Scopul meditatiei nu este concentrarea asupra respiratiei, fara intrerupere, pentru totdeauna. Aceasta in sine ar fi un scop fara sens, nefolositor. Scopul meditatiei nu este sa atingi stadiul de a avea o minte in liniste perfecta. Desi aceasta stare este foarte placuta, ea nu conduce la eliberare de sine. Scopul meditatiei este sa atingi starea in care poti sa fii Atent fara intrerupere. Atentia, si numai Atentia permanenta, produce Iluminarea.
Deci, meditatia se face corect astfel: acolo esti tu si meditezi in liniste. Corpul iti este perfect imobil si mintea iti este calma in totalitate. Te concentrezi asupra curgerii respiratiei inauntru, inafara, inautru, inafara… calm si concentrat. Totul este perfect. Si atunci, dintr-o data ceva cu totul diferit iti apare in minte: “Mi-as dori sa am un cornet de inghetata.” Asta este, evident, o distragere. Nu este ceea ce ar trebui sa faci. Observi aceasta si te repozitionezi pe respiratie, inapoi la curgerea ei , inauntru, inafara, …si atunci: “Oare chiar amplatit factura aceea de gaz?” O alta distragere. O observi si ca urmare revii din nou la observarea respiratiei , inauntru, inafara … “Acel film nou sci-fi a iesit tocmai pe piata. Poate as putea sa merg sa il vizionez chiar marti. Nu , nu marti, am prea mult de lucru miercurea asta. Mai bine joi…” O noua distragere. Te readuci , din nou la respiratie, doar ca se pare nu prea reusesti cu adevarat caci inainte sa apuci sa faci asta vocea aceea din mintea ta zice “ma ucide spatele asta al meu” Si asa merge distragere dupa distragere, aparent fara de sfarsit.
Ce problema. Dar tocmai despre asta este vorba in toata meditatia. Aceste distrageri sunt de fapt motivul pentru care facem meditatia aceasta. Ideea este sa invatam sa “tratam” aceste distrageri. Sa invatam sa le observam fara sa fim prinsi in capcana lor. Din aceasta cauza suntem aici. Calatoriile mintii sunt neplacute, in acest context, dar este modul normal de functionare a mintii. Nu te gandi la aceasta precum la un dusman. Este pur si simplu realitatea. Si daca vrei sa schimbi ceva, primul lucru pe care ar trebui sa il faci este sa accepti lucrurile asa cum sunt.
Cind vei incerca prima data sa meditezi ( sa te concentrezi asupra respiratiei ), vei fi socat de cit de ocupata iti este mintea. Sare in permanenta de colo-colo. Circula in permanenta in cerc. Palavrgeste. Gindeste. Fantaziaeaza ( un nou cuvint? J) si viseaza cu ochii deschisi. Nu fii suparat din cauza aceasta. Este normal sa fie asa. Cind minte iti pleaca in calatoriile sale, obsearva doar acest lucru cu Atentia ta.
Cand vorbim despre distragere in acest tip de meditatie, ne referim la orice preocupare care devieaza atentia de la respiratie. Aceasta aduce cu sine o noua regula majora pentru meditatia ta : ori de cate ori apar in mintea ta stari care sunt destul deputernice ca sa iti distraga atentia de la respiratie ( obiectul meditatiei tale ) muta-ti atentia pentru un scurt timp asupra distragerii insasi. Fa-o pe aceasta, temporar, obiectul meditatiei tale. Este important sa iti notezi cuvantul “temporar”. Nu te sfatuim sa schimbii “caii” in mijlocul “trapului”. Nu cerem sa iti schimbi obiectul meditatiei la fiecare 3 secunde. Respiratia va fi pentru totdeauna principalul obiect de meditatie. Iti muti atentia asupra distragerii doar pentru sufucient timp cat sa observi anumite lucruri despre aceasta. Ce este? Cat de tare este? Si cat timp tine? Imediat ce ti-ai raspuns, fara verbalizare, la aceste intrebari ,ai terminat cu examinarea distragerii respective si poti sa iti readuci atentia complet la respiratie. Din nou, noteaza-ti “fara verbalizare”. Aceste intrebari nu sunt o invitatie la si mai multa palavrageala mintala. Asa ceva te-ar duce in directia gresita, inspre si mai multa gandire. Ideea este tocmai sa eviti pe cat posibil gandirea, sa revii la experienta directa, neverbala si neconceptuala a respiratiei. Aceste intrebari sunt menite sa te elibereze de acea distragere si sa-it idea o imagine asupra naturii sale si nu sa te impotmoleasca si mai mult in ele. Te vor ajuta sa “intri” in ce anume te distrage si apoi sa scapi de ea – intr-un singur pas.
