Ati cunoscut recent o persoana care v-a spus: “N-am nevoie de favorurile tale” si in acelasi timp v-a orbit cu stralucirea zambetului sau superb? Atunci aflati ca i-ati cazut victima marii feline. Nu e deloc ceva neobisnuit pentru Leu sa-si afiseze in acelasi timp mandria aroganta si dragalasenia voioasa, acesta fiind motivul pentru care lumea ii iarta orice.

Leul-felina stapaneste peste toate celelalte animale. Persoana din zodia Leului e stapanul tuturor, inclusiv al tau. (Bine, bine, stiu ca de fapt nu e adevarat, dar te rog, nu-i spune asta! I-ai frange inima lui mare, calda si egoista.) Cel mai bine e sa-i canti in struna. Atunci va toarce in loc sa raga.

Mai există un subiect pe care trebuie să-l abordăm aici şi care e pe departe, cel mai captivant. Este vorba despre cum să creăm viaţa, aşa cum ne-ar place să o experimentăm pe această planetă.

Mai devreme am explorat două întrebări fundamentale ale Teologiei. Acestea erau:
1. Cine şi Ce este Dumnezeu?
2. Ce vrea Dumnezeu şi de ce?
Răspunsurile la aceste întrebări erau:
1. Dumnezeu este viaţă şi totul în viaţă.
2. Dumnezeu nu vrea nimic, deoarece Dumnezeu are şi este tot ce Dumnezeu ar putea dori.

Acum, dacă aceste răspunsuri sunt corecte, urmează în mod logic o a treia întrebare:
3. Deci, care este scopul lui Dumnezeu şi care este rolul lui Dumnezeu? Sau, ca să fim mai direcţi: care este scopul de a avea un Dumnezeu?

Pentru a se elibera, fiinţa umană trebuie să permită individualităţii sale (natura sa superioară) să se manifeste, degajindu-se de influenţa personalităţii sale (natura sa inferioară).

Pentru a avea o idee clară despre personalitate şi individualitate, trebuie să vă dau câteva imagini, iar una dintre cele mai bune vine, de altfel, de la cuvântul “persona” - ea este o mască, un om care-şi pune diferite măşti pe chipul său, îşi schimbă personalitatea, dar rămâne mereu acelaşi. Iată că teatrul ne va da o idee exactă, un actor, un artist care este obligat să joace mai multe roluri, şi în fiecare piesă este îmbrăcat altfel, joacă în alt mod, se manifestă diferit. Iată ceea ce reprezintă personalitatea: rolul pe care îl joacă, pentru puţin timp, pe care-l schimbă apoi, dar omul însuşi rămâne neschimbat, rezistă timpului. Această comparaţie este foarte potrivită pentru personalitate. Aşadar fiinţa umană, care trebuie să trăiască o încarnare, o existenţă, se îmbracă, îşi pune o mască, ceea ce înseamnă că îşi ia o personalitate şi se manifestă într-un fel sau altul, este femeie sau bărbat, şi iată că într-o altă reîncarnare revine un altul, cu o altă personalitate, dar de fapt, el este mereu el înşi. Atunci, acest “el însuşi” care rămâne este etern, nemuritor, iar “persona”, ea este trecătoare. Iată, ceea ce este personalitatea. Ca în teatru.