“Oare Dumnezeu chiar vrea ca noi oamenii sa traim experienta durerii?

Pentru început, Dumnezeu nu „vrea ca noi, oamenii” să trăim experienţa durerii. Dumnezeu nu „vrea” nimic. Dumnezeu Îşi experimentează Sinele Dumnezeiesc prin noi şi, în acest chip, Îşi cunoaşte, încă o dată, Sinele Dumnezeiesc. Dumnezeu nu purcede şi nu acţionează din vreun loc al lipsei, de pe pustii, ci dintr-un Lăcaş al (De)Plinătăţii şi Împlinimii Desăvârşite.

S-ar putea sa fie ceva ce nu intelegem pe deplin despre Dumnezeu, intelegere care ar putea schimba totul?

Suntem astazi la un nou punct de cotitura? Am ajuns din nou la intersecția în care teologia se întâlnește cu cosmologia, cu sociologia, cu patologia ?

Chiar acum noi inca traim imbratisand Teologia Separarii. Care are un mod de a-l privi pe Dumnezeu separat de noi, care insista ca ‘noi suntem aici’ si Dumnezeu este ‘acolo’.

Problema cu Teologia de Separare este ca ea produce o Cosmologie a Separarii. Aceasta inseamna un mod de a privi viata ca si cum totul este separat de orice altceva.

În interiorul moleculelor vietii, adanc in ADN-ul fiecarei celule a corpului nostru, a fost gasit un un mesaj incriptat. Printr-o descoperire remarcabila care face legatura dintre alfabetele biblice si codul nostru genetic, ,,limbajul vietii” poate fi acum citit sub forma unor litere stravechi ale unui mesaj etern. Indiferent de rasa, religie, ereditate, sau stil deviata, mesajul este acelasi in fiecare celula a fiecarui barbat, femeie si copil, din trecut sau din prezent.

Acum, cand o treime din natiunile lumii sunt implicate in conflicte armate, o astfel de proba care demonstreaza existenta unei conexiuni universale ne ofera dovada clara ca noi reprezentam mult mai mult decat orice credinta care ne-a separat in trecut si inca ne mai separa. Aceasta nou descoperita expresie de unitate, poate constitui punctul nostru de plecare pe calea pacii atunci cand neintelegerile dintre noi par insurmontabile.