Iata problema : cand o distragere, sau o stare mentala apare in minte ea “lucreza” mai intai in subconstient. Abia un moment mai tarziu apare si in mintea constienta. Aceasta diferenta de fractiune de secunda este foarte importanta pentru ca ne ofera timp destul pentru ca recunosaterea sa aiba loc. Aceasta are loc aproape instantaneu si prima data apare in subconstient. Astfel, atunci cand recunoasterea apare inmintea constienta, noi deja am inceput sa fim “prinsi in mreaja” sa. Este natural sa continuam acest proces, pierzindu-ne astfel tot mai adanc in acea distragere pe masura ce o “vedem”. In acel moment santem in mod definitive prinsi in gandul respective in loc sa “privim” gandul cu atentie. Toata secventa se petrece intr-o clipa. Aceasta reprezinta o problema pentru noi. In momentul in care noi devenim constienti de faptul ca suntem distrasi, noi suntem de fapt “prinsi” in ea. Intrebarile de mai sus sunt un mijloc intelligent de a iesi din situatia aceasta. Caci pentru a putea raspunde la aceste interbari trebuie sa analizam calitatile distragerii. Pentru a face aceasta trebuie sa ne disociem de la ea si sa facem un pas mental de la ea pentru a o putea observa obiectiv. Trebuie sa ne oprim fluxul gandirii asupra acelui gand sau sa oprim simtirea senzatiei respective pentru a o putea analiza. Acest proces in sine este un exercitiu in observare neimplicata, detasata. In acest fel “mreaja” distragerii este desfacuta si Atentia este din nou la carma. In acest moment, atentia face o trecere pe nesimtite la obiectul principal de meditatie sin ne putem intoarce la observarea respiratiei.
Cand incepi sa practici aceasta technica, va trebui, probabil ,sa o faci verbalizand. Iti vei pune intrebari folosind cuvinte si vei primi raspunsuri in cuvinte. Totusi, nu va tine mult pana cind vei putea sa renunti la acestea. Odata ce obiceiul mental este instalat, pur si simplu vei observa distragerea apoi calitatile distragerii pentru ca apoi sa te intorci la respiratie.
Este un process in totalitate neconceptual si este foarte rapid. Distragerea poate fi orice : un sunet , o senzatie, o emotie, o fantezie, orice. Dar orice ar fi, nu incerca sa o reprimi. Nu incerca sa o fortezi sa plece din mintea ta. Nu este nevoie de asa ceva. Observ-o cu atentie. Examineaza distragerea, fara cuvinte, si aceasta va disparea de la sine. Vei observa cum atentia se va muta, fara efort, din nou pe respiratie. Si nu te condamna pentru ca distragerea a avut loc. Este ceva natural. Acestea apar si pleaca.
In ciuda acestui sfat binevoitor, te vei condamna totusi . Si aceasta este natural. Obsearva procesul condamnarii la fel precum orice alta distragere, si intoarce-te la respiratie.
Priveste secventa evenimentelor : respiratie, respiratie.Distragerea apare. Apare frustrarea pentru ca distragerea a avut loc. Te condmani pentru aceasta. Observi autocondamnarea. Te intorci la respiratie. Respiratie, respiratie… Este un ciclu foarte natural care se continua de la sine daca il faci corect.Cu rabdare. Daca vei reusi sa inveti sa observi distragerile fara sa te implicit, totul este foarte usor. Treci cu usurinta prin distrageri si apoi atentia revine cu usurinta la respiratie. Desigur, aceeasi distragere poate sa reapara un moment mai tarziu. Daca apare , atunci obsearv-o cu atentie. Daca ai de-a face cu un sablon mental vechi, care este bine sedimentat, atunci acest proces poate sa dureze un timp indelungat, eventual chiar si ani de zile. Nu te lasa descurajat. Este ceva natural, obsearva numai acest lucru si intoarce-te la respiratie. Nu te lupta cu aceste ganduri ce iti distrag atentia. Este o pierdere de timp si energie. Si fiecare ocazie cu care te impotrivesti acelui gand il intareste si mai mult. Mai exact, cantitatea de energie cu care te opui se va adauga acelui gand facandu-l cu atat mai puternic. Este o batalie pe care nu poti sa o castigi. Este curios, dar cu cat observi asemenea distrageri cu simpla atentie cu atat acestea devin mai slabe. De aceea trebuie sa le observi doar cu atentie si daca faci asta destul de mult timp si destul de des, isi vor pierde din energie si vor disparea pentru totdeauna. Daca insa te vei lupta cu ele, acestea vor deveni si mai puternice. Priveste-le cu detasare si acestea se vor evapora.
