi direcţie, iată că-l aşteaptă noi necazuri. Şi ce anume îi spun aceste entităţi: “Bineînţeles, toate femeile care le-ai întâlnit până acum au fost crude, necredincioase, dar cea care îţi place acum îţi va aduce bucuria, inspiraţia”, şi bietul nenorocit este din nou prins în capcană.
Cum să vă fac să înţelegeţi că sunteţi sfătuiţi de către duşmani camuflaţi care nu cer decât epuizarea voastră, ruina voastră? Şi voi, fără ca să vă daţi seama, îi mângâiaţi, îi legănaţi, îi hrăniţi cu energiile voastre cele mai preţioase. Ei bine, a venit acum momentul să vă revoltaţi, începând prin a recunoaşte că duşmanii voştri cei mai mari nu sunt în exteriorul vostru, ci în voi. Şi atunci când veţi izbuti să vă învingeţi duşmanii interiori, veţi ajunge să vă învingeţi şi duşmanii din afară, prin exemplul vostru, prin atitudinea voastră, prin vorbele, privirile şi emanaţiile voastre.
De ce oamenii nu au găsit încă aceste mijloace? Cuţitele, revolverele, bombele n-au rezolvat niciodată problemele. Ia gândiţi-vă, oare de când se folosesc acestea s-au îmbunătăţit cumva lucrurile cu adevărat? Începeţi deci, prin a vă revolta împotriva voastră înşivă, şi apoi. slavă Domnului, va fi întotdeauna suficientă vreme pentru a vă revolta împotriva celorlalţi, dar prin măreţia şi atotputernicia dragostei.
Nu uitaţi niciodată că Cerul vă priveşte de sus şi priveşte la tot ceea ce faceţi cu toate bogăţiile pe care vi le-a dăruit: le utilizaţi într-un scop pur egoist sau într-unul divin? Dacă v-aţi pune foarte clar această problemă în fiecare zi, cât de multe lucruri aţi putea îmbunătăţi în voi înşivă! Bineînţeles că nu veţi reuşi imediat, dar veţi învăţa cel puţin să fiţi conştienţi. Altfel rămâneţi supuşi Karmei.
Sursa: Alchimia sau cautarea perfectiunii, autor Omraam Mikhael Aivanhov