Atentia este o functie care dezarmeaza distragerile, intr-un mod similar precum un expert in munitii dezarmeaza o bomba. Distragerile slabe vor fi dezarmate intr-o clipita. Se vor evapora instant in momentul in care lumina atentiei le va lumina. Sabloane mentale imprimate in adancime prin repetitie indelungata necesita, pe de alta parte, atentie constanta in mod repetat pentru o perioada de timp mai indelungata, depinzand de la caz la caz, pana ca acestea sa isi piarda din forta. Distragerile sunt de adevaratelea niste tigrii de hartie. Nu au nici o putere de la sine. Trebuiesc hranite in mod constant caci altfel mor. Daca refuzi sa le hranesti prin propria ta frica, furie, si lacomie, acestea se vor disipa.
Atentia este cel mai important aspect al acestei meditatii. Este lucrul de prima important pe care incerci sa ti-l cultivi. Asa ca nu este nici un motiv sa te lupti cu distragerile. De importanta cruciala este sa fii atent la ceea ce se intampla si nu sa controlezi ceea ce se intampla. Aminteste-ti, concentrarea este un instrument. Este secundar Atentiei simple. Din punct de vedere al introspectiei, nu exista asa ceva precum distragere. Orice apare in minte este vazut ca si o noua oportunitate pentru a cultiva introspectia, atentia. Aminteste-ti ca respiratia nu este decat un obiect arbitrar asupra caruia ne focusam atentia cu precadere. Distragerile sunt folosite ca si obiecte secundare asupra carora ne fixam atentia. Acestea sunt, deasemenea, la fel de mult parte a realitatii noastre precum si respiratia. De fapt este o foarte mica diferenta intre obiectele de meditatie. Poti sa fii atent la respirate sau poti sa fii atent la distrageri. Poti sa fii atent la faptul ca mintea iti este linistita si concentrarea este puternica sau poti sa fii atent la faptul ca atentia si concentrarea ta sunt mai slabe. Toate acestea sunt Atentie. Intretine doar faptul ca Atentia si concentrarea vor urma in cele din urma.
Distragerile vin in toate marimile, formele si gusturile. Din acest motive le au fost organizate in categorii. Una din ele este “piedici”. Se numesc piedici pentru ca blocheaza dezvoltarea ambelor componente ale meditatiei :atentia si concentrarea. Folositi cu preacutie acest termen “piedica”. El are o conotatie negative, si intra-devar dorim sa eradicam aceste stari ale mintii. Dar aceasta nu inseamna ca trebuie sa va opuneti sau se le ocoliti sau sa le condamnati.
Sa luam lacomia ca si exemplu. Vrem sa ocolim persistenta oricarei stari de lacomie care apare, pentru ca o continuare a acestei stari conduce la atasament si suferinta. Aceasta insa nu inseamna ca incercam sa eliminam gandul din minte atunci cand apare. Ci pur si simplu refuzam sa iincurajam acest gand sa persiste. Il lasam sa vina si apoi sa plece. Cand lacomia este initial observata cu simpla atentie, nu se emite nici un fel de judecata asupra starii respective. Stam doar si privim ( observam) aparitia ei. Intregul proces dinamic al lacomiei este privit, de la inceput pina la sfarsit, in acest fel. Nu o ajutam si nici nu ne opunem ei sau interferam cu ea in orice fel. Ramanem atat cat ramane. Si invatam despre ea cat de mult posibil atata timp cat sta. Observam ce face lacomia. Privim cu ne provoaca proleme si cum ii “arde” pe altii. Observam cum ne mentine in mod perpetuu intr-o stare de insatisfactie, intr-o stare de continua dorinta nesatisfacuta. Pornind de la aceasta realizare “direct de la sursa” ajungem la concluzia intuitive ca lacomia este un mod nu foarte fericit de a ne conduce viata. Nu este nimica teoretic privind aceasta realizare.
Toate piedicile sint tratate in acelasi fel si le vom analiza acum, rand pe rand.
Dorinta : Sa presupunem ca ai fost distras de o experienta draguta in timpul meditatiei. Ar putea fi o fantezie placuta sau un gand de mandrie. Ar putea fi o senzatie de incredere in sine. Ar putea fi un gand de iubire sau chiar si senzatia fizica de binecuvantare care vine cu experienta meditatiei insasi. Orice ar fi, ce urmeaza este stare de a dori – dorinta de a obtine ceea la ce tocmai te-ai gindit sau dorinta de aprelungi acea experienta pe care tocmai ai avut-o. Independent de originea si natura dorintei ar trebui sa o tratezi in acelasi fel. Obsearva senzatia sau gandul atunci cand apare. Obsearva starea mentala de dorinta care o/il acompanieaza ca si un obiect separate. Obsearva exact gradul sau marimea dorintei. Obsearva apoi cat de mult tine ,precum si momentul cand dispare complet. Atunci cand ai facut aceasta, revin-o cu atentia la respiratie.
Aversiunea : Sa presupunem ca ai fost distras de o experienta negative. Ar putea fi ceva de care ti-e frica sau o grija ce nu-ti da pace. Ar putea fi o senzatie de vina sau depresie sau durere. Oricare ar fi substanta de facto a gandului sau senzatiei, vei dori sa te opui sa il/o rejectezi – incercind sa il/o ocloesti, sa ii rezisti sau sa il/o negi. Actiunea si in acest caz este similara. Obsearva aparitia gandului sau senzatiei. Obsearva senzatia de rejectare care o insoteste. Noteaza gradul de marime al opozitiei. Obsearva cat timp dureaza precum si momentul cand dispare. Apoi revino la respiratie.
Letargia : Vine in variate forme si intensitati, de la o usoara somnolenta la somn adanc. Vorbim despre o stare mentala aici, nu o stare fizica. Somnolenta si oboseala fizica sunt lucruri diferite. Letargia mentala este apropiata starii de averisune in sensul ca este una din metodele „destepte“ ale mintii de a ocoli acele lucruri pe care le socoteste neplacute. Letargia este un fel de “stingere” a aparatului mental, o incetosare a acuitatii senzoriale si cognitive. Este o stupiditate fortata pretinzand ca ar fi somn. Asta s-ar putea sa fie complicata in tratare, pentru ca prezenta ei este in mod direct contrara folosirii atentiei. Letargia este aproape inversul Atentiei. Totusi atentia este medicamentul si al acestei piedici. Si actiunile sunt aceleasi. Noteaza-ti cand apare, marimea ei precum si cand dispare. Singurul lucru mai special in acest caz ar fi sa poti prinde momentul aparitiei cat mai devreme. Trebuie sa o prinzi inca de la inceput si sa ii aplici o portie corespunzatoare de atentie caci altfel, daca apuca sa se instaleze, atunci cu mare probabilitate va incepe sa creasca si ca urmare iti va diminua corespunzator puterea atentiei. Cand letargia invinge, rezultatul este minte scufundata si/sau somn.
Agitatie : Starile de agitatie si ingrijorare sunt expresii ale agitatiei mentale. Mintea continua sa “circule” de jur imprejur, refuzand sa se opreasca asupra oricarui lucru. Ai putea sa treci intr-o bucla infinita prin aceleasi si acelasi lucruri. Dar senzatia predominanta este nelinistea. Mintea refuza sa se aseze oriunde. In mod constant sare de la una la alta. Remediul acestei stari este aceeasi secventa de pasi aplicata mai devreme.Nelinistea imparte o anumita senzatie constientei. Ai putea-o numai gust sau textura. Oricum ai numi acel sentiment de neliniste este present cu o caracteristica definibila. Cauta aceasta. Odata ce ai descoperit-o aplica pasii. Noteaza cand apare, cat tine si obsearva cand pleaca. Apoi intoarce-te la respiratie.
Indoiala : Indoiala are propria sa senzatie in constienta. Este senzatia unui om ratacind prin desert si care ajunge la o rascruce de drumuri. Care drum ar trebui sa il urmeze? Nu exista nici un indiciu. Deci sta acolo intrebandu-se. Una din formele comune in care apare aceasta in timpul meditatiei este un dialog intern de genul urmator : “Ce fac de fapt. Doar stau aici fara sa fac nimica? Castig eu ceva din toate acestea? Oh! Desigur ca da, doar asa scrie in carte! NU! Asta e o nebunie, o pierdere de timp. NU! Nu am sa renunt. Mi-am zis ca am sa fac asta si am sa o duc la bun sfarsit. Sau sunt numai incapatanat? Habar nu am. Pur si simplu habar nu am.” Nu te lasa prins in aceasta capcana. Nu este decat o alta piedica. Una din multiplele trucuri ale mintii pentru a te tine de cel mai teribil lucru ce I s-ar putea intimpla : ca tu sa devii atent la ceea ce se intampla de fapt. Pentru a remedia “indoiala” preia aceasta stare ca si un obiect al meditatiei. Nu te lasa prins in/de ea. Retrage-te de la ea si priveste-o cu atentia ta. Vezi cat este de puternica. Cand apare si cat tine. Apoi priveste-o cum trece si treci inapoi la respiratie.
Acestea sunt sabloanele generale pe care le poti folosi in mediul oricarei distrageri care poate sa apara. Aminteste-ti ca prin distragere ne-am referit la orice stare mentala care apare pentru a te impiedica sa meditezi. Cateva dintre ele sunt foarte subtile. Este folositor sa facem o lista a catorva dintre acestea. Starile negative sunt destul de usor de enumerate : insecuritate, frica, furie, depresie, iritare si frustrare.
Atasamentul si dorinta sunt ceva mai greu de identificat intrucit acestea sunt stari pe care de obicei le asociem cu ceva nobil sau virtuos. Ai putea sa simti dorinta de a te perfectiona pe tine insuti. Poti sa fii atasat de a avea virtuti mai mari. Ai putea chiar sa iti dezvolti un atasament pentru binecuvintarea meditatiei insasi. Este mai greu sa te detasezi de la asemena sentimente altruiste. Totusi, intr-un final, nu este decat lacomie si mai mult. Este o dorinta pentru propria gratificare si un mod “inteligent” de a nu fi in realitatea prezentului.
Cele mai “smechera” dintre toate sunt acele stari mentale, positive, care apar in timpul meditatiei. Fericirea, pacea, multumirea de sine, simpatie si compasiune pentru toate fiintele existente. Aceste stari mentale sunt atit de “dulci” si binevoitoare incat nu prea ai cum sa te desparti benevol de ele. Te fac sa te simti ca un tradator al umanitatii. Dar nu este nici o nevoie sa te simti in acest fel. Nu ti se sugereaza sa iti refulezi aceste senzatii/ganduri si nica sa devii un robot fara inima. Ci mai degraba sa le analizezi si sa vezi aceste senzatii si ganduri asa cum sunt ele “in goliciunea lor”. Acestea sint stari mentale. Apar si dispar. Pe masura ce vei continua sa meditezi acestea vor aparea tot mai des. Ideea este sa nu te lasi prins nici de acestea si sa nu te atasezi de ele. Obserava-le pe masura ce apar. Vezi ce sunt, cat de tari sunt si cat tin. Obsearva ca toate acestea nu sunt nimic altceva decat un show trecator al universului personal creat de mintea ta.
La fel precum respiratia vine in valuri, la fel si starile mentale. Fiecare respiatie are un inceput un mijloc si un sfirsit. Fiecare stare mentala are o nastere, o crestere si o disparitie. Trebuie sa te straduiesti sa observi aceste faze in mod cat mai clar. Desigur ca nu este chiar usor de facut acest lucru. Asa cum am mai spus, fiecare gand si/sau senzatie apar mai intai in partea din subconstient a mintii si de abia apoi apar in mintea constienta. Ca urmare ,de obicei devenim constienti despre aparitia distragerilor abia dupa ce au aparut in mintea constienta si au stat acolo ceva vreme. De fapt noi devenim constienti de ele numai atunci cand ele deja sunt pe cale de disparitie. De abia atunci realizam ca am fost o vreme pierduti in acea distragere.
In mod evident acest moment este mult prea tarziu in lantul evenimentelor. Am putea numai acest fenomen “prinderea leului de coada” si este evident ca nu este prea indemanatec sa faci asta. La fel precum confruntarea cu un animal feroce noi trebuie sa fim in stare sa prindem inceputul starilor mentale. Cu rabdare, vom invata sa le recunoastem precum rasar din nivelele mai adanci ale mintii in mintea constienta.
Intrucit starile mentale apar mai inti in subconstient, pentru a putea prinde aparitia acestor stari va trebui sa ne extindem atentia pentru aputea patrunde si in aceste zone “adinci”. Aceasta este dificil de realizat, caci nu poti sa vezi ce sepetrece acolo “jos”, cel putin nu la fel precum esti obisnuit sa vezi la nivelul constient. Dar celputin poti invata un sens vag al miscarii si sa actionezi printr-un fel de atingere mentala. Aceasta apare odata cu practicarea efectiva si este de fapt o consecinta , un effect secundar al practicii atentiei, a starii de calm si concentrare. Concentrarea incetineste aparitia acestor stari mentale si iti dau astfel timp sa simti cum apar pe rind din subconstient chiar inainte de a le observa efectiv in constient. Concentrarea te ajuta sa iti extinzi atentia in “adincuri acolo in intunericul ce fierbe” unde gindurile si senzatiile rasar.
Pe masura ce concetrarea se adanceste, vei castiga abilitatea de a observa gandurile si senzatiile aparand incet, precum bule separate, distincte si cu spatiu intre ele. Ele vin la suprafata, din subconstient, precum bulele de aer in apa. Apoi stau o vreme in mintea constienta pentru ca apoi sa dispara.
Aplicarea atentiei asupra starilor mentale este ca o operatie de mare precizie. Acest lucru este cel mai adevarat in cazul sentimentelor si senzatiilor. Este foarte usor sa exagerezi o senzatie. Adica sa ii adaugi ceva peste ceea ce este cu adevarat. Este la fel de usor sa minimizezi o senzatie, adica sa extragi doar o parte a ceea ce este de fapt. Idealul catre care ar trebui sa ne indreptam este sa exprimentam fiecare senzatie in totalitate exact asa precum este ea fara sa adaugam sau sa extragem ceva din ea. Sa luam durerea intr-un picior ca si exemplu. Ceea ce este da fapt acolo este o senzatie pura de curgere. Se schimba in mod constant, fara a avea doua momente in care sa fie aceeasi. Se misca dintr-o locatie in cealalta si intensitatea ei variaza la fel. Durerea nu este un lucru. Este un eveniment. Nu ar trebui sa existe nici un concept asociat cu el. O observare pura nealterata a acestui fenomen ar experimenta-o pur si simplu precum o curgere de enrgie si nimica mai mult. Nici un gand si nici o rezistenta respectiv rejectare. Numai energie.
La inceputul practicarii acestei meditatii trebuie sa ne reconsideram presupunerile privind conceptualizarea. Am invatat la scoala si in viata pentru ca am resuit sa ne cream abilitatea de a manipula concepte mentale in mod logic. Carierele noastre, cea mai mare parte a succesului de fiecare zi, a relatiilor fericite, le vedem ca si un rezultat al manipularii cu success a conceptelor. In dezvoltarea atentiei, insa, in mod temporar suspendam procesul de conceptualizare si ne focusam pe natura pura a fenomenelor. Pe parcursul meditatie incercam sa observam mintea la nivelul preconceptual.
Doar ca mintea umana conceptualizeaza asemena evenimente precum durerea. Te observi pe tine insuti ca te gandesti la aceasta ca si “durere”. Acesta este un concept. Este o eticheta, ce se va adauga la senzatia insasi. Vei observa cum construiesti o imagine mentala, o poza a durerii, vazand-o ca si o forma. Ai putea sa vezi o diagrama a piciorului cu durerea marcata cu o culoare placuta. Acest lucru este foarte creativ si distractiv, dar nu este ceea ce vrem. Acestea sunt concepte care sunt “lipite” de evenimetul insusi, de realitatea efectiva. Cel mai probabil te vei observa gandind “Eu am o durere in laba piciorului”. “Eu” este un concept. Este ceva daugat la existenta in stare pura.
Cand introduci “Eu”ul in acest proces, construiesti un spatiu conceptual intre realitate si atentia care “vede” aceasta realitate. Ganduri precum “eu”, “al meu” sau “mine” nu isi au locul in atentia directa. Acestea sunt niste adaosuri exterioare, chiar insidioase. Atunci cand il aduci pe „mine“, „al meu“ in scena ,te identifici cu durerea. Acest simplu fapt si ii da o accentuare. Daca il lasi pe “eu” in afara procesului, atunci durerea numai este dureroasa. Este decat o scurgere de energie. Ar putea chiar sa fie frumoasa. Deci, daca observi ca “eu”l se infiltreaza in experienta ta de durere sau de fapt orice alta senzatie, atunci obsearva-l cu Atentie. Obsearva cu simpla atentie fenomenul identificarii cu durerea.
Totusi, idea generala este aproape prea simpla . Vrei sa vezi cu adevarat fiecare senzatie egal ,ca este vorba de durere, binecuvantare sau plictiseala. Vrei sa experimentezi acel lucru in totalitatea in forma sa naturala nealterata. Exista o singura cale sa faci aceasta. Sincronizarea ta trebuie sa fie precisa. Antetia cu care privesti fiecare senzatie trebuie a fie sincrona cu aparitia acelei senzatii. Daca o prinzi prea tarziu, ai pierdut inceputul. Daca ramii “agatat” de una din senzatii si o retii in minte dupa ce aceasta a disparut, vei pierde timpul si nu vei mai prinde inceputul urmatoarei senzatii. Este o treaba foarte delicata. Trebuie sa “navighezi” aici in timpul present, preluand lucrurile precum rasar si uitindu-le cand au disparut, fara nici o intarziere. Relatia ta cu senzatia nu trebuie sa fie niciodata una din trecut sau din viitor, ci INTOTDEAUNA o relatie simpla si imediata in ACUM.
Mintea umana cauta sa conceptualizeze fenomenele si si-a dezvoltat o serie intreaga de moduri destepte de a face aceasta. Fiecare senzatie simpla va declansa o serie intreaga de concepte daca iti lasi mintea in voie. Sa luam auzul ca si exemplu. Esti in adanca meditatie si in camera alaturata cineva scapa o farfurie. Sunetul loveste in urechea ta. Instantaneu vei vedea poza camerei alaturate. Probabil ca vei vedea, deasemnea, si o persoana care scapa farfuria.Daca mediul iti este cunoscut, sa zicem casa ta, atunci destul de probabil ca vei avea o imagine color, 3D, a personei care a scapat farfuria . Intreaga secventa iti apare in fata ochilor mintii constiente instantaneu. Va aparea din subconstient atat de clar si luminos incat va elimina orice altceva din minte. Ce s-a intimplat cu senzatia originala, pur si simplu de a auzi? S-a pierdut in integime, a fost uitata complet. Am pierdut legatura cu realitatea. Am intrat intr-o lume a fanteziei.
Iata un alt exemplu. Esti in meditatie si un zgomot iti ajunge la ureche. Este doar un zgomot ce nu il poti distinge clar, un fel de zdrobire surda, ar putea fi orice. Ce se va intampla imediat este probabil ceva de genul “Ce-a fost asta? Cine a facut asta? De unde a venit zgomotul? Cat de departe este oare? Este periculos?” Si asa mai departe vei merge, neprimind nici un raspuns decat proiectiile mintii tale. Conceptualizarea este un proces insidios de destept. Se baga peste experienta ta si pur si simplu preia conducerea. Cand ti se intampla asa ceva in meditatie ,ofera-ti atentia simplei senzatii de a auzi. Atat si nimic mai mult. Ceea ce se intampla de fapt este atat de simplu incat s-ar putea sa il scapam din vedere in totalitate. Undele sonore lovesc urechea intr-o secventa anume. Acele unde sunt transformate in impulsuri electrice in cadrul creierului iar acel impulsuri vor prezenta un sablon de sunet constientei. Atata tot. Fara poze. Fara filme. Fara concepte. Fara dialoguri interioare despre intrebare. Numai zgomot. Realitatea este elegant de simpla si nealterata. Cand auzi un sunet fii atent DOAR la sunet. Orice altceva nu este decat o birfa a mintii . Scapa de ea. Aceeasi regula se aplica oricarei senzatii, oricarei emotii, oricarei experiente pe care ai putea-o avea. Fii atent la propria experienta. Sapa adanc printre nivele conceptuale ale mintii si vezi ce este intradevar acolo. Vei fi uimit de cat de simplu este si de cat de frumos este.
Exista momente cand mai multe senzatii apar in acelasi moment. Ai putea avea o senzatie de frica, o senzatie de durere in stomac si una in spate precum si o inteptura in lobul urechii stangi, toate deodata. Nu sta si sari de la una la cealalta gandindu-te pe care sa o analizezi. Una din ele va fi cea mai puternica. Lasa-te deschis si una din ele isi va croi drum catre atentia ta. Deci acorda-i atentia dar nu mai mult decat e plecarea ei. Apoi revino la respiratie. Daca si o alta isi face loc in atentia ta las-o sa intre si apoi ,cand a plecat, revino la respiratie.
Totusi, acest process poate fi exagerat. Nu sta si astepta ca lucruri sa apara asupra carora poti sa iti orientezi atentia. Pastreaza-ti atentia asupra respiratiei pana cand ceva altceva intra in scena si iti capteaza atentia. Cand simti ca aceasta s-a intamplat nu I te opune. Lasa-ti atentia sa se mute in mod natural pe distragerea respective si ramai acolo pana cand aceasta se evapora. Apoi revin-o la respiratie. Nu cauta alte fenomene fizice sau mentale. Intoarce-te simplu la respiratie si lasa-le pe aceastea sa te caute. Bineinteles ca vor fi momente cand vei uita de tine. Chiar si dupa practicare indelungata se poate intimpla sa te trezesti dintr-o data ca ai “calatorit” o vreme. Nu te descuraja. Realizeaza ca ai fost “plecat” pentru atata si atata timp si intoarce-te la respiratie. Nu este nevoie de nici un fel de reactie negative. Simplul act al realizarii ca ai fost “plecat” este un act de atentie. Este un exercitiu de pura atentie de la sine insusi.
Atentia creste pe masura ce o exersezi. Este similar cu exersarea unui muschi. De fiecare data cand lucrezi cu ea se va “umfla” un pic. O vei face un pic mai tare. Simplul fapt ca ai realizat acea senzatie de trezire inseamna ca tocmai ti-a crescut atentia un pic. Inseamna ca tu castigi. Du-te inapoi la respiratie fara regret. Totusi regretul este un reflex conditionat si poate sa apara oricum – un alt obicei mental. Daca observi ca esti frustrate, sau descurajat sau te condamni pe tine insuti, obsearva aceasta cu simpla atentie. Nu este decat o alta distragere a mintii. Acorda-I un pic de atentie si priveste-o cum pleaca, apoi intoarce-te la respiratie. Regulile pe care tocmai le-am revazut se pot aplica complet la toate starile mentale ce pot aparea. Vei experimenta ca acest job este cel mai “tare” pe care l-ai avut vreodata. Vei observa ca vei voi sa aplici aceasta technica pentru o anumita parte a experientelor tale si vei observa ca vei vrea sa nu o aplici pentru o alta parte a experientelor tale.
Aceasta meditatie este un pic precum un acid mental. Va devora incetul cu incetul orice pe care o aplici. Noi oamenii suntem niste fiinte foarte ciudate. Ne place gustul anumitor otravuri si vom continua in mod incapatinat sa le mancam chiar si daca acestea ne vor omori. Unele ganduri de care suntem atasati, sunt otrava. Vei observa ca vei fi foarte preocupat cu eradicarea anumitor ganduri in timp ce vei proteja cu mare fidelitate anumite alte ganduri. Aceasta este conditia umana.
Aceasta meditatie nu este un joc. Atentia clara este mai mult deacat o pretecere placuta a timpului. Este un drum care ne poate conduce afara din mocirla zilnica in care ne-am impotmolit. Este un drum pe care putem sa scapam de atasamantele si aversiunile noastre. Este relativ usor sa aplici atentia asupra unor aspecte neplacute ale vietii tale. Odata ce ai experimentat cum frica si depresia s-au evaporat in cuptorul Atentiei, vei vrea sa repeti procesul. Acestea sunt stari neplacute care dor. Vrei sa scapi de ele caci te supara. Este indicat insa sa aplici aceeasi technica si acelor senzatii care iti plac, precum patriotism sau protectie parinteasca sau iubire adevarata. Mai mult decat atat, este la fel de necesara. Atasamente pozitive te mentin in aceeasi mocirla la fel precum cele negative. Daca vei practica cu continuitate si hotariae aceasta meditatie te vei putea ridica deasupra “mocirlei” destul de mult ca sa poti respira ceva mai usor. Din exprientele celor care au utilizat deja aceasta technica se pare ca merita fiecare efort
Sursa: biblioteca electronica personala, autor necunoscut
